KorAP: Find »[drukola/base=baian & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 >

165 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

Ahmed. Un detașament de elită al tătarilor de la Răsărit se Îndreaptă spre călăreții Bordjighin. - Să ne ajute Dumnezeul nostru și Eternul Cer Albastru al mongolilor ca marele han să aibă răbdare să-l asculte pe Amir Baian, iar acest Amir Baian să fie trimisul lui Ștefan Oană, iar Ștefan Oană să fie fiul cel mic al căpitanului Cosmin Oană, cel răpit cu optsprezece ani În urmă, la Albești. Dacă acest șir de lucruri... cum spuneai dumneata, căpitane? Neverosimile... Dacă acest șir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
putea ca avangarda salvatorilor voștri să fi trecut deja vadul Nistrului, gonind spre Prut. Avangarda e cu mult Înaintea grosului hoardei și avansează cu o repeziciune la care nimeni nu se aștepta. Ea este condusă de faimosul luptător mongol Amir Baian și mătură totul În cale. Iar pe Amir Îl cunoști. Mai trebuie să-ți spun un singur lucru. Hoarda de Aur va distruge armata Crimeii, dar nu va intra În conflict cu sultanul Mahomed. Iar invazia Moldovei continuă. Alexandru - Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
bătălie. Ștefan Nu era o câmpie, era halucinația unei câmpii. Era visul rău al unei câmpii care se pierdea spre Răsărit, dincolo de Nistru, În stepele unde tătarii Crimeii mureau striviți de furia nebună a unui comandant de oști numit Amir Baian. Un mesager umil și zdrențuit sosise, În acea dimineață, În fața căpitanului Oană. Căpitanul Îl privise și Înțelese că nu era nici umil și nici zdrențuit, ci doar trebuia să pară astfel, ca să poată trece prin infernul Țării de Jos fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și-o poate Îndeplini fiind, Încă, În viață. Mesagerul ajunsese În fața lui Oană, iar aceasta era deja o victorie. Dură doar câteva clipe până când căpitanul Își aminti despre cine era vorba. Aceeași privire, aceeași statură, aceeași răbdare. Mesagerul lui Amir Baian, În munții Balcani, Înaintea bătăliei lui Angelo cu Ali Mihaloglu. „Tu ești Amir Baian? Îl Întrebase, atunci, Alexandru. Nu, răspunsese mesagerul. Nu eu sunt Amir Baian. Amir Baian se află dincolo de defileu și, În timpul În care noi am vorbit, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aceasta era deja o victorie. Dură doar câteva clipe până când căpitanul Își aminti despre cine era vorba. Aceeași privire, aceeași statură, aceeași răbdare. Mesagerul lui Amir Baian, În munții Balcani, Înaintea bătăliei lui Angelo cu Ali Mihaloglu. „Tu ești Amir Baian? Îl Întrebase, atunci, Alexandru. Nu, răspunsese mesagerul. Nu eu sunt Amir Baian. Amir Baian se află dincolo de defileu și, În timpul În care noi am vorbit, a eliminat aripa stângă a ienicerilor. Arcașii lui sunt cei mai buni din lume. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aminti despre cine era vorba. Aceeași privire, aceeași statură, aceeași răbdare. Mesagerul lui Amir Baian, În munții Balcani, Înaintea bătăliei lui Angelo cu Ali Mihaloglu. „Tu ești Amir Baian? Îl Întrebase, atunci, Alexandru. Nu, răspunsese mesagerul. Nu eu sunt Amir Baian. Amir Baian se află dincolo de defileu și, În timpul În care noi am vorbit, a eliminat aripa stângă a ienicerilor. Arcașii lui sunt cei mai buni din lume. Acum, poate, Amir se strecoară printre brazii Încărcați de zăpadă, și, Împreună cu oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cine era vorba. Aceeași privire, aceeași statură, aceeași răbdare. Mesagerul lui Amir Baian, În munții Balcani, Înaintea bătăliei lui Angelo cu Ali Mihaloglu. „Tu ești Amir Baian? Îl Întrebase, atunci, Alexandru. Nu, răspunsese mesagerul. Nu eu sunt Amir Baian. Amir Baian se află dincolo de defileu și, În timpul În care noi am vorbit, a eliminat aripa stângă a ienicerilor. Arcașii lui sunt cei mai buni din lume. Acum, poate, Amir se strecoară printre brazii Încărcați de zăpadă, și, Împreună cu oamenii lui, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mesaj În mesaj. Nimeni nu putea ști exact ce suferințe are căpitanul Oană, decât un om care văzuse starea lui și știa că Încă nu se vindecase. Mesagerul spusese, cu aceste cuvinte, că el Îl reprezintă, cu adevărat, pe Amir Baian. - Și eu Îi doresc stăpânului tău aceeași liniște a sufletului, răspunse Oană. Deși, după câte Îmi spun cei cu vederea ageră, dincolo de Nistru a fost un adevărat masacru. Stăpânul tău e mânat de o dorință de răzbunare care stârnește furtună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
