1,700 matches
-
Brumaru, care-l determină să intre în viața personajelor lui Gogol și ale lui Dostoievski altfel decît comentatorii consacrați ai acestora, nu puteau fi înțelese decît de către un critic ca Lucian Raicu, înzestrat cu antenele necesare pentru a percepe fantasticul banalității și a pătrunde în lumea unui mare scriitor astfel încît să o poată vedea din interior. Pentru că asta făcea în felul lui și păcătosul care i se mărturisea. Numai că, pentru a trece dincolo de ceea ce s-a spus deja, acesta
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
Dracul, care e prost-prost, acceptă imaginea. De unde trei posibile concluzii pedagogice ale învățătorului Creangă: "omul nostru" din Lună ține de superstiție, superstiția e pentru proști, iar prostia e diavolul însuși sau, viceversa, diavolul e prostia întruchipată. Luna lui Slavici este banalitatea întruchipată, dar capabilă, în anumite împrejurări să devină centrul lumii și să provoace mari emoții: ,Opt luni de zile am fost în spital", îi scrie Slavici lui Iacob Negruzzi în 1874, și continuă: ,Lumea îmi era nouă, când earăși mă
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
să rezist" sunt tot atâtea trepte ale (acceptării) eșecului. Îi rămân lecturile din Robert Lowell (maestrul lui T.S. Khasis), la care, tot astfel, desfășurătorul liric apare ca reportaj al unor experiențe personale. Că reportajul însuși este amenințat și sufocat de banalitate, e vina nu atât a tânărului autor (care arată, uneori, dexterități de invidiat), cât a manierei poetice utilizate, impregnată de praful prozei și al vieții. Redutabil pe culoarul plat-biografist, intens frecventat de o parte a generației '80, T.S. Khasis este
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
călăi. Ofițerii de securitate trebuie să plătească, "în solidar", cu agenții lor. și asta pentru că prin perversitate fără limită, prin demență, puteau să dea - și adeseori asta s-a întâmplat - întrebuințări maligne unor declarații care, în sine, nu depășeau nivelul banalității. Cred că vom intra în linie dreaptă atunci când paginile întâi ale ziarelor vor începe să prezinte, alături de fotografia turnătorilor, și pe aceea a ofițerilor cărora li se turna. Alături de asistenta universitară Mona Muscă, vreau să-l văd și pe maiorul
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
a trece prin zona rebarbativă ca printr-un tunel, spre a ajunge la lumina unui real ireal, de un patetism sublimat în metafore. Astfel imaginarul d-sale documentează nu mai puțin decît o mărturie epică ori descriptivă, arătîndu-se căptușit cu "banalitățile" crispate, cu laitmotivele suferinței cotidiene, cu fracturile morale ce, nerezolvîndu-se, devin inaparente. Numitorul comun al poeziei lui Liviu Ioan Stoiciu îl reprezintă raportul dureros al ființei auctoriale cu o lume amenințătoare ce poate fi dezamorsată doar în măsura în care trece în viziunea
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
confrontaționalismului, un ,expirat". Aș vrea să mi se arate, însă, o pagină, o singură pagină a oricărui alt ,așteptat" care să aibă vibrato-ul metafizic, forța de penetrare și splendoarea artistică a oricăreia din cărțile sale, de la Gogol sau Fantasticul banalității, la Scene din romanul literaturii, Reflecții asupra spiritului creator, Calea de acces sau Fragmente de timp. În aceeași ordine de idei, șirul de emisiuni ,Zece pentru România" arată în ce măsură amprenta ,Daciadei" și a ,Cântării României" continuă să constituie matricea multora
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]
-
de la Wieland și Goethe la autorii contemporani, aproape toți scriitorii importanți i s-au dedicat. Romanticii au pus basmul chiar mai presus de alte genuri. Lor li se datorează și sublinierea unor trăsături moderne ale basmului: ambivalența personajelor, împotrivirea la banalitatea și standardizarea cotidianului (începute prin domnia ,cifrelor și figurilor" cărora Novalis le opunea poezia și iubirea), efectul de distanțare față de propria povestire prin ruperea iluziei epice și ironie. În plus, datorită lumii în care trăim, cu destule amenințări ecologice și
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
vol. I-II (Ed. Universalia, 490 500 lei); xxx Povești demonice (Ed. Pandora-M, 99 000 lei); Raymond Bloch - Etruscii (Ed. Corint, 99 000 lei); Boris Vian - Voi scuipa pe mormintele voastre (Ed. Humanitas, 110 000 lei); Alexandru Dragomir - Crase banalități metafizice (Ed. Humanitas, 240 000 lei); Arina Avram - Povestiri șocante, povestiri adevărate (Ed. Cronicar, 85 000 lei); xxx Anii ’80 și bucureștenii (Ed. Paideia, 183 120 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm lVă recomandăm l Micul
Agenda2004-13-04-timp () [Corola-journal/Journalistic/282244_a_283573]
-
Paul Cernat ș.a. - Explorări în comunismul românesc, vol. I (Ed. Polirom, 239 000 lei); Roman Raz - Vânzătorul de umor (Ed. Paralela 45, 180 000 lei); Cristian Tudor Popescu - Libertatea urii (Ed. Polirom, 149 000 lei); Lucian Raicu - Gogol sau fantasticul banalității (Ed. Institutului Cultural Român, 207 100 lei); Italo Calvino - Iubiri dificile (Ed. Polirom, 175 000 lei); Tom Gallagher - Furtul unei națiuni: România de la comunism încoace (Ed. Humanitas, 390 000 lei); Marius Oprea - Moștenitorii Securității (Ed. Humanitas, 250 000 lei); William
