2,980 matches
-
ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vreuna pe vas, Îmbarcînd-o Într-una din acele nesfîrșite călătorii, petrecea mai multă vreme Închis În cabina lui tăvălindu-se cu țiitoarea decît se străduia să stabilească direcția În care trebuiau să meargă pentru a da peste marile familii de balene. El, Oberlus, nu avea să cadă niciodată Într-o capcană asemănătoare, iar pe femei, care-l respinseseră de cînd se ținea el minte, ba poate chiar și Înainte de asta, de vreme ce mama lui, pe care nu o cunoscuse niciodată, Îl abandonase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care le depuneau de obicei femelele, numai unul din fiecare zece mii, cu aproximație, ajungea să se transforme Într-un animal adult. CÎțiva căpitani descoperiseră deja că uleiul de broască-țestoasă era mult mai apreciat și mai rentabil chiar decît cel de balenă și că, totodată, carapacea se putea folosi pentru fabricarea obiectelor de podoabă, și din ce În ce ce mai multe vapoare aruncau tot mai des ancora În arhipelag nu pentru a se aproviziona cu carne proaspătă pentru o lungă călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
jos pietrele și o făcea să plutească din nou. Era o balenieră puternică, sigură și rapidă, cu o capacitate de opt vîslași, un timonier și un harponier, una dintre acele curajoase șalupe cu care de atîtea ori urmărise În larg balenele sau se lăsase tîrÎt, cu o viteză sinucigașă, cînd marea fiară se simțea rănită și Începea să Înoate cu disperare, fugind de moarte. - Acolo suflă! Încă Îi mai răsuna În urechi strigătul excitat al omului de cart care, din gabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scurt și sec care părea să-i Îndoiască puterea, pentru a sări Înapoi imediat, lăsînd capătul cel lung să se desfășoare fără piedici, urmărind animalul rănit În fuga lui nebună spre adîncuri. Părea să știe Întotdeauna momentul precis În care balena avea să se răzgîndească și să se lanseze Într-o goană disperată spre suprafața apei și presimțea - ca și cum ar fi avut un al șaselea simț - cînd era pe punctul de a ataca sau cînd doar căuta să tragă aer În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și nimeni nu-și aducea aminte de el, nici nu se apropia de el, pînă În clipa În care, aflați deja În larg, omul de cart striga cu voce răgușită: - Acolo suflă! Dar, spre nefericirea lui, nu erau prea multe balene În ocean; cel puțin, nu atîtea de cîte ar fi avut nevoie pentru a se simți important și stăpîn pe viața lui și a altora mai des, iar asta Îl făcuse ca - În cele din urmă - să abandoneze vînătoarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai des, iar asta Îl făcuse ca - În cele din urmă - să abandoneze vînătoarea și să se Închidă pentru totdeauna În singurătatea unei insule. În anumite după-amieze, cînd Îi zărea În depărtare pe cei care se ocupau de aprovizionarea cu balene, În lungile lor peregrinări din Oceanul Arctic pînă la Antarctic, evoca, nu fără nostalgie, puținele momente În care se bucurase de o adevărată plenitudine și aproape fericire, dar Îi era limpede că niciodată nu avea să se mai Îmbarce pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui Georges, a căpitanului Pertiñas și a Întregului echipaj de pe María Alejandra nu se răsfrîngea În conștiința lui Oberlus cu mai mare intensitate decît ar fi putut-o avea uciderea unei broaște-țestoase, prinderea unui rechin sau Înfigerea harponului Într-o balenă. Simțea mai multă afecțiune și respect pentru orice bătrîn mascul al uneia dintre focile care Îl Însoțeau pe culmea falezei abrupte decît pentru oricare om de pe lume și, bineînțeles, n-ar fi dat viața celui dintîi pentru cel din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