e mai presus de el. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor, care este și fratele lui de sânge, Andà. Marele Maestru mai trebuie să rămână la Istanbul doar două săptămâni. - Mi-e teamă că nu Înțeleg. - Ai să Înțelegi curând. Amir Baian Îți transmite că armata lui Eminek e spulberată În cele patru vânturi și că dinspre Răsărit nici o primejdie nu mai amenință Moldova. Îți mai transmite că va fi acolo, atunci când va sosi clipa. - Acolo? Clipa? - În ciuda victoriei tale și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
făcuse trei pași Înapoi și se Înclinase, semn că terminase de transmis mesajul și aștepta Îngăduința de a pleca. Oană Înclină și el capul, ceea ce Însemna aprobare și mulțumire. Apoi rămase tăcut, Încercând să pătrundă sensul cuvintelor transmise de Amir Baian. Era limpede că marele luptător avea să sosească În Moldova, Într-un moment crucial pentru soarta țării. Sau pentru soarta unei persoane de mare importanță pentru familia căpitanului Oană. - Ce vești, Cosmin? se auzi glasul Erinei, care se apropiase abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Însemnat un risc inutil. Nu, salvatorul lor nu avea să se arate În acea noapte. Dar amândoi știau cine era. Oană nu cunoștea, În Întreaga Europă și Asie, decât doi arcași capabili de o asemenea performanță: Petru Ilaș și Amir Baian. - Încotro? Întrebă Erina, Încă nevenindu-i să creadă să evadarea reușise. - Bună Întrebare. Cred că știu unde se află acum voievodul. Dar nu știu unde se va afla peste două zile. Oricum, prea multe variante nu sunt. Toată țara e sub controlul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
săgeată se Înfipse În scutul mare, venețian. - Încep să se Întâmple lucruri... murmură Alexandru, care, din zilele pribegiei, rămăsese alături de domnitor. Unii ar spune că nu sunt lucruri, ci minuni... Vine furtună pe cer senin... Nu e nimeni... Dacă Amir Baian ar fi aici, ar formula altfel mesajul. Este Nimeni... Voievodul deschise al doilea mesaj, pe care i-l dădu tânărului pictor, fără să spună un cuvânt. Alexandru citi cu voce tare: Cinci sute de mongoli În goană nebună spre codrii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care i-l dădu tânărului pictor, fără să spună un cuvânt. Alexandru citi cu voce tare: Cinci sute de mongoli În goană nebună spre codrii Ilișeștilor. Au eliminat cinci patrule de spahii până aici. Posibil să fie conduși de Amir Baian. - Oare toate astea se Întâmplă cu adevărat?... , murmură Alexandru. * Cei doi călăreți urcau panta abruptă care ducea spre unicul vârf din care bătălia putea fi văzută În Întregul ei. În sinea lui, Oană spera să găsească o cale de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acei zece arcași continua să transmită mesaje, prin săgeți care se Înfigeau, fără greș, exact În mijlocul scutului ridicat de Apărătorul care trebuia să se afle, mereu, Într-un punct fix. Voievodul știa, acum, tot se se Întâmpla În jurul lui. Amir Baian la cinci mii de pași, În așteptare, suna un mesaj. Lupte sângeroase În ariergarda lui Mahomed. Caii spahiilor aleargă târând trupuri ciopârțite. - Ce facem, măria ta? Întrebă spătarul Costea. - Răbdare... murmură Ștefan. Vom afla În curând ce avem de făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ai să-mi răspunzi la o Întrebare. Ce știi despre tatăl meu? Sultanul Îl privi În tăcere. - L-ai avut prizonier. A scăpat. Unde e acum? - Nu putea scăpa singur... mârâi Mahomed. - L-a ajutat un singur om. - Cine? - Amir Baian. - Câinele! Mi-a ucis toate străjile! Ștefănel nu-și luă privirile de pe chipul sultanului. Dar nu mai Întrebă nimic. Înțelesese că Mahomed nu știa nimic. Tatăl său rătăcea pe undeva prin codrii Moldovei. Nu departe. Sufletul Îi spunea că Întâlnirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe culmea Șuriei. Opt sute de pasi. - Opt sute de pași? Întrebă Ștefan. Adică? - Deja intrăm În raza arcurilor mongole, explică Pietro. Bat până la o mie de pași. - Cu țintă sigură, sau lansări de acoperire? - Dacă e vorba de războinicii lui Amir Baian, țintă sigură la o mie de pași. Dacă e vorba chiar de Amir Baian, țintă sigură la o mie cinci sute de pași. - Cât de sigură? - Cât să te ucidă pe măria ta cu o săgeată exact În inimă, indiferent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În raza arcurilor mongole, explică Pietro. Bat până la o mie de pași. - Cu țintă sigură, sau lansări de acoperire? - Dacă e vorba de războinicii lui Amir Baian, țintă sigură la o mie de pași. Dacă e vorba chiar de Amir Baian, țintă sigură la o mie cinci sute de pași. - Cât de sigură? - Cât să te ucidă pe măria ta cu o săgeată exact