996 matches
-
unei partenere disponibile pentru ritualul împerecherii. Critica literară s-a exprimat într-un mod entuziast la adresa nuvelei. Nuvela a fost descrisă de George Călinescu ca „ermetică”. Criticul a văzut-o ca o aluzie la gnosticism, la Cabala și la mitologia babiloniană, în timp ce a asociat șarpele cu personajul mitologic grec și simbolul șerpesc Ophion. El a fost însă nemulțumit de începutul nuvelei pe care a descris-o ca fiind „lâncedă”. Academicianul Eugen Simion afirma că „Șarpele” lui Eliade este „o frumoasă poveste
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
ani (Deut. 31:10-11). Regele Solomon a inaugurat Templul din Ierusalim de Sukot (1 Împărați 8; 2 Cronici 7). Sukot a fost și prima festivitate sfântă care s-a ținut după reluarea cultului la Templul rezidit din Ierusalim după exilul babilonian (Ezra 3:2-4). În cartea Leviticului, Dumnezeu a spus lui Moise să poruncească poporului: Leviticul 23:39-43 "„În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, când vă strângeți roadele pământului, să sărbătoriți sărbătoarea DOMNULUI șapte zile: în ziua întâi este
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
În plus el furnizează cititorului informații utile pentru bună înțelegere a textului. După cum arată Hâim Soloveitchik, Hameiri se distinge de comentatorii clasici, prin aceea că nu ezită să facă apel la Talmudul palestinian (din Ierusalim) pentru a lămuri sensul Talmudului babilonian. Se pare că a avut sub ochi pasaje din Talmudul palestinian dispărute în zilele noastre. Din motivele arătate Beit Habehira ,care ar putea fi citit aproape independent de Talmud, este puțin citat de autoritățile ulterioare și nu a fost retipărit
Menahem Hameiri () [Corola-website/Science/336781_a_338110]
-
victimele în piatră și care ar putea fi o reîncarnare a legendarei Gorgona Medusa; Gurrhu, un zeu aztec viu care se ascundea în Templul de Fier, un templu subteran situat sub centrul Londrei, plin de dispozitive științifice avansate; ultima mumie babiloniană vie care și-a găsit adăpost sub un lac scoțian; un ucigaș în serie băutor de sânge numit Vampirul cu ochii roșii; enigmaticul răzbunător cunoscut sub numele de Cric-Croc, Mortul plimbăreț; răufăcătorul Mysteras, care concepe iluzii mortale; zeul hindus Hanuman
Harry Dickson () [Corola-website/Science/323276_a_324605]
-
care seamănă cu niște cuie, inscripționate pe tăblițe de argilă moale cu ajutorul unui vârf de trestie. În total sumeriana se compune din 500 de semne, în principal logograme, apoi silabe. Cuneiformele au fost folosite în continuare pentru scrierea limbii akkadiene, babiloniene și asiriene, care au devenit limbi de bază în Mesopotamia. Limba sumeriana a dispărut aprox. în anul 1.800 î.Hr., dar a rămas o limbă clasică a civilizațiilor din est chiar până la apariția creștinismului. Pe lângă sumeriană se vorbea foarte mult
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
taurul, antilopa ) ceea ce ar putea fi interpretat ca începutul unei mitologii. Pentru mulți cercetători originea astrală a mitului e o dovadă a originii sale babiloniene - deci majoritatea elementelor mitice din poezia veche și folclorul arab au fost raportate la legendele babiloniene. Pe de altă parte, influența copleșitoare a islamului asupra devenirii arabilor nu a admis perpetuarea unor rămășițe socotite atât de „dăunătoare” iar ceea ce s-a păstrat a fost denaturat. Gândirea mitică latentă se dezvăluie doar privirilor atente. Ca și la
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
