975 matches
-
acolo ofițerul, dar în orice caz nu l-am văzut prea mult timp: a leșinat imediat și a trebuit să fie dus la Cafă Jacques. Individul acesta, care își dădea atâta importanță, nu trebuise niciodată să se apropie de o baionetă, mai puțin în armurerie, și totuși! Se vedea cât e de plin de el în uniforma călcată impecabil, croită parcă pentru un manechin de la casa de modă Poiret. Războiul îl făcea lângă o sobă de fontă, așezat într-un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Isabelle, Clara, Rosalind, Eleanor - campioane naționale. Eleanor - bună aruncătoare, probabil cu stânga. Rosalind juca pe margine, lovea minunat, Clara la prima bază, poate. Cum o fi arătând acum trupul lui Humbird? El Însuși, dacă nu era instructor pentru luptele la baionetă, ar fi fost trimis În linia Întâi cu trei luni mai devreme și poate că ar fi fost ucis. Unde-i afurisita de sonerie...? Numerele străzilor de pe Riverside Drive erau ascunse de ceață și de apa scursă de pe frunziș, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
De dragul peisajului. Nici nu s‑a hotărât bine, că a și început să‑și dreseze nevasta în dormitor - unde bărbatul și femeia întrețin relații intime - cu cravașa, unul dintre numeroasele lui suveniruri de pe vremuri, printre care se numără și o baionetă. Fiul și fiica n‑au auzit din gura mamei decât un „au“ stins, dar, le e de‑ajuns ca să‑și dea seama că a fost bătută iarăși pentru diverse abateri conjugale, reprezentate în mod special de adulter. Târfo, târfo, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Anna pe două voci; ceea ce nu‑i o caracterizare prea inteligentă a situației, după părerea lui Rainer. Cu siguranță Hans îi privește acum fața și constată că aceasta e total descompusă. Într‑o valiză veche de carton se află o baionetă la fel de veche, din primul război mondial. E o amintire prețioasă, iar lama ei măsoară 25 cm. Exact cât trebuie, nici nu‑i nevoie să fie mai lungă. Tare i‑ar mai plăcea lui Rainer ca Anna să‑l fotografieze, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
primul război mondial. E o amintire prețioasă, iar lama ei măsoară 25 cm. Exact cât trebuie, nici nu‑i nevoie să fie mai lungă. Tare i‑ar mai plăcea lui Rainer ca Anna să‑l fotografieze, așa, în glumă, cu baioneta asta. Ar putea s‑o țină în mână ca pe‑o floretă, dar categoric o să facă o impresie stângace, pentru că el pare întotdeauna cam neîndemânatic atunci când nu vorbește despre probleme filosofice. Acum baioneta zace liniștită în lăcașul care i‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să‑l fotografieze, așa, în glumă, cu baioneta asta. Ar putea s‑o țină în mână ca pe‑o floretă, dar categoric o să facă o impresie stângace, pentru că el pare întotdeauna cam neîndemânatic atunci când nu vorbește despre probleme filosofice. Acum baioneta zace liniștită în lăcașul care i‑a fost destinat, în valiza de carton. Împreună cu ea mai zac jucării stricate, un diaproiector - luat cu gândul că în concediu vor face diapozitive, ceea ce nu se întâmplă deoarece nu există concediu - și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în fotografia cu fratele Sophiei. Poziție de atac, sau cum s‑o mai fi numind și asta, într‑o mână pumnalul, cealaltă răsucită ușor și grațios în aer. Rezultatul: jalnic. Stai, Anni, știu cu ce putem drege rezultatul jalnic - cu baioneta tatei, pe care o păstrează ca amintire și pe care o are, la rândul lui, de la taică‑său; nici nu‑ți vine să crezi că monstrul ăsta a avut niște părinți care l‑au făcut cândva, dar iată, totuși, dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tatei, pe care o păstrează ca amintire și pe care o are, la rândul lui, de la taică‑său; nici nu‑ți vine să crezi că monstrul ăsta a avut niște părinți care l‑au făcut cândva, dar iată, totuși, dovada: baioneta asta din primul război mondial. Știi cumva în care dintre cele cinci sute de cutii de detergent pe care le avem se află blestemata aia de baionetă, întreabă Anna sceptică (azi îi funcționează glota), ochii îi fug și mută filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a avut niște părinți care l‑au făcut cândva, dar iată, totuși, dovada: baioneta asta din primul război mondial. Știi cumva în care dintre cele cinci sute de cutii de detergent pe care le avem se află blestemata aia de baionetă, întreabă