În inimă, indiferent de lumină și de direcția vântului. Voievodul tăcu. Îi scăpau prea multe lucruri din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lângă mongol. Amir!! Amir, nu muri acum!!! Mongolul gemu ușor și deschise ochii. Sub el, balta de sânge se lățea. Achingiii Îl smulseră pe Alexandru. - Stați! se auzi o poruncă În limba turcă. Îl cunosc pe acest războinic! E Amir Baian! Achingiul care vorbise se apropie de muribund. - Da... spuse, parcă cu regret. E el. Nu Înțeleg ce se Întâmplă aici... Lăsați prizonierul lângă rănit. Sunt ultimele clipe de viață. Achingii Îl lăsară pe Alexandru să revină lângă trupul mongolului. Învățaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
negri Îl priveau cu intensitate pe Alexandru. - Sunt fericit... spuse, abia șoptit. Tengri mă așteaptă... te-ai grăbit... vântul acela... abia acum Începe... când va veni... Andà... spune-i... că... Ultima picătură de viață se scurse din trupul lui Amir Baian, strănepotul lui Gingis han, cel mai mare luptător al mongolilor În ultimele două veacuri. Ochii lui rămaseră larg deschiși, privind cu o liniște supremă infinitul cerului senin. Plecase. * - Amir pare mort, spuse Erina. Alexandru prizonier. Sus, călăreții moldoveni au respins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
atârnate de șa două buzdugane. Erau deja prea multe uimiri pentru o singură zi. Încălecă fără să spună nimic și Îl urmă pe Ștefănel. Avea să vină și timpul vorbelor. Acum era timpul armelor. * Semnalul care anunța moartea lui Amir Baian trecu peste armata lui Mahomed ca un fâlfâit negru. Amir fusese, multă vreme, aliatul otomanilor. Fusese cel mai bun războinic al Cuceritorilor. Apoi se aflase că acel războinic are un frate de sânge, care era chiar Marele Maestru. Mulți dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de grupul mongolilor și moartea lui În Încercarea de a-l salva pe fiul căpitanului Oană. Sperau, totuși, că fusese doar rănit. Sau că războinicii Bordjighin aveau să ajungă la timp. Dar nu era așa. Semnalul mongolilor spunea totul. Amir Baian căzuse Într-o luptă care nu trebuia să fie a lui. - Acum e momentul! spuse Mahomed. Acum Ștefan va fi Îngenuncheat. Amir n-a putut salva pe nimeni. A fost un gest disperat. Vreau un regiment de spahii În șarjă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
gest, Înapoi. Era livid de furie. Ceea ce se Întâmpla era imposibil. Dar mai avea o soluție. Cei mai sălbatici războinici. Cei care nu respectau nici viața, nici moartea. Achingiii. - Uluk bei, cu două mii de achingii, să ucidă mongolii lui Amir Baian și să continue atacul spre Ștefan!! Acum!!! La semnalul generalului Mihaloglu, achingii porniră. Soarele Începu ușor să coboare peste dealurile Ilișeștilor. În depărtare, se bănuiau meterezele asediate ale Cetății de Scaun. Victoria lui Mahomed era aproape. * Mongolii rămaseră Îngenuncheați În jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
singur cuvânt: - Răzbunare! Era formula sacră a celei mai aspre bătălii. Mongolii Își lipiră din nou frunțile de pământ, cu sufletele tresăltând de furie și de mândrie. Marele Maestru le dădea ultima șansă. Era un luptător, asemeni stăpânului lor, Amir Baian. Și nu ierta nimic. Nu avea În el nimic european. Nu respecta nici o religie care spunea că trebuie să Întorci și obrazul celălalt. Nu avea nici o ezitare. - Cercul morții! ordonă Andà. Alexandru văzu, uluit, cum mongolii sar În șei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
el În locul meu. Spune-mi tot ce mișcă În zona mongolilor. Gâlcă privi atent prin ocheanul Întins de spătarul Costea. Imaginea se fixă, clară, ca și cum ar fi fost la doi pași. - Necunoscutul și Alexandru au Îngenuncheat lângă trupul lui Amir Baian. Sunt cu spatele. Nu văd nici un chip. Un mongol bătrân dă un semnal. Îl auzi, căpitane. - Nu l-am mai auzit niciodată, dar am Învățat În tinerețe ce Înseamnă. Amânăm atacul. - Nu Înțeleg... spuse voievodul. Timpul lucrează pentru Mahomed. Primește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
intrau În cercul morții. Anunțau sfârșitul. Era un gest suprem. Midhat rămase impasibil, știind că cea mai mică mișcare a lui ar putea dezlănțui infernul. Toate gândurile lui se opriră În fața unei realități peste care nu se putea trece. Amir Baian fusese ucis de oamenii lui Mahomed. Amir Încercase să salveze un om. Fusese cel mai mare luptător al Cuceritorilor, admirat și invidiat de un Întreg imperiu. Dar Încercase să salveze un simplu om. Ceea ce ducea destinul lui dincolo de tot ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]