Agenda2004-47-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283083_a_284412]
-
textelor strict ocazionale incluse în volum, cum ar fi un cuvînt rostit de Valéry la decernarea solemnă a premiilor Liceului Janson-de-Sailly, la 14 iulie, 1932, în care pledează pentru ideea relativității judecății istorice. Firește că orice fel de acuză de banalitate se face vinovată, cînd e adresată cuiva că Paul Valery, de o gravă nedreptate, dacă ea e inspirată de o aducere forțată a ideilor scriitorului în sfera actuala de referință intelectuală. Însă Valéry însuși ne obligă, mă tem, la o
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
pitorescul lor, la prestigiul omenesc al autorului. A fost într-o seară, îmi amintesc de umbrele care acopereau lespezile cu inscripții pe care încercam totuși, pentru a nu știu cîta oară, să le recitesc, încercînd să îmi apropii, dincolo de vălul banalității lor, credința în viața cerească și, mai cu seamă, tristețea despărțirii de cei plecați, hotarul pe care ei l-au trecut, lăsînd doar umbra amintirilor. Nu coborîse încă noaptea și înaintînd pe drumul larg din mijloc pe unde trec carele
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
o frunză, de pildă, în contextul ei ci dîndu-i interpretări de genul " Totul e atît de relativ...", tipice pentru adolescența egocentrică. Conversațiile întreținute de personaje sînt rupte de realitate, neverosimile și stereotipe. Generalitățile de tipul "Așa e și viața mea", banalitățile învățate din "filozofia" găsită în cărți proaste, frazele firoscoase nasc doar întîmplări moarte. Iată cum arată o conversație pe malul mării între o mamă și fetița ei: "- Ia te uită, ce mare e! (despre o țestoasă) se miră Luiza cocoțîndu-se
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
de a salva ce se mai poate salva dintr-o operă volatilă, trebuie totuși să privim cu scepticism rezultatul. Ar fi o greșeală să citim această carte ca pe o carte. Dacă o citim așa, descoperim consternați un amestec de banalități și formulări inspirate, de observații de bun-simț și injustiții, de metafore expresive și lăbărțări stilistice. Cartea trebuie să devină transparentă în timpul lecturii și să-l vedem prin ea pe Petre Țuțea însuși, stând lungit în pat, cu capul ridicat puțin
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
există acest trandafir"!) și cu eroismele ascunse în cel mai banal cotidian. Regizorul și-a gîndit filmul între aceste coperți, ca un "exercițiu al memoriei" și că o "proiecție a conștiinței"... Datorită regizorului, de bună seama, toți actorii joacă, impecabil, banalitatea expresiva. În ochii de cîine bătut ai lui Kevin Spacey se citește toată amărăciunea eșecului. Iar Annette Bening, cu feminitatea ei dezarticulata, exprimă perfect ceea ce se cheamă "dezorganizarea sufletului"...Toți actorii sînt dirijați pe muchia dintre comedia pură și dramă
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
vieții politice. Un semn indubitabil că partidele de la noi sunt aglomerări de interese conjuncturale, și nu asociații pe bază de opțiuni doctrinare. Ca dovadă, ele se destramă atunci când și-au înfipt adânc colții hămesiți în ciolanul generos al guvernării. O banalitate, veți spune. însă tocmai astfel de adevăruri elementare sunt bagatelizate, dacă nu disprețuite, de starurile vieții publice. La ce să te mai aștepți, când noii demisionari țărăniști au fost calificați de către cei rămași drept un simplu "lest"?! Miezul tare al
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
nu e însă un caz unic, pentru că în multe alte culturi moderne o parte a presei a optat pentru o asemenea strategie lingvistică, cu avantajele ei indubitabile: accesibilitate, crearea unui sentiment de familiaritate și complicitate cu publicul, expresivitate, compensare a banalității de conținut prin producerea de surprize lexicale. Trăsături specifice (și discutabile) ale jurnalismului românesc sînt, cum bine se știe, excesul de oralitate, alunecînd în manierism stilistic sau în laxism al exprimării, uneori în vulgaritate, ca și tendința de a nu
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
în cea mai bună (și în cea mai productivă!) descendentă bacoviană. Prozele din cartea publicată în acest an confirmă: oameni obișnuiți, tipologii comune - albe -, nimic senzațional decît, poate, omenescul lor (Doi plopi), tot ce pare "ciudat" se topește imediat în banalitate, în cenușiu, în amorf, într-o pastă pe care încearcă s-o testeze un ochi expert ce știe să identifice proza, ficțiunea, acolo unde pare a nu fi nimic (Inserare cu pești); deseori, scenariul e astfel: "Păi să-ți spun
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
de la început, discutarea unor erori de acest gen nu are de fapt relevanță teoretică - și are puține șanse de a impune formele corecte; atunci cînd pentru aceasta e suficientă deschiderea unui dicționar, a explica că greșelile există e, desigur, o banalitate.
