261 matches
-
de lemn, tot așa înțelepciunea îl scapă pe înțelept de cele mai cumplite neajunsuri și-l pune la adăpost de rele.”189 Ea rostește profunda și fermecătoarea poveste a evreului înțelept, Melchisedec, care știe să-i ofere sultanului Saladin al Babiloniei un răspuns la cererea acestuia de a afla care dintre cele trei religii monoteiste este cea autentică, prin parabola inelelor lăsate moștenire de un tată fiilor săi. Încă o dată înțelepciunea este privită ca o încununare a tuturor virtuților, cea care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
143 A treia povestire din prima zi a Decameronului vine să completeze oarecum cele sugerate anterior. Este vorba de istorisirea cu cele trei inele pe care un cămătar evreu bogat, dar și înțelept, Melchisedec, i-o destăinuie lui Saladin al Babiloniei, pentru a ieși din încurcătura la care acesta îl provocase - să îi dovedească care religie este cea adevărată: iudaismul, creștinismul sau mahomedanismul. Un tată avea trei fii și un inel prețios, pe care urma să îl lase celui mai demn
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de lemn, tot așa înțelepciunea îl scapă pe înțelept de cele mai cumplite neajunsuri și-l pune la adăpost de rele.”189 Ea rostește profunda și fermecătoarea poveste a evreului înțelept, Melchisedec, care știe să-i ofere sultanului Saladin al Babiloniei un răspuns la cererea acestuia de a afla care dintre cele trei religii monoteiste este cea autentică, prin parabola inelelor lăsate moștenire de un tată fiilor săi. Încă o dată înțelepciunea este privită ca o încununare a tuturor virtuților, cea care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
143 A treia povestire din prima zi a Decameronului vine să completeze oarecum cele sugerate anterior. Este vorba de istorisirea cu cele trei inele pe care un cămătar evreu bogat, dar și înțelept, Melchisedec, i-o destăinuie lui Saladin al Babiloniei, pentru a ieși din încurcătura la care acesta îl provocase - să îi dovedească care religie este cea adevărată: iudaismul, creștinismul sau mahomedanismul. Un tată avea trei fii și un inel prețios, pe care urma să îl lase celui mai demn
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
important, mai ales pentru că vechile mecanisme evolutive sunt greu de eliminat. Modulele afective pot intra În coliziune. Ființa umană este egoistă și altruistă, independentă și socială, pasională și rațională. Pentru a ne ușura supraviețuirea, evoluția a Încercat să organizeze această babilonie de mecanisme independente. Apar mari sisteme unificatoare: limbajul, rațiunea, capacitatea de planificare și decizie. Dar aceste structuri superioare sunt foarte tinere și trebuie să interacționeze cu modulele vechi, care rămân Închistate. Decurge de aici un proces de negociere, de reconfigurare
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Moldovei de pe orbita Europei pentru mulți ani de-acum înainte. Azi, nici măcar în teritoriul controlat de Chișinău nu există un consens asupra unor valori și obiective comune între diferite segmente sociale și naționale de la noi; ne putem așadar imagina ce babilonie multilaterală se va declanșa în Republica Moldova o dată cu „recuperarea” Transnistriei... În zece ani de independență, Basarabia nu și-a putut clădi o soartă mai bună, nu a reușit să o rupă cu trecutul sovietic, nici nu a vrut. Acesta este adevărul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și se desparte de elchazaiți. S-a dus În Turan (pe al cărui Șah l-a convertit), apoi În Makran și a revenit În Iran sub Shapur I (242-272). A ajuns pînă În orașul Rew-Ardashir de la Golful Persic, apoi În Babilonia, după aceea la Messena și Suziana. La Messena l-a convertit pe nobilul Mihrshah, făcîndu-l să viziteze, În transă, tărîmul Paradisului de Lumină 34. Prezentat lui Shapur I, ajunge În anturajul acestuia datorită unei Întîmplări incerte: e vorba fie de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Situația mandeenilor din Irak și Iran este total diferită de cea a sectelor șiite. Ca și evreii, creștinii și zoroastrienii, ei sînt un „popor al cărții” (ahl al-kitab). Limba lor este un dialect aramaic oriental, care a luat ființă În Babilonia de Jos și este Înrudit cu dialectul din Babilonia de Sus În care e scris Talmudul 72. În scrierile lor se polemizează cu Islamul, creștinismul și mai ales cu iudaismul 73. Teogoniile mandeene sînt variate și contradictorii 74. Dualismul mandeean
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de cea a sectelor șiite. Ca și evreii, creștinii și zoroastrienii, ei sînt un „popor al cărții” (ahl al-kitab). Limba lor este un dialect aramaic oriental, care a luat ființă În Babilonia de Jos și este Înrudit cu dialectul din Babilonia de Sus În care e scris Talmudul 72. În scrierile lor se polemizează cu Islamul, creștinismul și mai ales cu iudaismul 73. Teogoniile mandeene sînt variate și contradictorii 74. Dualismul mandeean provine direct din maniheism. El este bazat pe opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