Anna sceptică (azi îi funcționează glota), ochii îi fug și mută filmul cu un cadru mai departe. Știu, în valiza de carton din rândul trei de sus, obiectul patru din stânga. O să ne îngroape sub ele, dacă o ținem tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sus, obiectul patru din stânga. O să ne îngroape sub ele, dacă o ținem tot așa, iar echipele de salvare o să ne dezgroape sufocați; maldărul ăsta de catrafuse ar ajunge pentru cinci vieți. Valiza e deschisă în mijlocul șirurilor de cutii instabile, iar baioneta e extrasă din culcușul ei de mărunțișuri și totul e luat de la capăt. Cu așa o armă lungă (lama are 25 cm), merge de două ori mai bine și chiar așa se și întâmplă. Anna are deja pozele în aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dispară cât mai repede, astfel e ca și cum nici n‑ar fi fost și se iartă. Rainer mai exersează de câteva ori o poziție ciudată, cu picioarele depărtate, despre care nu știe nimeni ce vrea să reprezinte, și gesticulează violent cu baioneta. Anna spune, stai liniștit că stric totul, și‑așa‑i destul de întuneric înăuntru. Imaginea pe care o oferă Rainer e jalnică, iar imaginea care iese e și mai jalnică decât cea din realitate. Obiectivul aparatului foto e nemilos cu diletanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ochi aproape scos din orbită. La un moment dat, curând, moare și Anna și, astfel, sunt toți trei morți. Toți au fost loviți mai ales în cap și în gât. Rainer se îndreaptă acum spre valiza de carton și scoate baioneta de lângă dia‑proiector, din mulțimea de jucării și cârpe. Apoi, deși e deja cu totul inutil, înjunghie cu această baionetă cele trei cadavre. Procedează metodic, luându‑le la rând. Mai întâi e înjunghiat tatăl în gât, piept și buric, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
au fost loviți mai ales în cap și în gât. Rainer se îndreaptă acum spre valiza de carton și scoate baioneta de lângă dia‑proiector, din mulțimea de jucării și cârpe. Apoi, deși e deja cu totul inutil, înjunghie cu această baionetă cele trei cadavre. Procedează metodic, luându‑le la rând. Mai întâi e înjunghiat tatăl în gât, piept și buric, apoi e înjunghiată mama, cu precădere în pântece, iar după aceea Rainer își înjunghie din toate puterile sora moartă. Apoi termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pune la socoteală rănile mai mici, și unde tata putrezește și el, făcut terci, în lada țărănească din lemn sculptat. În total, cele trei persoane prezintă peste optzeci de lovituri de topor, fără a mai pune la socoteală împunsăturile cu baioneta, iar cele mai zdrobite sunt capetele. A lovit cu ambele mâini ca să aibă mai multă forță. Rainer nu poate să‑și petreacă noaptea lângă niște hoituri adus într‑un asemenea hal, fiindcă îi este silă. Intră în căminul său, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu o curățau puțin, dar ce se vedea la suprafață părea sfâșiat, ca și cum cuțitul ar fi fost răsucit înăuntru. — Indiferent cine a făcut asta, se pricepea să omoare un om cu cuțitul, am zis. Asta arată ca o rană de baionetă. Am oftat și am clătinat din cap: — Am văzut destul. Nu e nevoie ca soția lui să treacă prin asta, fac eu identificarea oficială a cadavrului. Ea a aflat? Nebe ridică din umeri: — Nu știu. Deschizând apoi drumul înapoi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
elocventă a faptului că moartea sa fusese autoprovocată. Inspectorul Strunck, polițistul care mă interogase la Alex, le explică lui Heydrich și lui Nebe: Am găsit numele și adresa acestui bărbat în buzunarul lui Stahlecker, zise el. În bucătărie e o baionetă înfășurată în ziar. E plină de sânge, și după cum arată aș zice că ăsta a fost cuțitul care l-a ucis. Mai e și o cămașă pătată de sânge, pe care Hering a purtat-o, probabil, în momentul comiterii crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lada și apăsă pe trăgaci. Un fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse unul, își umezi arătătorul și gustă. — Ei? întrebă nerăbdător bărbosul. — „Dero”, răspunse blondul și scuipă. — „Dero”? făcu dezamăgit bărbosul. La ce vă trebuie atâta „Dero”? — Pentru curățenie, răspunse timid Stejeran. Știți, nava e cam veche și... dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de la circuite! răspunse bărbosul. Dezechiparea! Uitându-se jenați unul