827 matches
-
- Ștefan Cazimir Marțea sînt trei ceasuri rele. Marți 20 iunie, pe la 7 fără 10, geamul din baie s-a desprins din balamale și l-a trăsnit în creștetul capului. Accident stupid, cum se zice. Or fi existînd pesemne și accidente ingenioase, accidente spirituale, accidente istețe... Sîngele curgea gîrlă. Iute la Spitalul Colțea! Tensiunea, pulsul, injecție antitetanos, dezinfectarea rănii, bandaj provizoriu, trimitere la
TCC by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10353_a_11678]
-
30 mai 2017. Pendula-și picură secundele în carafa timpului, iar gândurile răsfoiesc amintiri, niciodată trecut; un amestec de umbre și lumini e pânza aerului, îngemănare ce-n perdeaua zorilor s-a desfăcut. Visul s-a desprins din nepusele, vechi balamale, iar lacătul a ruginit sub ploaia multor întrebări... dar gândul neostoit străbate chiar, zone astrale și necuprinsul se deșiră-n nesfârșite peregrinări. Pe zidul tăcerii a-nflorit tencuiala, ca un suspin, iar prin perdeaua zorilor, răzbat tainice chemări, și sub
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Citește mai mult Pendula-și picură secundele în carafa timpului,iar gândurile răsfoiesc amintiri, niciodată trecut;un amestec de umbre și lumini e pânza aerului,îngemănare ce-n perdeaua zorilor s-a desfăcut.Visul s-a desprins din nepusele, vechi balamale,iar lacătul a ruginit sub ploaia multor întrebări...dar gândul neostoit străbate chiar, zone astraleși necuprinsul se deșiră-n nesfârșite peregrinări.Pe zidul tăcerii a-nflorit tencuiala, ca un suspin,iar prin perdeaua zorilor, răzbat tainice chemări,și sub talpa
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
fereastră și geamul se făcu țăndări. Cei doi săriră în picioare îngroziți. Un mârtan mieună în odaia cealaltă și răsturnă oala cu lapte. - Ai uitat motanul înăuntru? - întrebă Elena înspăimântată. Dar nu termină întrebarea că ușa de la intrare sări din balamale crăpându-se în două de peretele opus. La o secundă, o flacără ca un fulger lovi perdeaua prin geamul spart. - Huuu!... se sperie femeia. Pătrule, ăsta-i diavolul! Elena în culmea disperării, smulse din perete icoana cu Maica Domnului în
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Toate Articolele Autorului Pendula-și picură secundele în carafa timpului, iar gândurile răsfoiesc amintiri, niciodată trecut; un amestec de umbre și lumini e pânza aerului, îngemănare ce-n perdeaua zorilor s-a desfăcut. Visul s-a desprins din nepusele, vechi balamale, iar lacătul a ruginit sub ploaia multor întrebări... dar gândul neostoit străbate chiar, zone astrale și necuprinsul se deșiră-n nesfârșite peregrinări. Pe zidul tăcerii a-nflorit tencuiala, ca un suspin, iar prin perdeaua zorilor, răzbat tainice chemări, și sub
NICIODATĂ TRECUT de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385102_a_386431]
-
cu trei niveluri și cu ziduri groase, peste care se putea observa fără tăgadă patina zecilor de ani trecuți peste ele, prin mușchii verzi depuși între îmbinările blocurilor de piatră. Se opriră lângă o ușă solidă din lemn masiv și balamale groase din fier forjat, ca o poartă medievală, în fața căruia Giacomo scoase din buzunar o cheie groasă ca de poartă de castel din povestile de demult, pe care o introduse în broască, apoi o răsuci, după care cu o telecomandă
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
la porțile inimii omului; peste mai mult de cincizeci de zile Se va pogorî in forma limbilor de foc. Mai mult decât atât, iadul presimte și el, ca o vietate șireată și vicleană, atacul ce i se va da, iar balamalele lui trosnesc; edificiul neputințelor omenești, al păcatului imposibil de ispășit, se va prăbuși curând, dezlegat din ferecătura minciunii. Este răzmeriță, răscoală și zavistie mare în lumea duhurilor. Jos, pe pământ, oamenii parcă au și ei o premoniție... Păcatul ancestral pare
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