preocupare a fost aceea de a face ordine în acest haos textual. Potrivit teoriei, pe baza textelor de la Qumran și a mărturiilor din primele versiuni, se pot deosebi trei mari familii de texte: cele din Palestina, din Egipt și din Babilonia, reflectate în principal în Biblia samariteană, Septuaginta și respectiv textul ebraic comun. La baza acestor trei familii textuale se postulează un prototext care ar fi fost în circulație în jurul secolului al V-lea î.Hr.2. Bazându-se pe o foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
atât ortografia, cât și gramatica. F.M. Cross reconstituie istoria textului ebraic, alături de cea a textului grecesc al Septuagintei, în următoarele patru etape: a) în perioada persană, cel mai probabil în secolul al V-lea î.Hr., apar în Palestina și în Babilonia diferite texte locale; Pentateuhul și cărțile istorice își dobândesc forma finală în Babilonia, în secolul al VI-lea î.Hr; „textele locale” iau naștere din copii ale acestor lucrări; b) la începutul secolului IV î.Hr., textul egiptean al Pentateuhului devine
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a textului grecesc al Septuagintei, în următoarele patru etape: a) în perioada persană, cel mai probabil în secolul al V-lea î.Hr., apar în Palestina și în Babilonia diferite texte locale; Pentateuhul și cărțile istorice își dobândesc forma finală în Babilonia, în secolul al VI-lea î.Hr; „textele locale” iau naștere din copii ale acestor lucrări; b) la începutul secolului IV î.Hr., textul egiptean al Pentateuhului devine independent de cel palestinian. Până acum autorul Cronicilor folosise o formă primară a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Hr; „textele locale” iau naștere din copii ale acestor lucrări; b) la începutul secolului IV î.Hr., textul egiptean al Pentateuhului devine independent de cel palestinian. Până acum autorul Cronicilor folosise o formă primară a textului palestinian; în același timp, în Babilonia se dezvoltă un al treilea tip textual, care rămâne izolat până în perioada Macabeilor (sec. al II-lea î.Hr.), când deportările făcute de către parți i-au determinat pe mulți evrei să se întoarcă în Palestina. În orice caz, recenzia protolucianică din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
baza acestor texte, reguli pentru viața comunității (midraș)1. Din mărturiile de care dispunem, acești învățați nu erau interesați să stabilească un text standardizat din varietatea textelor pe care le aveau la dispoziție. Întrucât activau în locuri diferite (Palestina, Egipt, Babilonia), iar în aceste regiuni existau, la rândul lor, diferite centre, probabil că nici nu erau conștienți de varietatea textelor. Dar chiar dacă ar fi fost conștienți de diferitele lecturări ale unui text, erau mult mai preocupați de fixarea, pe baza acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Dacă textus receptus iudaic s-a fixat în jurul anului 150 d.Hr., așa cum se afirmă de cele mai multe ori, această dată practic coincide cu momentul critic în care comunitatea iudaică din Palestina s-a destrămat, mutându-și centrul de greutate în Babilonia. În perioada 150-200 d.Hr., înțelepții evrei sunt cunoscuți îndeosebi sub numele de Amoraim (interpreții Mișnei). Ca o consecință directă a deschiderii academiilor către un public mai larg numărul acestora a sporit considerabil în Palestina: academia de la Tiberia și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Lida (Iudeea), cea de la Cezarea (în sudul Galileii) și cea de la Zippora (Galileea); cea mai vestită dintre ele în acea vreme era cea de la Tiberia. Studenți din Babilon veneau să studieze la Tiberia, contactul obișnuit dintre academiile din Palestina și Babilonia fiind stabilit prin intermediul acelor nehutei (călători între Babilonia și Palestina). Rabbi Yohanan a fost ultimul - și, se pare, cel mai influent - conducător al academiei de la Tiberia, după moartea acestuia școala pierzându-și prestigiul și chiar închizându-se ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și cea de la Zippora (Galileea); cea mai vestită dintre ele în acea vreme era cea de la Tiberia. Studenți din Babilon veneau să studieze la Tiberia, contactul obișnuit dintre academiile din Palestina și Babilonia fiind stabilit prin intermediul acelor nehutei (călători între Babilonia și Palestina). Rabbi Yohanan a fost ultimul - și, se pare, cel mai influent - conducător al academiei de la Tiberia, după moartea acestuia școala pierzându-și prestigiul și chiar închizându-se ca urmare a unei persecuții. Evreii au început să migreze către
