355 matches
-
rudă Îi va fi fost fetița aceea) că el se ascundea mai ales acolo, În preajma gardului din bețe de floarea-soarelui, și de ce nu-l căuta Întâi acolo. Despre casă nu-și amintește multe lucruri. Era lipită cu lut amestecat cu balegă de cal pe pereți și pe jos, avea o tindă umbroasă. Crede chiar că imaginile pe care le păstrează de atunci s-au fixat toate Într-o singură zi, anume o zi de vară, lungă și cu schimbări de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care relația dintre util și estetic Înglobată În aceste obiecte să fie ignorată. Morile de vânt, cuptoarele de făcut pâine, grajdurile, șurile, cotețele de păsări, fântânile, coșarele din nuiele lipite pe dinăuntru cu lut amestecat cu pleavă de grâu și balegă de cal, atelierele de lemnărie, dogărie, Împletituri, troițele și teascurile, adăpătorile, ba chiar și căpițele sau alte metode de depozitare au surprins totdeauna pe cercetători atât prin gândirea tehnică Înglobată În ele, cât și prin frumusețea lor. Armele din vechime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lăsându-și întotdeauna cartea de vizită - un rahat baban - pe bancheta din spate. L-a mituit pe polițistul care îl arestase ca să-și modifice raportul și să menționeze doar două - nu douăzeci și șapte - de furturi, fără nici o referire la balega din spate. Judecătorul l-a eliberat condiționat pe puști, menționând familia bună din care se trăgea și verva tinerească. — Sigur că da. Cu ce vă pot fi de folos, domnule Gelfman? — Păi, Howard mi-a spus c-ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu se întâmplă așa. Încetul cu încetul, micul lui stomac începe să se revolte, o senzație înspăimântătoare, cu care nu e deloc obișnuit. Continuă să se învârtă în preajma casei cu trupul plin de răni care-l dor, cu urme de balegă uscată pe hainele prăfuite. Cum stă rezemat într-un colț, se vede nevoit să se lipească de peretele înalt al casei, ca să lase să treacă pe lângă el o procesiune funerară. O mână de rude îndoliate, ducând lămpi, vine în urma catafalcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca să dați slavă Numelui Meu, zice Domnul oștirilor, voi arunca în voi blestemul, și voi blestema binecuvîntările voastre; da, le-am și blestemat, pentru că n-aveți pe inimă porunca Mea. 3. Iată, vă voi nimici sămînța, și vă voi arunca balega în față, balega vitelor pe care le jertfiți, și veți fi luați împreună cu ele. 4. Veți ști atunci că Eu v-am dat porunca aceasta, pentru ca legămîntul Meu cu Levi să rămînă în picioare, zice Domnul oștirilor. 5. Legămîntul Meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
Numelui Meu, zice Domnul oștirilor, voi arunca în voi blestemul, și voi blestema binecuvîntările voastre; da, le-am și blestemat, pentru că n-aveți pe inimă porunca Mea. 3. Iată, vă voi nimici sămînța, și vă voi arunca balega în față, balega vitelor pe care le jertfiți, și veți fi luați împreună cu ele. 4. Veți ști atunci că Eu v-am dat porunca aceasta, pentru ca legămîntul Meu cu Levi să rămînă în picioare, zice Domnul oștirilor. 5. Legămîntul Meu cu el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
e dimineață numai Între orele cinci și opt, Încolo e ziuă. Urlau de foame și de sete scroafa cu purceii, găinile, curcile, rațele și gâștele. Le-am dat apă și mâncare, pe urmă m-am apucat să rânesc la porci. Balega, amestecată cu ciocălăi și resturi de buruieni, o aruncam peste gard, În curtea păsărilor. Motivul era foarte simplu: porcii nu mistuiau cum trebuie porumbul, așa că rahatul lor era plin cu spărturi de boabe de-a dreptul savuroase pentru păsăret. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aceștia se Întunecară și-mi făcură urechile să țiuie. Am azvârlit dracului lopata și m-am dus să-mi torn apă pe picioare. Dar știi și tu cum e: cel mai trainic parfum din lume s-ar putea face din balegă de porc. Poți să te speli cu săpun, cu spirt, cu sodă caustică, poți să te freci cu usturoi, cu gaz, cu foi de nuc, pelin sau indrușaim degeaba. Mirosul Începe să moară abia după trei zile. Vorba asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aibă coarne. Astfel puteau fi prevenite Împungerile. „Și acum”, Încheiase Directorul ca la spectacol, „Îl vom vedea pe tovarășul veterinar cum amputează la viței mugurii de creștere a coarnelor. Poftiți, tovarășu’ veterinar!” Se deschisese o ușă de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă. În urmă, la doi pași, pășea Rândașul, ținând În brațe servieta. „Trusa!” ordonase gângâvit Veterinarul. Celălalt bețivan aproape că o scăpase pe un mușuroi de paie amestecate cu balegă. „Prinde un vițel și contenționează-l!” „Să-l prind și să-l ce?” se scărpinase celălalt În chică. Veterinarul oftase, mai mult pârțâise din buze cu dispreț, arătându-și privitorilor deznădejdea de a fi obligat să lucreze cu asemenea personal sărac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un tub, apoi se repeziseră toți trei, cu capetele Înainte, să vadă mormolocii care Înotau, sprințari, În acea scârboasă alcătuire. Răsturnaseră, În avântul lor, scaunul și microscopul căzuse și el, cu un zgomot Înfundat, pe pardoseala de pământ amestecat cu balegă de cal a prispei. Fiecare fusese de acord să dea și să Încaseze câte două șuturi, pentru grabă și lipsă de organizare. Apoi șterseseră cum se pricepuseră mai bine microscopul și făcuseră din nou preparatul. Vieru, care În urma unei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scârbă și-o ocoleau, iar cele ce ajungeau Înăuntru din greșeală cădeau Îndată la pământ, mai dădeau de două-trei ori din picioare și rămâneau țepene. Știa oricine că, În șorțul vărgat În care Își sufla Întruna mucii, se ștergea de balegă ori de orice murdărie, țața Norica ducea pâinea caldă de la țest În casă ori colacii pe care Îi Împărțea pentru sufletele morților ei. Nevinovatele tomate ale celor două negustorese erau, și ele, pline de păcate: pământul pe care crescuseră fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Însoare cu asemenea nepământeană ființă. Înainte ca Vieru - lovit de o mașină pe când aștepta autobuzul În curba În unghi drept din mijlocul satului - să-și piardă cunoștința, mai avu timp să se scârbească pentru că zăcea aruncat și tăvălit În balegă moale de vacă. Nu simțea nici un soi de durere, văzu că un picior Îi stătea Îndoit nefiresc și pricepu că era frânt. Auzi strigăte În jur. Cineva Încercă să-i asculte inima. Zgomotele se Îndepărtau din ce În ce. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
merge treaba cu Randall? m-a întrebat Vivian. M-a trecut un fior și mi-am strâns un prosop în jurul trupului. Taică-su era de rahat în pat. Cu toate că era un om pâinea lui Dumnezeu, o avea moale ca o balegă. Cu toate astea, era mai bine decât nimic. Or, la vremea respectivă, eu asta aveam: nimic. știi când mi-am tras-o ultima dată? Eram destul de sigură că știam. Cu o săptămână înainte, în timpul unei ședințe cu echipa, Vivian ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
părăsește. Ne cad dinții când bem apă rece, și ne împiedicăm de propriile bășini! Trebuie să încetăm a mai merge pe drumul care duce la propriile noastre morminte! Tovarăși! Vreau să înțelegeți cu toții că dogmatismul înseamnă să faci cârnați din balegă de măgar! Se apleacă, ridică de jos cana și ia o înghițitură de ceai. Ea aude cum scârțâie creioanele pe hârtie. Mulțimea, inclusiv Fairlynn, își notează discursul lui Mao. Fata nu scrie. Ea memorează spusele lui Mao, și cele rostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fie luminate ca ziua și pretutindeni să domnească o curățenie exemplară. Câteva liote de țigani înarmați cu târnuri, mături, lopeți, roabe, sacale și găleți din dotarea armatei ruse adunaseră toată noaptea grămezi întregi de paie, țărână, excremente, coji de semințe, balegă și încă multe alte rămășițe. Asta nu pentru că locuitorii orașului ar fi fost nepăsători. Dimpotrivă, erau foarte harnici. Dădeau cu mătura prin fața casei în fiecare dimineață, dar aruncau apoi totul pe unde se nimerea. Gunoiul, plimbat de colo-colo, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de valet. Maltezul trăia clipe nesperate de fericire. Julien se ocupa personal de el. Îl spăla, îl pieptăna cu deosebită răbdare și, fapt cu totul neobișnuit pentru tabieturile valetului, îl scotea la plimbare, călcând cu pantofii lui delicați prin praful, balega, pietrișul