211 matches
-
înalți fruntea udă/ și o privești./ Din cer acum/ ninge./ Poți numi această liniște fericire./ Poți numi această lumină?” (Anii ’80). Aceste procedee, ce caracterizează gruparea brașoveană „mașcriistă”, se grefează la O. pe un orfism histrionic prelucrat după tiparele unui baladesc de sorginte romantic-barbiană, eufemizat prin metrică și discursivitate: „Hai! Cântă odată, hoinarule zănatec!/ Potrivește-ți glasul. Găsește cuvântul. Să-mi întorci/ iubirea, să îmi dai puterea șarpelui lunatec,/ De ce nu cânți tu, menestrel? Dulce să cânți și-ncet,/ doar pentru
OPREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
Mincu, Mandics György). Interpretarea este incitantă când cele trei mituri sunt corelate între ele sau, dimpotrivă, așezate în opoziție. Astfel, Joc secund ar fi o îmbinare a mitului oglinzii și a mitului nunții, Oul dogmatic și Riga Crypto... o „replică baladescă” la Ritmuri..., în care soarele (și nu Enigel) ar fi „Luceafărul” barbian, iar râpa Uvedenrode, văzută ca Olimp grotesc al poeților, se proiectează ca intersecție a mitului oglinzii cu simbolica îngroșată a „cercului Venerii” sau, în fine, poemul Domnișoara Hus
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
poezie (I, 2002) configurează, într-o modalitate originală, o galerie „de familie”, în care se înșiruie portrete ale confraților din mai multe generații. Romanul Patima e o povestire țărănească sobră, viguroasă, fuziune de realism aspru și romantism crâncen, de atmosferă baladescă, în tradiția lui Slavici din Moara cu noroc și a lui Agârbiceanu din Popa Man, având ca eroină o altă Mara, ce își asumă rolul Vitoriei Lipan. Negustoreasa Ecaterina Handrabur, dintr-o localitate vestică de frontieră, pregătește cu tact și
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
specia folclorică doar pe latura grotescului și a virtuozității verbale, prilej de combinații frapante și de acumulări imagistice din sfera demonicului. Superioare acestor poezii, care, fatal, întâlnesc concurența prestigioasă a lui Tudor Arghezi și Ion Barbu, sunt creațiile cu aspect baladesc sau descriptiv. Cu Vămile văzduhului, dominanta manieristă se etalează deplin. Poezia stă acum sub semnul căutării cuvântului prin care himericul devine tangibil. Aluziv și încifrat la suprafață, de ecou expresionist, distilat, discursul liric trezește, prin vibrația lui de profunzime, rezonanțe
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
sevei / Și semințele încă plesnind”). În alte volume, Nopțile de zburător (1977) sau Ce oră bate în Univers? (1983), poetul caută perfecțiunea formală, paralel cu o anume adâncire a temelor inițial abordate convențional. Melancoliile vârstei se exprimă adesea în tonul baladesc păunescian: „Prea mult, iubito, ne-am jucat de-a umbra,/ Și de a fi, și de a nu mai fi”, sau în sonore rostiri filosofarde: „O, fructul gol al cărui miez/ prin moarte eu am să devin”. O etapă nouă
BALAHUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
viața de Curte: Dobrișan, Vartici, Radu Calomfirescu. B. românească nu poate fi doar rod al unei influențe străine, fie ea balcanică sau apuseană, deși există, desigur, interferențe, chiar un fond comun de motive în folclorul țărilor balcanice. Se cunosc teme baladești de circulație europeană sau chiar mai largă, adaptate la specificul național, care pot fi explicate prin poligeneză sau prin migrația motivelor. Unele motive sunt răspândite pe zone mai restrânse (spațiul balcanic, de pildă) sau chiar numai într-o singură cultură
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
-i întunecă sufletul său avid de morală, dreptate, umanism, patriotism. Citindu-l pe Comaniță, un poet țăran, gândurile te duc la creatorii din veacuri recuperații de marii culegători de folclor și incluși în manuale școlare. Înscriem această carte printre comorile baladești românești, ca o pagină vie a unui prezent tulburat de o tranziție încărcată cu cele bune și cele rele de care poporul român, vitregit de istorie, a avut parte mai tot timpul. Vasile Comaniță se face cronicarul timpului său, aducând
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
Pillat, Iuliu Cezar Săvescu etc.) sau a prerafaelitismului serafic, muzical și platonizant (Ștefan Petică), dar și un simbolism cu note „socialiste”, așa-numitul „simbolism proletar” (reprezentat sporadic de Bacovia, Traian Demetrescu, Mihail Cruceanu, Andrei Naum, A. Toma), un postromantism heinian, baladesc și folclorizant, cu elemente „secesioniste” (Șt. O. Iosif) ș.a.m.d. Un simbolism „snob”, exterior și decorativ al cafenelei bucureștene, dar și un simbolism nevrotic, interiorizat al Provinciei moldave. Nostalgia față de „vechea lume care dispare” se asociază cu expectația febrilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
obișnuit, iar magia este lege’’, b) miraculosul mitico-magic și superstițios se situează mult mai aproape de fantastic, fiind regăsit în Sburătorul lui Heliade Rădulescu, c) tema strigoiului, fiind vorba de categoria miraculosului fantastic de sorginte folclorică, d) experiența fantasticului de atmosferă baladescă. Cu alte cuvinte, calitatea fantasticului este condiționată de proporția dintre ceea ce este supranatural, uimitor (miraculos) și ceea ce este ciudat, neobișnuit, bizar (straniu). În timp ce fantasticul este o categorie estetică largă și constă în rezultatul imaginării unor lucruri care nu și au