Unele concepte umaniste le găsim în "Codul lui Hammurabi", "Epopeea lui Ghilgameș". Deși nu au reușit să creeze o filozofie sistematică, sumerienii au speculat în ceea ce privește natura și originea universului. Prin secolele al VIII-lea și al VII-lea î.Hr. astronomii babilonieni încep să aibă preocupări filozofice punându-și problema cosmogoniei. Astfel apare astrologia, dar sunt puse și bazele filozofiei științei. Filozofia babiloniană a exercitat o puternică influență asupra celei grecești, în special asupra filozofiei elenistice. Textul babilonian "Dialogul pesimismului" conține similarități
Istoria filozofiei () [Corola-website/Science/315063_a_316392]
-
sumerienii au speculat în ceea ce privește natura și originea universului. Prin secolele al VIII-lea și al VII-lea î.Hr. astronomii babilonieni încep să aibă preocupări filozofice punându-și problema cosmogoniei. Astfel apare astrologia, dar sunt puse și bazele filozofiei științei. Filozofia babiloniană a exercitat o puternică influență asupra celei grecești, în special asupra filozofiei elenistice. Textul babilonian "Dialogul pesimismului" conține similarități cu gândirea agonistică a sofiștilor, cu doctrina contrastelor a lui Heraclit, cu "Dialogurile" lui Platon și poate fi considerat precursor al
Istoria filozofiei () [Corola-website/Science/315063_a_316392]
-
VII-lea î.Hr. astronomii babilonieni încep să aibă preocupări filozofice punându-și problema cosmogoniei. Astfel apare astrologia, dar sunt puse și bazele filozofiei științei. Filozofia babiloniană a exercitat o puternică influență asupra celei grecești, în special asupra filozofiei elenistice. Textul babilonian "Dialogul pesimismului" conține similarități cu gândirea agonistică a sofiștilor, cu doctrina contrastelor a lui Heraclit, cu "Dialogurile" lui Platon și poate fi considerat precursor al metodei maieutice a lui Socrate. Aceasta perioadă este delimitată între anii 400 d.Hr. și
Istoria filozofiei () [Corola-website/Science/315063_a_316392]
-
prezenți până la 50.000 militari americani pentru misiuni speciale, necombatante, așa cum ar fi antrenarea forțelor de securitate și antiteroriste irakiene. Irakul se află pe teritoriul vechii Mesopotamii, locul de naștere a unor culturi timpurii, precum cele ale sumerienilor, asirienilor și babilonienilor. În 331 î.Hr, Alexandru cel Mare a cucerit acest teritoriu. În secolul al II-lea î.Hr., ținutul a făcut parte din Imperiul Persan, până la venirea arabilor musulmani (secolul al VII-lea), care, după moartea profetului Muhammad (632), au cucerit
Irak () [Corola-website/Science/296842_a_298171]
-
sclav poate fi returnat și banii recuperați de la vânzător, iar papirusul Edwin Smith (circa 1700 înaintea erei noastre) descrie cazuri de convulsii epileptice. Cea mai veche documentație detaliată a bolii în sine se găsește în "Sakikkū", într-un text medical babilonian cuneiform datând din 10671046 înaintea erei noastre. Acest text descrie semnele și simptomele, tratamentul și posibilele rezultate, și descrie multe caracteristici ale diferitor tipuri de crize. Întrucât babilonienii nu posedau cunoștințe biomedicale despre natura bolii, ei au atribuit crizele posedării
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
a bolii în sine se găsește în "Sakikkū", într-un text medical babilonian cuneiform datând din 10671046 înaintea erei noastre. Acest text descrie semnele și simptomele, tratamentul și posibilele rezultate, și descrie multe caracteristici ale diferitor tipuri de crize. Întrucât babilonienii nu posedau cunoștințe biomedicale despre natura bolii, ei au atribuit crizele posedării de către spirite rele și au încercat să trateze boala prin metode spirituale. În jurul anilor 900 înaintea erei noastre, Punarvasu Ătreya a descris epilepsia ca pierdere a conștienței; această
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