la altul și toți la Getta 2, roboții pământeni începură să-și desfacă șuruburile din jurul șoldurilor. Primul fu gata Dromiket 4. Blondul veni lângă el și-i săltă puțin carcasa cu baioneta, aplecându-se și privind în interiorul lui Dromiket. — Aluminiu, raportă blondul. Făcu aceeași operație și cu ceilalți. În dreptul lui Stejeran 1 se uită mai mult. — Ăsta mai tânăr are plăcuțe de plastic, zise el. — Măi să fie! se cruci bărbosul. Așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și mă spovedesc. Îi voi mărturisi totul: crima pe care am comis-o, lașitatea mea de-a trăi în păcat și fără demnitate...” O lumină molatecă i s-a aprins în fața ochilor, iar Costică pădurarul, pe care-l omorâse cu baioneta de la armă, l-a văzut în vatra acoperită de un fum înecăcios, cum se ridică din genunchi și întinde o mână tremurândă spre el, iar cu cealaltă își apăsa rana de la piept din care țâșnea un șuvoi de sânge. Costică
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
pe-aproape, e atât de întuneric că-mi pot băga deștele-n ochi de unu’ singur! N-am chef să umblu prin stufăriș după fundu’ tău! Bărbații se strecurară unul după altul prin ierburile înalte, cu undițele ridicate ca niște baionete în fața lor. Păreau două stafii pe fundalul de catran al nopții îngreunate de norii groși, apropiați amenințător de malurile Mureșului. O înjurătură înfundată se pierdu de-a lungul apei cu sclipiri uleioase. -- Ce-ai mă? -- Mi-am agățat cârligu’ de
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
pândesc zorii. Mi-e frică să ajung „un centaur siluind arborii poemului”, mi-e frică să urc scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, „fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont”. În teaca baionetei mele s-a furișat un vers sălbatic. El mă privește cu îndurare și așteaptă să-l agăț în ștreangul singurătății lui. Vai, lumea aplaudă! Scâncetul i-l aud din depărtare, cu silabele atârnându-i pe gură ca niște lampadare vorbitoare
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
se înțeleg la Yalta și românii învinși în război sunt jecmăniți și forțați să sărbătorească: „Stalin și poporul rus, libertate ne-au adus!” După ce-l ucid de Ion Antonescu, Ana Paucker cu ajutorul Armatei Roșii și a ilegaliștilor evrei, reorientează cu baioneta 2.000 de biserici unite cu Roma spre Moscova și lichidează brutal tot ce a aduce a occidental. Academia Română este dizolvată, majoritatea membrilor ei, ca și ierarhii Bisericii Unite, mor în pușcărie. Globalizarea, panortodoxia și panslavismul în straie roșii, marxist-leniniste
CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368431_a_369760]
-
de aici ni s-au tras toate belelele.” (Capitolul 10, p. 550). Pe drumul repatrierii statul român ateu a ieșit în întâmpinarea bravilor ostași și a dârzilor eroi pe zdrențele cărora mândria ostașului mai triumfa alături de tresele regale decolorate, cu baionete și câini polițiști. Însoțitorul convoiului care se repatria era nedespărțit de voluminoasa geantă în care erau încarcerate umbrele lor, bandajate cu dosarele întocmite de NKVD, pentru a fi predate Secăturității noi Republici populare, ce trebuia să facă corectura de rigoare
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
când altul. Neschimbat a rămas numai obiectivul viață. „Dacă treceai în fugă pe lângă un rănit, acesta se agăța cu mâna de tine, rugându-te cu disperarea înecatului: «fraților, nu mă lăsați, luați-mă cu voi». Trebuia să-i dai cu baioneta peste mână pentru a te elibera, că abia puteam să mergem noi înșine.” S-a făcut pace. Și iar a fost când bine, când rău. Să fi fost, acum, mai mult bine? Cifrul este umorul de printre rânduri. Mai mult
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
hecelit” și „zdrăvălit”, dor de Cârna sau de Herleșu. Istoria familială/locală cuprinsă în marea istorie a Țării este tema celor două părți ale volumului, și bătălia cu tot ce amenință liniștea, și remedii, după caz: blogodatele pentru reptile și baioneta pentru cucerit „pâinea Păcii planetare”. Neîntrecute în surpriză sunt frazele finale din prima parte, câteodată reduse la propoziții sau chiar propoziții eliptice, pe când în a doua parte vârful de efect este de cele mai multe ori emoțional. Seducător este limbajul Văii Hranei
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]