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Doar o sinucidere schimbă perspectiva încât însuși morarul să devină o închipuire. În această narațiune miraculosul face parte din cotidian, un univers în care întâlnești draci, piaza rea, vârcolaci, vrăjitori, elemente de magie neagră, de miraculos legendar, relatate după tiparul baladesc. Atunci când Stoicea înțelege că diavolul și-a bătut joc de el, îl omoară pe Califar, murind împreună în iaz (frontiera între vis și realitate). În proza lui Mihail Sadoveanu, fantasticul se detașează de alte opere prin încercarea de transfigurare mitică
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
balcanico românească de care se simțea legat printr-un soi de dragoste cu semn negativ’’, Blaga invocă și exemplul cu sens opus al Hanului lui Mânjoală, povestire în care Caragiale realizează ,,cu personaje de burghezie incipientă o atmosferă locală aproape baladescă’’. Ce meșteșug în împletirea elementelor de viață organică și de magie, de pitoresc sud-est european și de aventură suprareal crescută în poveste!’’. Siguranța cu care sunt dozate elementele și este comunicată ,,o viziune atât de complexă, fără să pară de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
autentică: pe aceea a mahalalei balcanico-românești, de care se simțea legat printrun soi de dragoste cu semn negativ. Să nu uităm însă nici Hanul lui Mânjoală, operă în care Caragiale realizează, cu personaje de burghezie incipientă, o atmosferă locală aproape baladescă. Urmărirea modului în care fantasticul se sublimează în structură epică de aspect baladesc, punct geometric în care se creează acum ,,forma mixtă’’ a celor două tipuri de influență postulate de Lucian Blaga, este tentația critică cea mai puternică. Comparativ cu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de dragoste cu semn negativ. Să nu uităm însă nici Hanul lui Mânjoală, operă în care Caragiale realizează, cu personaje de burghezie incipientă, o atmosferă locală aproape baladescă. Urmărirea modului în care fantasticul se sublimează în structură epică de aspect baladesc, punct geometric în care se creează acum ,,forma mixtă’’ a celor două tipuri de influență postulate de Lucian Blaga, este tentația critică cea mai puternică. Comparativ cu În vreme de război și La conac, La hanul lui Mânjoală ne întâmpină
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de data aceasta. Este vorba de tema pe care, cu un cuvânt arghezian, o definește starea de greu vindecabilă lingoare erotică a cărei victimă este eroul povestirii. O privire atentă la însuși conținutul acestui motiv tematic, duce la constatarea că baladescul nu este doar un element de atmosferă. El este acela care definește substratul ideatic al demersului epic fantastic. Pentru că își trăiește fără neliniște existența și viitorul bine rânduit, povestitorul este mânat de impulsuri, nu face calcule și nu are inhibiții
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
vrăjitoare’’, acceptat de toți cu o teamă admirativă. În acest punct se află sursa irezistibilei atracții pe care hanul o exercită asupra călătorilor care băteau drumurile mânați de treburile și afacerile lor. Hanul este locul de întâlnire cu atribute, tipic baladești, în sens adânc originar, având o intensă circulație atât în literatura europeană, cât și în eposul popular autohton; astfel hanul, ca loc al acțiunii, unde, aduși din toate părțile apar oameni de toate genurile, capabili a provoca surprize de neuitat
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
definit de Henryk Markiewicz ca „realitate dinamică, prezentată întro formă subiectivă sau simbolică“ (Conceptele științei literaturii). Prin resurecția baladei de către poeții Cercului literar de la Sibiu se suprimă frontiera dintre genuri, obținându-se „liricizarea speciei“. Astfel, pentru Ștefan Augustin Doinaș termenul baladesc semnifică „o situație poetică [...] o zonă imaginativă, unde epicul și dramaticul se scaldă în lirism“. Poeții neomoderniști și postmoderniști (Marin Sorescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, Leonid Dimov, Mircea Cărtărescu etc.) exploateză maximal resursele lirismului narativ, fiindcă „narativul poate configura o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
un centru cosmic; cel al lui Ioan Alexandru, spațiu de intimitate, nu introduce atât într-o mitologie cât într-o ordine integratoare. Mai puțin decorativ decât satul pillatian, cel al transilvăneanului de la Topa Mică e un locus solus cu aură baladescă, situs modelator, inclusiv un bestiarium; o rezervație în care răposații din cimitir dialoghează cu cei vii. Pădurea, plopii, dealul, drumul, fântâna, ploaia, caii, tot atâtea realități identitare, se înscriu în imagologia oricărui spațiu rustic; analog, toate se întâlnesc în orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