să țină parapetul preț de un ceas, până când se ridică mareea... — Norocul nu ne era scris În stele, frate. Dar poate că ai dreptate, să mai aruncăm o dată zarurile... răspunse bărbatul așezat la masă, arătând spre o casetă Întărită cu balamale de fier, care se afla deschisă pe podea. Grăbit, cu ajutorul tovarășului său, Își depuse scrierea Înăuntru, după care o Închise cu o curea din piele. Pe masă era o spadă lungă, cu garda după modelul cruciat, vârâtă În teacă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lumini scăpărătoare se strecura prin crăpături. Printre plăcile din lemn căpătau, treptat, formă acele litere de foc, literele morții, „IIICOE“. Lumina picura prin toate crăpăturile ușii. Apoi explodă asemenea unui fulger care Îți ia ochii, În timp ce ușa se rotea În balamale. Gura unui vulcan, sau gura iadului Însuși, se căscase asupra camerei sale. O figură Întunecată, care se contura În contra luminii, se apropie cu pași lenți de patul pe care Dante era Întins. Era o femeie, Învăluită Într-o largă tunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apelând la toate puterile sale. Cu un pocnet sec, simți cum ceva se rupe de partea cealaltă, iar poarta se deschise larg. Se propti cu putere În cadru, ca să nu se prăbușească de-a dreptul peste ușa care ieșise din balamalele ruginite. Dinaintea lui era o cameră neluminată, complet pustie. În față Începea o rampă din trepte mici din piatră. Slaba strălucire a lunii care pătrundea pe ușa smulsă din țâțâni abia dacă era suficientă ca să permită să te orientezi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
celor doi fizicieni a fost una de iritare mitocănească. „Păi, dracu’ v-a pus? Intrați cu capul Înainte, ca orbeții, În tot felul de daraveri nebuloase, iar când Începe să se-ngroașe gluma, vă treziți că nu vă mai țin balamalele și o virați către metafizică și abisalități made in Japan. Hai, sictir! Ați luat-o-n barbă, să vă fie de bine, acum purtați-vă crucea și nu vă mai lamentați ca bocitoarele de profesie, că n-aveți calificarea necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Acum, în mod ciudat, îl găseam tulburător; albit, ca oasele în soare. Canapelele erau îmbrăcate în pânză albă apretată, mocheta era cu un ton mai închisă, o nuanță neutră. Chiar și lumina care pătrundea prin fereastră era albă, sclipind pe balamalele de metal ale dulapurilor de parcă ar fi fost sute de lame de cuțit. Nu e de mirare cum cu ani în urmă, captivă în lumea mea de emoții sinistru colorate, locul ăsta a fost foarte important pentru mine. Era varianta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
prostul pentru o femeie și când într-un final aflu că e atrasă de o alta, se dovedește că toată lumea știa deja! —Tom... Era prea târziu. Deja trântise ușa de la intrare atât de tare că era gata să sară din balamale. Vai, vai. Probabil era premenstrual. M-am urcat sus la Claire și la Paul și i-am găsit în febra împachetărilor. Raze de lumină de toamnă se revărsau prin fereastra înaltă printre cutiile de carton, unele din ele purtând deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mantaua, ca o femeie virtuoasă care trece furioasă pe lângă o femeie ușoară. Nu prea îmi plăcea postura de dușman al poporului, dar am ieșit afară, cu capul sus, lăsând ușa să se trântească în urma mea. în timp ce coboram scările am auzit balamalele protestând. Familia Hammond urma să aibă o foarte interesantă conversație. * * * Nat mă aștepta, făcând ture în fața casei. Am parcat și el mi-a deschis ușa din dreptul șoferului. —Unde ai fost? a spus. Aștept de ore în șir. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
deci, nu dintre cei mai buni. Calul era prea sfrijit pentru o trăsură atât de înaltă, care mai avea și roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam eu, aripile lăcuite erau împânzite de crăpături, iar balamalele ușilor năpădite de rugină. Iag purta un costum de un cenușiu-deschis, cu niște cute pe mâneci lăsate, probabil, de geamantan. Pe cap avea tuflită o panama albă cu o panglică tricoloră. Fața lui galbenă avea niște pete roșii sub ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nici chiar așa. Îi dăduseră o vechitură de camion din care numai nu curgeau tablele. Arăta jalnic, nici măcar portiera de la șofer nu se închidea ca lumea. Două belciuge sudate țineau un lacăt minuscul. Odată acesta scos, ușa atârna liber în balamale. Pentru a o menține închisă în mers, trebuia să o blo cheze cu o șurubelniță. În ziua aceea și în toată săptămâna care a urmat s-a chinuit așa, încercând să țină pasul cu ceilalți șoferi care izbucneau în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei nu scosese o vorbă. Cristian conducea concentrat iar Ileana, cu fața crispată, privea tăcută înainte, prin parbriz. Lăsaseră mașina la poalele dealului după care își continuaseră drumul pe jos. Odată ajunși acolo, Toma împinsese poarta și pătrunseseră în curte. Balamalele vechi scârțâiseră strident, ca și cum protestau în fața străinilor ce încercau să intre în lipsa stăpânului. Sub soarele intens de vară, florile din curte păliseră puțin. Nu le mai udase nimeni de ceva vreme. Cu excepția