puternice avute asupra literaturii și artei creștine în general și a celei medievale în special. Originile literaturii și mișcărilor apocaliptice au constituit obiect de controversă. Unii cercetători le caută în grupurile aflate la periferia socială în perioada restaurării (de după exilul babilonian) ce a dat avânt tradițiilor profetice. Situată pe o poziție complet diferită, o altă teorie pune dezvoltarea apocalipticii pe seama literaturii sapiențiale, și nu a celei profetice. Alții au argumentat că apocaliptica ar putea proveni din cultul regal al dinastiei davidice
Apocalipse apocrife ale Noului Testament () [Corola-website/Science/326225_a_327554]
-
mizer. În capitala Imperiului Britanic, Dostoievski îl întâlnește pe Aleksandr Herzen și vizitează grandiosul Palat de Cleștar. Pentru Dostoievski, monumentul simbolizează triumful materialismului în Europa și este întruchiparea bestiei profețite de Apocalipsă: « Este ca un fel de ilustrație biblică, ceva babilonian, o proorocire a Apocalipsei care se împlinește în fața ochilor tăi. Simți că trebuie să ai o rezistență spirituală permanentă și putere de negare, astfel încât să nu capitulezi, să nu te lași pradă impulsului de a te închina în fața obiectului, de
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
î. Hr. Yamhad (modernul Aleppo) a dominat nordul Siriei timp de două secole, deși Siria de Est a fost ocupată în secolele 19 și 18 î. Hr. de Vechiul Imperiu Asirian, condus de dinastia Amorită a lui Shamshi-Adad I, și de Imperiul Babilonian care a fost fondat de amoriți. Yamhad a fost descris în tăblițele de la Mari ca cel mai puternic stat din Orientul Apropiat și că are mai mulți vasali decât Hammurabi al Babilonului. Yamhad și-a impus autoritatea asupra lui Alalah
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
a creștinismului. Asirienii și-au numit coloniile din Siria și Liban, . Dominația asiriană s-a terminat după ce asirienii au slăbit foarte mult în urma unei serii de războaie civile brutale, urmate de o coaliție de atac a fostelor popoare supuse: mezii, babilonienii, caldeii, perșii, sciții și cimerienii. În timpul căderii Asiriei, sciții au devastat și prădat mult din Siria. Ultima poziție a armatei asiriene a fost Carchemish din nordul Siriei, în 605 î. Hr. Imperiul Asirian a fost succedat de Noul Imperiu Babilonian (605
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
mezii, babilonienii, caldeii, perșii, sciții și cimerienii. În timpul căderii Asiriei, sciții au devastat și prădat mult din Siria. Ultima poziție a armatei asiriene a fost Carchemish din nordul Siriei, în 605 î. Hr. Imperiul Asirian a fost succedat de Noul Imperiu Babilonian (605 î. Hr. - 539 î. Hr.). În această perioadă, Siria a devenit loc de bătălie între Babilonia și altă fostă colonie asiriană, Egiptul. Babilonienii, ca și rudele lor asiriene, au fost victorioși în lupta împotriva Egiptului. Perșii ahemenizi a preluat Siria de la
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
asiriene a fost Carchemish din nordul Siriei, în 605 î. Hr. Imperiul Asirian a fost succedat de Noul Imperiu Babilonian (605 î. Hr. - 539 î. Hr.). În această perioadă, Siria a devenit loc de bătălie între Babilonia și altă fostă colonie asiriană, Egiptul. Babilonienii, ca și rudele lor asiriene, au fost victorioși în lupta împotriva Egiptului. Perșii ahemenizi a preluat Siria de la Babilon ca parte a hegemoniei lor în Asia de sud-vest, în 539 î. Hr. Perșii, care s-au aflat patru secole sub conducere
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
școlii medicale poate fi considerat apariția bibliotecii de profil a lui Assurbanipal (secolul al VII-lea î.Hr.). Cel mai amplă lucrare de acest gen este un fel de "Manual de diagnosticare" scris de medicul Esagil-kin-apli din Borsippa în timpul domniei regelui babilonian Adad-apla-iddina (1069 î.Hr. - 1046 î.Hr.). Toate aceste texte arată că babilonienii, ca și egiptenii, utilizau diagnoza, prognoză, examinarea medicală și prescripțiile. Una dintre cele mai lucrări în domeniu este celebră Ayur-Veda (sec. V î.Hr.), scriere spirituală hindusa ce derivă din