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
ACaț, 37, 1998, 12); "am reușit să evităm ăbulgarizareaă - termen deja perimat, pentru că... vecinii noștri de la sud au depășit cu bine criză" (RL 2559, 1998, 1). Evident, apariția în limbajul internațional a unui asemenea derivat etnic e un semn rău: banalitatea normalității politice e de preferat exportului lexical.
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
deschizând nenumărate paranteze à la maniere du Proust. "Singura mare iubire reciprocă într-adevăr statornica este cea care există, de obicei, între mama și copil a de orice vîrstă ar fi copilul". Frază această de la începutul cărții exprimă, evident, o banalitate, o idee comună și nici măcar nu e îmbrăcată într-o stilistica mai rafinată, dar ea, așa cum vor mai fi multe în carte a comentate deseori de autoare a vrea să aducă un elogiu simplității, sentimentului celui mai obișnuit, considerat de
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
un bun exemplu de mediator între cele două tendințe (a caror prima justificare e desigur de căutat în direcțiile și modele dominante din muzică, nu din cultura în general). Există apoi denumiri și mai "internaționale", al căror principal dezavantaj e banalitatea: Super X este o formulă care poate fi citită în multe limbi, inclusiv în română. Pe de altă parte, se recurge și la nume "naționale", folosite cu nuanță ironică și puse de obicei în relație cu stilul muzical abordat; exemplul
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
nu venea nimeni, nu aveau cu ce bani. -Ba, tata a fost o dată. Știi în ce ne adusese ce ne adusese? -În ce? -Într-o paporniță. -Da’ eu, ce geamantan aveam! Unul din lemn, de soldat”. E de gândit la necesitatea banalității înalte, fără de care nu se poate consolida o cultură, așa cum nu poate literatura fără scriitorii numai buni, nu și mari. În toate felurile e delectabilă diletantura. E o plăcere să nu te fixezi într-o poziție sau alta, într-o
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
inserarea unor citate barbiene, a căror alură stilistică, frapant de mustoasă, împrumută comentariului de fond un timbru meschin de mediocru. Morala? Nu are nici rost să-l comentezi pe Barbu dacă, stilistic vorbind, ai maniera unui chibiț abstract abuzînd de banalități prețioase. Mai înduioșătoare e Mihaela Brut cu Viața spiritului locuind forme perfecte. O incursiune în geneza și emergența limbii barbiene, la care exigența critică n-o împiedică să-și comenteze propria carte despre Ion Barbu, cititorul asistînd la o mise
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
și extensibil (fragmentele au ca titluri &&&) adună, teoretic, tot ce se poate aduna: pasaje confesive, memorialistice, reflecții intelectualiste, note diaristice, prozopoeme, definiții metaforice, scintilații vizionare, videoclipuri psihedelice, dialoguri colocvial argotice, într-o rotație amețitoare a imaginarului și a registrelor, de la banalitatea cotidianului la bizareria suprarealistă, de la cultural și științific la scatologic, grotesc și funebru, de la poetic și diafan, la interjecțional, ironic și sarcastic. În bună măsură, acest continuum de „vorbe“ și imagini, cu multă- multă poezie, amintește de filmul muzical The
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
ei sunt încărcate de panică și amărăciune, nici că scrisul ei e lipsit de nerv. E doar tristă că trebuie „să pun toate verbele la trecut”, și că bătrânețea „suferă de un păcat: despre ea nu se pot emite decât banalități”. Totuși, marea dezamăgire a Monicăi Lovinescu cred că are a face cu obligația ei de a folosi, după 1989, „aceleași argumente ca sub comunism”. O indignare stăruitoare, anulată, din fericire, când și când, de oamenii prețuiți indiferent de împrejurări: G.
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]