241 matches
-
pesemne, prin intermediul lui, liniile generale ale propriilor tipologii și, cu deosebire, ale celei ilustrate de Căpitanul Ahab. În plus, să nu uităm, prozatorul însuși a lucrat mulți ani ca navigator (inclusiv, transoceanic!). A fost marinar, între altele, și pe o balenieră. Neașteptat cu adevărat este că scriitorul extrage din aceste aventuri fabuloase foarte puțin epic "de acțiune" așa-zicînd, arătîndu-se preocupat mai curînd de o tematică pe cît de nouă, pe atît de puțin atractivă pentru publicul american al veacului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a lucrat ca profesor cîndva), însă, suferind de o formă de alienare superioară și căutînd izolarea de lume, decide (în urma întîlnirii cu harponierul Queequeg la un han, unde cele două personaje împart un pat!) să plece pe apă, la bordul balenierei Pequod. Înclinația naratorului spre hiperbolă se simte de la bun început. Indivizii întîlniți ("observați") de el au trăsăturile îngroșate, capătă, treptat, dimensiuni mitice. Ei ies, altfel spus, din proza comună, îndreptîndu-se către oniric, dacă nu chiar către fantastic și legendar. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
XVII-lea, de pe vremea regelui Charles al II-lea. Cele peste 1.000 de ambarcațiuni, venite din diverse zone ale lumii, au parcurs aproximativ 11 kilometri pe Tamisa. Vaporașe cu vâsle, cu aburi, cu motor, veliere - caiace, gondole, vaporașe și baleniere - au luat startul spre celebrul Tower Bridge, la ora locală 14.30 (16.30, ora României). Îmbrăcată într-o haină albă, regina Elisabeta a II-a a urmărit marea paradă împreună cu prințul consort, Ducele de Edinburgh, și mai mulți membri
Jubileul de diamant: Spectacol grandios pe Tamisa () [Corola-journal/Journalistic/58141_a_59466]
-
trofeu, de aproape toți căpitanii de vas). Giganticul mamifer acvatic -departe de a putea fi vînat de echipaj - a zdrobit pur și simplu fragila corabie, producînd un dezastru absolut. Surprinzător, în urma confruntării, a rămas un supraviețuitor. E vorba despre secundul balenierei, Owen Chase (devenit astfel un posibil prototip pentru Ishmael!) care, un an mai tîrziu, simte nevoia să facă publică povestea catastrofei. Tipărește așadar o carte intitulată Narrative of the Most Extraordianary and Distressing Shiprwreck of the Whale-Ship „Essex"/Istoiia neobișnuitului
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
un posibil prototip pentru Ishmael!) care, un an mai tîrziu, simte nevoia să facă publică povestea catastrofei. Tipărește așadar o carte intitulată Narrative of the Most Extraordianary and Distressing Shiprwreck of the Whale-Ship „Essex"/Istoiia neobișnuitului și terifiantului naufragiu al balenierei „Essex" (1821). Volumul a avut un succes teribil, fiind încă solicitat febril de cititori la mai bine de un deceniu de la apariția sa inițială. Istoria literară înregistrează faptul că Melville a primit un exemplar din „narațiunea" lui Chase de la bogatul
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
pesemne, prin intermediul lui, liniile generale ale propriilor tipologii și, cu deosebire, ale celei ilustrate de Căpitanul Ahab. În plus, să nu uităm, prozatorul însuși a lucrat mulți ani ca navigator (inclusiv, transoceanic!). A fost marinar, între altele, și pe o balenieră. Neașteptat cu adevărat este că scriitorul extrage din aceste aventuri fabuloase foarte puțin epic „de acțiune" așa-zicînd, arătîndu-se preocupat mai curînd de o tematică pe cît de nouă, pe atît de puțin atractivă pentru publicul american al veacului al XlX
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
a lucrat ca profesor cîndva), însă, suferind de o formă de alienare superioară și căutînd izolarea de lume, decide (în urma întîlnirii cu harponierul Queequeg la un han, unde cele două personaje împart un pat!) să plece pe apă, la bordul balenierei Pequod. Înclinația naratorului spre hiperbolă se simte de la bun început. Indivizii întîlniți („observați") de el au trăsăturile îngroșate, capătă, treptat, dimensiuni mitice. Ei ies, altfel spus, din proza comună, îndreptîndu-se către oniric, dacă nu chiar către fantastic și legendar. Din
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
cred, atenție și recunoaștere, deși ea nu e pomenită încă nicăieri în actele oficiale. Atât eu cât și țara aceasta am fost, se pare, în rahat chiar din momentul în care, în 1803, puștiul care eram pe atunci sărea de pe balenieră, împuns din spate pentru mai mult curaj de pistolul domnului Banks, și primea drept în moacă apele agitate ale Golfului Risdon. Am străbătut distanța până la țărm pe jumătate înotând, pe jumătate luptându-mă cu ceea ce eu credeam că e drapelul