continuare, la Baudelaire, la Verlaine și Rilke, mari sonetiști. De la Eminescu se cunosc douăzeci și șase de sonete, unele dintre ele capodopere. A perseverat întru sonet, se cunoaște, ieșeanul Mihai Codreanu, parnasian declarat, autor al unui dublu sonet (cu aer baladesc), Povestea păsărarului, și al unui sonet pe rime date, Sonet care surâde. Audiență largă au avut Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu. Și cât de industrios a fost V. Eftimiu, cu cele peste o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adună figuri columnare: Mușatinul Stefan, Ion-Vodă, marii cronicari moldoveni, monumentalii Cantemir și Eminescu, alteori Creangă, Enescu, Brâncuși; e invocat Arghezi. La nivelul expresiei, elegia și frecventul lamento se prefac, nu o dată, în contrariul lor; tonul înalt, repede regăsit, orientează spre baladesc și rapsodie. În contextul dat, semnificativ în cele din urmă e ceea ce un creator cu personalitate pune din sine iar Nicolae Dabija aduce viziuni relevante imprimând elegiei o linie răscolitoare, un fior grav ținând de o experiență comunitară intens tragică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
noastre se destramă"/. Labiș restituie registrului poetic bocete, blesteme, orații de nuntă; redă poeziei pastelul, reînvie istoria aureolând prezentul, redescoperă mitul strămoșilor, casa părintească, folclorul și un bănuit sentiment al dezrădăcinării și al înrădăcinării. Poetul aude venind prin noapte cavalcade baladești și firul de argint al doinei, glia gemând de schije și otravă, ca o iubită, de aceea blestemă în numele vieții și scrie orații de nuntă în numele dragostei: "Poate se pun la cale prin semne fără grai/ Nunți noi cu vornici
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
definit de Henryk Markiewicz ca „realitate dinamică, prezentată întro formă subiectivă sau simbolică“ (Conceptele științei literaturii). Prin resurecția baladei de către poeții Cercului literar de la Sibiu se suprimă frontiera dintre genuri, obținându-se „liricizarea speciei“. Astfel, pentru Ștefan Augustin Doinaș termenul baladesc semnifică „o situație poetică [...] o zonă imaginativă, unde epicul și dramaticul se scaldă în lirism“. Poeții neomoderniști și postmoderniști (Marin Sorescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, Leonid Dimov, Mircea Cărtărescu etc.) exploateză maximal resursele lirismului narativ, fiindcă „narativul poate configura o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Câmpulung-Muscel. A studiat la Câmpulung-Muscel, Dărmănești-Roman, Stâlpeni, Pitești, București. Opere: După melci (1921); Joc secund (1930). I. Barbu era exaltat, frondeur, exploziv, vizual, retoric. UNIVERSUL POETIC Tudor Vianu a împărțit opera lui I. Barbu în trei etape: a. "parnasiană"; b. "baladescă" și de pitoresc oriental; c. "ermetică". În poeziile din prima etapă se întâlnesc nostalgii celeste (Lava), amintirea vitalismului orgiastic (Panteism), limbaj meditativ, melancolie, purificare prin contemplare, reculegere în fața rotației vieții și a morții (Marile Eleusinii), în care sunt relevate misterele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care trăiește, cunoaște ritualul unei vieți simple, deține memoria întregii specii, interpretează semne infailibile. "Vitoria nu-i o individualitate, ci un exponent al speței" (G. Călinescu). Baltagul a fost numit de critică "un roman al existenței românești ancestrale", "un roman baladesc", "roman erotic", "roman polițist". În acest roman exegeții au identificat: mitul comuniunii om-natură, mitul mioritic, mitul marii călătorii, Erosul și Thanatosul, eterna alergare după un ideal, un sens al existenței. Vitoria străbate "drumul spre centru", deoarece " Drumul spre înțelepciune sau
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sacrificială a demersului creatorului. Interesul sporit pentru construirea întregului roman pe "existențe dispărute" transcende aceleași limite și intensifică sistemul conotativ. Solicitarea de a scrie formulată, în primul rând, către doamna T., dar și de către Fred, are, prin prisma acelorași miteme baladești, rolul "comenzii" lui Negru-Vodă de a se înălța acea mânăstire singulară prin valoare și semnificație. Obiectivul lui Camil Petrescu nu se rezumă la cel declarat de alți scriitori realiști 371. Ținând cont de dubletul cititor concret cititor abstract 372, ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și stânci/ și cruci de ninsori/ vorbitorii ucenicesc la școala măreției/ îngerul încătușat în vitraliile înguste/ ale bisericii scufundate/ mi-a lunecat în ființă/ năruind feroneria fantomelor/ și stâlpii cocliți ai galeriei" (triunghiuri cu pupila albastră). Crochiul întunecat în ton baladesc, pastelul de umbre și reflexe agonice (chiar și cel compus în numeroasele sale ore franceze) ori sonetul acompaniat de un vag halou al evanescenței pe care le cultivă Valeriu Stancu în cicluri bine delimitate (copilăria anotimpurilor din Sinucigași de lux
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]