hotărî prin urmare că sosise clipa să dea bătălia cea mare și În acea noapte o legă de mîini chiar și pe Niña Carmen, le puse căluș la gură celor patru și, luîndu-și armele și harponul greu de vînător de balene, se cățără fără zgomot pe culme. Văzu focul de pe plaja din dreptul ansei și observă, de asemenea, luminile velierului. Așteptă ascultînd În beznă, dar nu ajunseră pînă la el decît strigătul unor păsări neliniștite și mîrÎitul unui lup de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vânzare. Totuși, cele mai multe nu sunt suveniruri ale viitorului. Sunt tricouri cu inscripții ecologiste și baticuri și chestii vopsite de mână din bumbac sută la sută natural, pe care nu le poți spăla împreună cu altceva pentru că se decolorează mereu. Casete cu balene care cântă în timp ce fac sex. Alte lucruri pe care le urăsc. Brandy pleacă în căutare de relicve și artefacte din viitor. Acrilic. Plexiglas. Aluminiu. Polistiren. Radiu. Seth se duce la balustradă și se aplecă peste plasele antisuicid și scuipă. Scuipatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
i sfâșie pe miei, la libelulele care‑și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
miei, la libelulele care‑și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
urmând desenul fin pe care il făcuse mai devreme, fixă cu privirea chipul tânărului sau pacient, zâmbi în sinea lui, văzând hotărârea care se putea citi pe fata băiatului și, în cele din urmă, lovi scurt mânerul din os de balenă, făcând ca acele albe să-i străpungă ușor pielea. Cu toate ca așteptase această clipă aproape de când se știa, tânărul Tapú Tetuanúi nu-și putu ascunde durerea care-l surprinse, întrucât nu semăna cu nici o altă pe care o simțise până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ăștia. Nu le veni ușor s-o găsească, însă, cănd reușiră, înțeleseră că merită timpul pierdut. Acum, la lumina zilei, isi dădură seama că nu era vorba de o simplă armă de atac, făcută din lemn sau din os de balenă. Era o ghioaga nemaivăzuta, căci în afară de desenele stranii care se puteau observa pe suprafața ei, prezența, în partea superioară, două mari protuberante, care duceau cu gândul la femurul unui animal imens, necunoscut. —E os! remarcă Tapú Tetuanúi, după ce o zgârie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei, prezența, în partea superioară, două mari protuberante, care duceau cu gândul la femurul unui animal imens, necunoscut. —E os! remarcă Tapú Tetuanúi, după ce o zgârie ușor cu un cuțit făcut dintr-un dinte de rechin. Dar nu-i de balenă. Pare să fie de la piciorul unui porc uriaș. Simplă idee că bestia umană pe care o căutau putea proveni dintr-un loc în care ar fi existat porci ale căror oase ar atinge asemenea dimensiuni îi impresiona și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu reușeam. Trebuie să fi fost groaznic! Atât de groaznic... admise, ca daca Teatea Maó și-ar fi făcut apariția, ne-am fi bucurat să ne înghită. Zâmbi cu amărăciune. Dar nici macar rechinii nu se aventurează în apele acelea. Doar balenele și focile rezista la frig și în curând ne-am dat seama că până și Mahi-Mahi ne părăsiseră, așa că nu mai aveam nimic de mâncat. Toți cei prezenți încercară să-și imagineze cât de absurdă putea fi o mare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
invizibil, dar, daca nu știi să-l descoperi la timp, nu va trece mult până îți va trimite navă pe fundul oceanului. —Cine? întreba băiatul nerăbdător. —Niho-Nui, fu surprinzătorul răspuns. Marele Dinte 1. —Un rechin uriaș? se neliniști Tapú. O balenă? — A, nu, rase celălalt. Deocamdată Marele Dinte abia are mărimea unui păduche și, când o s-ajungă la dimensiunile lui maxime, n-o să fie mai mare decât un deget, dar, de obicei, sunt atât de mulți și lucrează cu atâta sârguința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cumpără bilete la evenimentele caritabile. La licitații și la recitalurile de dans. E important să știe că