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
mie în mod natural de trăit - ceea ce ar fi fost de-a dreptul milostenie -, ci pe veșnicie. Căci cam așa a ieșit până la urmă. La un an după asta am schimbat mersul și-am tăiat-o în America pe o balenieră, iar de acolo în sfârșit înapoi în Anglia, unde timp de douăzeci de ani am dus o viață de șobolan ascunzându-mă sub diferite nume până când am fost încă o dată arestat și transportat înapoi aici. Ca să fiu sincer, singurul lucru
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
Moby Dick sau Balena Albă al americanului Herman Melville. Apărută în 1851, dar intrată în atenția publicului larg abia după primul război mondial, cartea este, în același timp, narațiune, poem și eseu. Paginile eseistice au ca obiect cetologia, navigația pe baleniere, tehnica vînătorii de balene, balena ca hrană, iar trei capitole sînt dedicate reflectării în arta plastică a uriașelor mamifere marine, alcătuind, putem zice, un Pseudokinigheticos al cetologiei: "Cele mai bune înfățișări ale balenelor și ale scenelor de vînătoare le găsim
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
culoarea palmelor? Obiectivitatea științifică a lui Wallace! — Nu vreau să vorbesc despre asta, serios. — Hai, unchiule, să presupunem că aș fi un zoolog care nu a văzut niciodată un leviatan viu, iar tu ai văzut cum arată Moby Dick din balenieră? Cât avea, șaișpe, optișpe inci? — N-aș putea să zic. — Ai zice că avea un kil, un kil jumate, două kile? — Nu am cum să estimez. Iar tu nu ești zoolog. Doar acum te-ai transformat Într-unul. — Necircumcis? — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și Leonardo DiCaprio. N-am pus mâna pe ea până noaptea târziu înainte de clubul de lectură al lui Julie. Am citit cam jumătate, apoi de-abia am putut să mai adorm. E diabolic de înfiorătoare. Este vorba despre scufundarea unei baleniere din Nantucket și cum a supraviețuit echipajul făcând chestii cum ar fi suptul măduvei din oasele camarazilor morți. M-a îngrozit mai tare decât filmul cu Ethan Hawke, ăla cu catastrofa aeriană în care toată lumea și-a mâncat aproapele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ar fi să citești un fragment cu voce tare? Asta ar putea să canalizeze discuția, propuse Julie. —Bună idee, fu de acord Henry. Vă rog să deschideți cărțile la pagina 165. Începu să citească: „Când, în a treia săptămână, tâmplarul balenierei muri, un membru al echipajului le propuse să mănânce din cadavrul tovarășului lor...“ —Vrei niște creveți, Henry? îl întrerupse Jolene oferindu-i o tavă cu delicatese. Nu, nu. Mulțumesc. Să continuu? — Ah, da, șopti Jolene. Scuze. Scuze. E fascinant. Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ajuns acasă, ajunsesem într-adevăr acasă, iar tata, de parcă nici nu mi-ar fi luat în seamă bucuria și ușurarea, continua să spună cum vaporul lui Amundsen, numit Gjoa, s-a întâlnit, după trei ani, în strâmtoarea Bering cu o balenieră din San Francisco, și cât de mult s-au bucurat că au reușit să descopere Trecătoarea de Nord-Vest, că au reușit ceea ce, înaintea lor, au încercat atâția alții în zadar, mulți dintre ei plătind cu viața, iar asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe vine, ghemuit În fundul unei peșteri adînci, Închise ochii și adormi. Bărbatul cu pricina nu știuse niciodată cu adevărat cum se numea, unde se născuse ori cine Îi fuseseră părinții. Primele sale amintiri erau legate de mare și de o balenieră jegoasă care naufragiase În Insulele Canare prin anii ’30, iar cînd se Îmbarcase din nou pe vas, la multă vreme după aceea, nu fusese În stare să spună cine era sau de unde apăruse, motiv pentru care capriciosul său căpitan Îi schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe femei să Întoarcă numaidecît capul, scîrbite, și Îi neliniștea pe bărbați, care nu erau În stare să-i susțină fățiș privirea. - Parc-ai fi o iguană, se aventurase un suedez să-i spună, la bordul celei de-a treia baleniere și, cu toate că Îl desfigurase pe loc, tăindu-i nasul, porecla rămăsese printre marinari și nu se mai găsise nici un vapor, port, bordel sau cîrciumă În care să nu fie cunoscut, de atunci Încolo, drept Iguana Oberlus, cel mai Înspăimîntător monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încerca să-l muște și avea să facă asta aproape o jumătate de oră, iar trupul continuase să trăiască și inima să-i bată, cu aproape desăvîrșită normalitate, vreme de o săptămînă și mai bine. Asta era pricina pentru care balenierele veneau din toate părțile lumii, să Încarce țestoase uriașe din Arhipelagul Insulelor Vrăjite, căci nicăieri nu găseai carne de mai bună calitate, care să se mai și păstreze, pe deasupra, vie și proaspătă pînă la capătul unei călătorii extrem de lungi. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să fugă și Îl obligă să Înainteze așa, caraghios, cu picioarele depărtate, cu mersul legănat și umilit, pe cărarea Întortocheată care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de cort, țineau socoteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l ocrotească pe viitor de dușmani, iar el pricepuse că trebuia să se folosească de Întreaga-i șiretenie dacă năzuia să găsească o formulă prin care să-i Înfrunte Într-o zi pe restul oamenilor. Timpul trecu. Văzu două vapoare, baleniere probabil, care treceau În larg și un al treilea, care după toate probabilitățile era un vas ușor de pirați ce ancorase În golf pentru a depozita iguanele și broaștele-țestoase uriașe În fostele lui peșteri, acum pustii. Oberlus Își căută refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
broaștele-țestoase uriașe care aveau să se păstreze vii luni Întregi -, nici măcar un milion de oameni care ar fi răscolit insula pas cu pas nu ar fi reușit să-l găsească. Nu se mai simțea așadar la cheremul piraților și al balenierelor care Îi invadau „regatul”, ci dimpotrivă, aceștia erau cei care, din clipa aceea, se aflau cu totul În mîinile sale. Așteptă răbdător. În fiecare dimineață, În zori, se cățăra pe culme și scruta depărtările În toate direcțiile, atent la prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încredințeze că nici o corabie cu pînze nu-și făcea apariția la orizont. În sfîrșit, nu avea să știe niciodată la cît timp după aceea - căci timpul era ceva care Încetase să mai existe pentru el -, observă cu bucurie cum o balenieră murdară de mare tonaj se Îndrepta direct spre centrul micuțului golf și Își arunca ancora. Luminile de poziție străluciră toată noaptea, și mai era doar o oră pînă la răsăritul soarelui cînd Oberlus se afla deja ciucit pe vine printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
foci care-și ițiseră capetele curioase lîngă prova, iar glasurile lor răgușite răsunau În zori de-a drepul magic, Însoțite de zgomotul ritmic al vîslelor care loveau traversul, de clipocitul apei, de tînguitorul scrîșnet scos de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale, Își azvîrliră pe umăr cîteva butoiașe de lemn și puseră mîna pe cîte o pîlnie și pe un ibric ciobit de alamă. Apoi, glumind Încă, Împingîndu-se și rîzÎnd, porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de obicei, prin părțile astea ale planetei, un sîmbure de adevăr. Aproape inconștient, privirile tuturor se Întoarseră spre insulă, Într-o zadarnică Încercare de a scruta Întunericul. Nu văzură nimic, dar Iguana Oberlus Îi vedea pe toți. Moskenessoy, o modernă balenieră norvegiană de mare tonaj și Înzestrată cu trei frumoase catarge, ancoră Într-o după-amiază În căutare de broaște-țestoase cu care să-și burdușească, pentru o lungă croazieră, cămara. Își Începuse călătoria cu doi ani În urmă și avea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru a transforma acea stîncă mare, pustie și găinățată de păsări Într-un refugiu inexpugnabil; un bastion cum fusese, la vremea ei, Insula Tortuga, care știuse să respingă flotele cele mai puternice. Apoi Își contempla armele - un vechi harpon de balenieră și două cuțite ruginite - și-și dădea seama că visa cu ochii deschiși. Drumul era foarte lung, iar faptul de a fi capturat doi amărîți de ostatici nu Însemna că soarta i se schimbase pentru totdeauna. Soarta Iguanei Oberlus Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nava să vireze spre coasta apuseană, Îndreptîndu-se drept spre golf, În timp ce lăsau În jos pînzele și aruncau ancora În apele lui liniștite și adînci. Dar cînd catargul de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul dinspre soare-apune, iar numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe mura de la tribord, Iguana Oberlus simți cum o izbucnire de ură Îi străpungea pieptul și ceva foarte asemănător unui curent electric Îi străbătea șira spinării. María Alejandra! María Alejandra, vaporul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]