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
Assurbanipal (secolul al VII-lea î.Hr.). Cel mai amplă lucrare de acest gen este un fel de "Manual de diagnosticare" scris de medicul Esagil-kin-apli din Borsippa în timpul domniei regelui babilonian Adad-apla-iddina (1069 î.Hr. - 1046 î.Hr.). Toate aceste texte arată că babilonienii, ca și egiptenii, utilizau diagnoza, prognoză, examinarea medicală și prescripțiile. Una dintre cele mai lucrări în domeniu este celebră Ayur-Veda (sec. V î.Hr.), scriere spirituală hindusa ce derivă din Atharva-Veda (una din cele patru Vede). Această lucrare de filozofie hindusa
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
mai târziu, după descoperirea și perfecționarea tehnologiilor metalurgice. Ulterior, marile civilizații de constructori descoperă și alte materiale: ipsos, calcar, ciment, marmură. Încă de acum 4.000 de ani pe văile Tigrului și Eufratului s-au succedat civilizațiile sumeriană, akkadiană și babiloniană. Aceștia utilizau ca materiale de sculptură: bazalt, diorit, gresie, alabastru. Ca inserții și monturi se utilizau materiale mai valoroase ca: cupru, aur, argint și pietre prețioase. Piatra era rară și era adusă din zone mai îndepărtate. Figurile umane aveau ochii
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
mai precis 2650 î.Hr.) sunt datate capodoperele de la cimitirul regal de la Ur. Printre acestea se remarcă o harpă de lemn cu inserții de aur și mozaic, care se încheie cu un cap de taur cu barbă, confecționat din aur. Sculptura babiloniană se remarcă prin vitalitate, masivitate și imaginație bogată. Lei uriași, tauri înaripați cu cap de om stau ca străjeri la porțile palatelor. În interior, zidurile erau ornate cu basoreliefuri reprezentând scene de vânătoare, bătălii, festivități. În timpul domniei lui Hammurabi (1750
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
prin vitalitate, masivitate și imaginație bogată. Lei uriași, tauri înaripați cu cap de om stau ca străjeri la porțile palatelor. În interior, zidurile erau ornate cu basoreliefuri reprezentând scene de vânătoare, bătălii, festivități. În timpul domniei lui Hammurabi (1750 î.Hr.), sculptura babiloniană cunoaște o remarcabilă înflorire. O celebră lucrare sculpturală reprezentându-l pe marele monarh, cunoscut mai ales pentru celebul cod juridic, este realizată din diorit și are privirea fixă specifică modei perioadei. La fel de celebră este sculptura numită "Iamassu", un leu înaripat
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
pierderea minților. Spre sfârșitul operei el însă își revine, adoptă credința în Iehova (sau Iahve), Dumnezeul evreilor, și elibrerează pe evrei din robie. Cortina se ridică dezvăluind „Templul lui Solomon” din Ierusalim, în care evreii plâng în urma cuceririi Ierusalimului de către babilonieni. Profetul Zaccaria intră împreună cu Fenena, fiica lui Nabucco, pe care evreii au reușit să o ia ostatică. El o încredințează pe Fenena unui tânăr ofițer evreu, Ismaele. După plecarea lui Zaccaria și a evreilor, aflăm că cei doi tineri se
Nabucco () [Corola-website/Science/307613_a_308942]
-
prizonier în Babilon, evadase cu ajutorul Fenenei, cu toate că Abigaille, sora acesteia, îl iubea și ea. În momentul în care Ismaele își pune în gând să o elibereze pe Fenena, Abigaille își face impresionant intrarea în templu, în fruntea unei armate de babilonieni. În terțetul ce urmează, Abigaille îi garantează lui Ismaele viața, cerându-i în schimb iubirea. Bineînțeles, el refuză. În acel moment, sosește Nabucco, în sunetele unui marș. Zaccaria îl amenință că o va sacrifica pe Fenena, asupra căreia a și
Nabucco () [Corola-website/Science/307613_a_308942]