face ceva pentru ca lumea să fie un pic mai bună. Următorul lucru pe care ar vrea să-l facă e să înoate cu balenele cenușii, o specie aflată în pericol. Să doarmă sub bolțile vreunei păduri ecuatoriale tot mai împuținate. Să fotografieze niște zebre pe cale de dispariție. Să fie o ecologistă în mizerie. E important să știi ce se întâmplă. Ea încă vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cinematografică, domnul Whittier țipă, cu burta umflată sub cămașa acum strâmtă, deschizându-și nasturii cu unghiile. Chiar atunci, pielea întinsă începe să se rupă, așa cum se deschide o gaură într-un ciorap de nailon. Sângele roșu țâșnește precum jetul unei balene. O fântână de sânge care face publicul să țipe. În realitate, cămașa pare să-i fie puțin strâmtă. Își desface cureaua. Își deschide primul nasture al pantalonilor. Trage o bășină. Doamna Clark îi întinde un pahar cu apă, spunând: — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și tot bietul Baby îi va da bani și mi se rupe sufletul că trebuie să iei din banii de casă, lasă, Baby, doar eu am locuit aici, eu plătesc, mă descurc eu, Miau se aruncă în gol ca o balenă, se ghemotocește în pled, deși e caaald... strânge pernele sub ea și mai ales cuverturile și ne vom bate la mare din acest motiv, stăm pe jos, pe burtă, pe spate, cu pahare răsturnate uneori, apă plată, cerul e albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tușească. Creștea ca un aluat pus la dospit, gata să se reverse. Uite-l bătând aerul cu brațele sale scurte, Încercând parcă să tragă aer și prin ochi, să aspire lucrurile din preajmă și pe Petru odată cu ele, ca o balenă peștii cu mare cu tot. Se curăță ca un prost, Înainte să-și fi amintit. Domnul Ster așa a vrut. Se săturase. Treaba lui. Pe când el, un amărât de poștaș, nu ajunsese la acest punct fericit, Încă se simțea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unde e cea mai mare concurență pe cap de locuitor. N-am văzut În viața mea un autocar mai trist. Când a intrat În piața centrală a orașului, frecându-se de ziduri, avem o piață mică, veche, parcă am văzut balena albastră din copilărie, Împăiată și plimbată prin toată țara pe un trailer. În gura larg deschisă a balenei luminată de un beculeț stăteau ca două fanoane rupte ghidul și șoferul pe care nici nu l-am văzut la Început, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai trist. Când a intrat În piața centrală a orașului, frecându-se de ziduri, avem o piață mică, veche, parcă am văzut balena albastră din copilărie, Împăiată și plimbată prin toată țara pe un trailer. În gura larg deschisă a balenei luminată de un beculeț stăteau ca două fanoane rupte ghidul și șoferul pe care nici nu l-am văzut la Început, Încât cei obișnuiți cu avioanele au zis că autocarul era pus pe pilot automat. Nici măcar nu era un autocar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era un satyr bufon de onix (l-am refuzat) sau Leandru însuși. Nu s-a consolat cu paharul de Pastis. Am reușit să mi-l fac ostil pe veci. Tare i-aș fi înfipt Ioanei Holda, în burta aia de balenă, una dintre săgețile africane. Ca pe-un harpon. Mă bucur că ajung acasă. S-a pornit o vîntoasă urîtă. Risipitoareo! mă întîmpină Tano. Îți risipești timpul. Mai fii harnică și ție însăți, mă ceartă cîinele meu, ținînd morțiș să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ghepard. Pe Doamna T. aș recunoaște-o pe stradă. Oaia, odată desenată pe hîrtie de Saint-Ex, trăiește, ca să zic așa, pe cont propriu și se pregătește să mănînce floarea. Și cine n-a văzut-o măcar o dată pe Moby Dick, balena albă? Cui nu i-a fîlfîit prin față Pasărea de foc a lui Stravinski? Pupăza lui Nică și corbul lui Poe? Sînt cărți pentru care mi-aș asuma riscul suprem din SF-ul lui Ray Bradbury, să le salvez de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]