acestui fapt, lui Cristi i se păruse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chestii din acestea și nu se speria atât de ușor. Tocmai primise o comandă grasă în una dintre republicile secesio niste, trei camioane pline cu arme de asalt și muniția aferentă. Pregătise afacerea în cele mai mici detalii, unsese toate balamalele și transportul era deja pe drum. După ce văzuse cu ochii lui că granița fusese trecută cu bine, plecase înainte spre locul unde trebuia să se întâlnească cu clientul pentru livrarea mărfii. Ținea legătura permanent cu transportul și știa în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e de loc diferită aici. Aceleași aranjamente se făceau cu băieții deștepți. E drept că totul se punea la cale cu mai multă discreție decât în altă parte, dar, în principiu, nu era mare diferență. Nu avea decât să ungă balamalele care trebuie și lucrurile mergeau strună, iar dacă reușea să-și asigure și un sprijin politic influent, chiar că nu mai trebuia să-și bată capul. Își cumpărase un nou registru cu coperți negre pe care îl pusese în servieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
De acum era liber, și trebuia să se gândească la ce are de făcut mai departe. Se apropie prudent de ieșire, încercând să cântărească situația în care se afla. Nu se putu opri să examineze capacul mobil al capcanei. O balama solidă îl prindea de corpul propriu zis. Atât cât își putea el da seama, rușii făcuseră o treabă bună, ingenioasă chiar. Pe toată circumferința corpului cilindric se afla un guler în care capacul se așeza perfect. Un inel de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ambițioase, de ce Își pusese capăt zilelor Înainte ca aceasta să se isprăvească? Această slăbiciune contrasta cu imaginea omului, așa cum Dante Îl cunoscuse. Începu să umble Încoace și Încolo prin spațiul restrâns al chiliei. Se apropie de zăvorul scos din balamale și examină cu atenție ușa. Nu exista nici o posibilitate de a o Închide din afară. Scutură din cap, respingând ipoteza spre care Înclinase pentru o clipă. Arrigo trebuia să fi fost singur, În momentul suprem. Abandonat În brațele disperării sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-ți placă astăzi cum arătă casa mea , căci nici mie nu-mi prea place, însă locuiesc în ea. Zidurile-i stau să cadă și ferestrele sunt sparte, iar din ușa la intrare n-a rămas decât o parte, Într-o balama căzută care scârțăie mereu, însă Doamne n-am ce face, locuința asta-s eu . Te-am văzut trecând pe stradă, tot intrând în câte-o casă și m-am întrebat Isuse dacă mi-ai mai da o șansă . Nu-ndrăznesc
Trezirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83357_a_84682]
-
JUSTIȚIA-I MOARTĂ-N COTEȚ! Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 961 din 18 august 2013 Toate Articolele Autorului Vai, s-a sesizat Justiția României! Asta, da, știre! Cei 14.000 de specialiști, în demolarea României, tremură din toate balamalele. Unii vorbesc de mai puțini. Plus, mai nou, torționarii! Micii torționari. S-a sesizat tocmai instituția infestată de urmașii și neamurile foștilor torționari. Să fim serioși. Cea a foștilor securiști și informatori, revopsită periodic, rămâne tabu! Doar capul lui Vișinescu
TABLETA DE WEEKEND (45): JUSTIŢIA-I MOARTĂ-N COTEŢ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364421_a_365750]
-
îl cunoștea după o poreclă care-l definea perfect: „Jean-Capabilul”. Iată dedesubturile afacerii: „Clădirea, mai cunoscută prin cartier sub denumirea de „pizderie”, era parțial ascunsă de-o iedera sălbatică.” Începe darea în vilag a adevăratelor afaceri necurate: „Bâțâind din toate balamalele, cele 12 nenorocite se dezbrăcară la piele. Jean-Capabilul o lua pe prima față de-o aripa și-o trânti pe masa din mijlocul camerei. Scoase din buzunar un fel de clește lung, asemănător unui forceps. Fără multe menajamente, introduse obiectul
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
Incercăm cu toții să supraviețuim/ în secolul acesta al turbulenței/ creându-ne în imaginație mici insule/ unde evadăm atunci când/ nu mai putem face față/ uraganelor și cutremurelor/ ce ne înconjoară./ Acolo, pe insula noastră/ jucăm șotron/ chiar dacă nu ne mai țin balamalele,/ gângurim ca bebelușii,/ ne așezăm pe tronul regelui/ fără să ne fie frică de pedepse,/ sărutăm și ne iubim/ cu toate vedetele intangibile/ ale lumii moderne./ Acolo, pe insula fericirii noastre/ este veșnic primăvară./ Acolo suntem mereu tineri/ și sănătoși
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]