și toate acele nesuferite gloduri de pe ulițele orașului. Făcuse chiar cu mult mai mult, dacă se gândea cum îl strecura printre două uluci ca să ajungă la o cățelușă, așa, pe măsura lui. Mignona, chiar dacă nu se ridica la pretențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pădure? Am ce am, nu cai verzi de la târg. - M-am uitat primprejur și-am văzut, Îi zice tata lui Moș Iacob. Să fac școala din cochileți? Școa-la? Din cochileți și s-o acopăr cu stuh? S-o muruiesc cu balegă de cal? Ca să nu se deosebească prin nimic de casele celelalte? Școa-la? - Da de ce să se disosăghiască? Nu-i tot de-a noastră? S-a disosăghi è prin alte celea... - Ei, da! O să se deosebească de casele oamenilor pentru faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
arătase ruina de la drum, de pe terenul proaspăt cumpărat. - A sta cât a sta. Când a fi de dres, o dregi; când a fi de mărit, o mărești, cu care prilej schimbi stuhul, o muruiești peste tot... - Stuh, muruială, cochileți, lut, balegă!, a tunat tata. Cum să dureze ceea ce faci, dacă-l faci din lut și din stuh? Și ne mai mirăm că strămoșii noștri n-au lăsat urme... - Au lăsat, dar nu acolo unde toată lumea se uită..., a zis Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de cal alergat - să ne scape de păgâni. Și mai ales, mai ales: mirosul iute, violent și dulce, sălbatic și de-al nostru (cei care, și noi am fost cândva cai), de cal și de pielărie de hamuri și de balegă - o anume balegă, a numai cailor acelora (și-n vecii vecilor). Am ieșit În drum. Și am pătruns În lumea marilor: nu pot vedea mai sus decât Înălțimea-mi; nu ajung cu cătarea nici măcar până la șei, necum să ating chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să ne scape de păgâni. Și mai ales, mai ales: mirosul iute, violent și dulce, sălbatic și de-al nostru (cei care, și noi am fost cândva cai), de cal și de pielărie de hamuri și de balegă - o anume balegă, a numai cailor acelora (și-n vecii vecilor). Am ieșit În drum. Și am pătruns În lumea marilor: nu pot vedea mai sus decât Înălțimea-mi; nu ajung cu cătarea nici măcar până la șei, necum să ating chipurile cavaleriștilor. Printre femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lumea marilor: nu pot vedea mai sus decât Înălțimea-mi; nu ajung cu cătarea nici măcar până la șei, necum să ating chipurile cavaleriștilor. Printre femeile care Îl Înconjoară - și de sub streașina aceea - văd boturile cailor, picioarele lor tremurânde, burțile leoarcă. Și balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de spumă din barba calului. Și mirosul: hamuri ude; și balega - stindard. Și văd bine: o femeie cu basma gălbuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
văd boturile cailor, picioarele lor tremurânde, burțile leoarcă. Și balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de spumă din barba calului. Și mirosul: hamuri ude; și balega - stindard. Și văd bine: o femeie cu basma gălbuie se Închină adânc, apoi se Înclină, prinde cizma cu amândouă mâinile - și o sărută. Și mirosul. Și femeia - se retrage cu o mișcare bine Învățată la biserică, mișcare de cal-de-șah, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mișcare bine Învățată la biserică, mișcare de cal-de-șah, ca după ce te-ai Închinat la Sfânta Icoană - să faci loc și celor din urmă, dar să nu vii cu retragerea ta, oarbă, drept În calea celor care, din spate, Înaintează. Și balega de cal, ca o flamură. Focurile - două. În curte ard două focuri strașnice; sub ceaune grozave, pe crăcane. Femeile se agită primprejur, potrivesc flacăra, amestecă În ceaune, suflă, gustă, plescăie din limbă, apoi iar Încep roiala - spre casă, din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu mai suntem noi doi de pe timpuri - parc-am fi alți noi doi. Conduce ea. Și conduce ca un băiat - parcă ea ar fi eu. Alergăm la trap, de mână, printre căruțe, cai, soldați pe jos, miros de sudoare, de balegă de cal - altul decât cel cu drapel - printre tunuri care miros a tun: a fier prăjit În unsoare de-a lor, de tun - așa-mi zic eu, dar n-am văzut nici un tun adevărat; poate numai din pricina Întunericului. Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]