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cel mai influent - conducător al academiei de la Tiberia, după moartea acestuia școala pierzându-și prestigiul și chiar închizându-se ca urmare a unei persecuții. Evreii au început să migreze către alte centre, cum ar fi orașele din Europa, Egipt și Babilonia. Ca urmare a puternicei influențe a academiilor din Palestina și a condițiilor grele din Țara Sfântă, au apărut noi academii în Babilonia, cele mai cunoscute fiind cele de la Sura și de la Nehardea, aceasta din urmă fiind înlocuită mai târziu cu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
unei persecuții. Evreii au început să migreze către alte centre, cum ar fi orașele din Europa, Egipt și Babilonia. Ca urmare a puternicei influențe a academiilor din Palestina și a condițiilor grele din Țara Sfântă, au apărut noi academii în Babilonia, cele mai cunoscute fiind cele de la Sura și de la Nehardea, aceasta din urmă fiind înlocuită mai târziu cu cea de la Pumbedita. Examinarea critică a textelor disponibile, dezvoltarea de noi metode de studiu a acestor texte și răspândirea Torei orale reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de noi metode de studiu a acestor texte și răspândirea Torei orale reprezintă doar câteva dintre activitățile principale ale acestor academii. Din aceste activități a rezultat Talmudul babilonian care ne oferă o înțelegere nu numai a textului biblic folosit în Babilonia, dar și a felului în care rabinii se raportau la diferitele variante textuale. Este important să subliniem că acceptarea unui text-standard în lumea iudaică s-a produs abia după răspândirea iudeilor din Palestina, în secolele III-IV d.Hr. Înțeleptii care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ordinea și împărțirea în cărți a Sfintei Scripturi. În Palestina, Pentateuhul era citit integral, de la început până la sfârșit, într-un ciclu de 3 ani, fiind împărțit în 157 (potrivit altora, 167) paragrafe săptămânale numite sedarim. Pe de altă parte, în Babilonia, citirea Pentateuhului se făcea în numai un singur an, astfel încât Pentateuhul era împărțit în 53 sau 54 de părți numite parașiyyot, semnalate îm edițiile moderne ale Bibliilor prin termenul paraș. Cu timpul, evreii din Palestina au adoptat, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
când propozițiile au început să fie împărțite între ele prin anumite semne numite sof pasuq. Ideea împărțirii Pentateuhului are la bază considerații de ordin practic: în Palestina, Tora trebuia citită în întregime într-un ciclu de 3 ani, iar în Babilonia într-un singur an. Pentru a înlesni acest lucru, Pentateuhul a fost împărțit în părți egale, potrivit cu timpul permis pentru citirea lui ca un întreg. Pentru perioada de trei ani, era împărțit în așa-numitele sedarim, iar pentru cealaltă, în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care se adăugau la sfârșitul cuvintelor, așa cum arată inscripția de la Siloam. Începând cu secolul al VI-lea î.Hr., aceste litere vocale se foloseau și în alte poziții ale cuvintelor, cu timpul fiind suplimentate cu alte încercări de vocalizare. Masoreții orientali (Babilonia) și cei occidentali (Palestina) au dezvoltat sisteme diferite de vocalizare, sistemul semnelor vocale care apare în versiunile moderne ale Vechiului Testament fiind în principal rezultatul muncii masoreților din Palestina. Întrucât un foarte mare număr de cuvinte se putea citi în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
masora care însoțește textul biblic ebraic. Dacă așa ar fi stat lucrurile, diferențele dintre tradiția masoretică babiloniană și cea palestiniană ar fi fost rezultatul modificărilor textuale de-a lungul timpului. Kahle a demonstrat că aceste diferențe reflectă tradițiile cunoscute în Babilonia, în școlile de la Nehardea, Sura și Pumbedita (masoreții orientali), și din Palestina, în special școala de la Tiberiada (masoreții apuseni). I. Qere/Ketiv: se referă la acele note care apar pe marginea textului și care atrag atenția că un anumit cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de la Qumran, ceea ce face ca relația comunității de la Masada cu iudaismul oficial să fie mult mai complexă; și mai mult, în acest caz „teoria textelor locale” trebuie revizuită încât să se aibă în vedere și alte regiuni, pe lângă Egipt, Palestina, Babilonia, din moment ce într-un spațiu atât de mic coexistau diferite tipuri textuale. Judecând după citatele din Vechiul Testament care apar în Noul Testament, putem afirma cu certitudine că textul „oficial” al cercurilor fariseice nu reprezenta textul standard de referință pentru primii creștini. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]