286 matches
-
Încă o dată, intelectualului, celui din Sud - lui „Mitică” - sau politicianului. Cât de departe, teribil de departe, suntem noi azi de acel „sentiment” care ne-a unit În vremurile cele mai drastice, „mândria de a fi Român!”. Știu, un „sentiment” grav banalizat de școală și de oportuniștii dintre cele două războaie, de poeții de mâna a doua și de impostorii „naivi”, nătăfleții oricărei națiuni care profesează credințe și idei de Împrumut. Dar disprețul, aproape afișat azi de cei „puternici” - inși din mass-media
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe academician”, nășește pe oricine ține un plaivaz în mînă, de la „șoimul patriei” la veteranul din Primul Război Mondial, îndrăgește prezidiile reuniunilor culturale, „oficiază” vernisaje, seri muzicale, „se implică” în simpozioane științifice etc., fără teamă că se repetă și se banalizează cu fiecare nouă apariție în public. Deși nu lucrează la „Propagandă”, O.V. aparține tipologiei activistului (ce-i drept, unul mai comod, mai astenic). În alte vremuri ar fi fost, probabil, popă și folclorist diletant, membru al PNȚ ori al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în culorile propriilor ochelari, a propriilor trăiri de moment. Totul are un caracter parțial și vreau să fie considerat ca atare. Trăirile mele interioare sunt doar ale mele și nu intenționez să le expun ca pe o tarabă. Le-aș banaliza; nu pot și nu vreau acest lucru. Este seară târzie, dar văd încă pe stradă trei pelerini bicicliști care caută probabil un pat. Nu știu unde vor găsi. îmi amintesc că astă-dimineață, cunoștința mea din Vicența, simpaticul Fabio, dormea încă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și descurajator în țară la noi. A lucra însă cu persistență și discreție, a nu ține seamă de indiferența și ironiile ce întâlnești, câteodată chiar la cei ce profită uneori de munca ta, e mai greu! A reuși să nu banalizezi, să nu expui la ridicol o mișcare nouă, nedorită și neînțeleasă chiar de acei în folosul cărora s-a creat, s-a dezvoltat și a dat roadele expuse la începutul acestui raport, nu e foarte greu, dar e eroic. Însuflețite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
de Curtea-Veche. Dar personajele lui Mateiu I. Caragiale călătoresc mai mult în timp, cu gândul, decât în spațiu. „Călătoriile formează spiritele și deformează geamantanele”, susține un personaj al lui Kirițescu. Autorii contemporani nu mai dau atenție călătoriilor pentru că s-au banalizat. Înainte vreme, un voiaj însemna însă ceva special și din cauză că dura enorm din pricina vitezelor reduse. De aceea s-a dezvoltat o literatură a călătoriei. Pentru Nică a lui Ștefan a Petrei drumul cu căruța la Fălticeni sau cu pluta pe
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
să atragă stima a luat o asemenea amploare, încât s-a pus problema consemnării unei noi faze istorice a consumului. Prin breșa creată de extrema diversificare a ofertei, de democratizarea confortului și a divertismentului, accesul la mărfurile noi s-a banalizat, baza conflictelor dintre clase s-a dezintegrat, au apărut noi aspirații și comportamente. În vreme ce habitusurile și particularitățile de clasă se amestecă, consumatorii devin mai imprevizibili și mai volatili, mai preocupați de calitatea vieții, de comunicare și de sănătate, sunt mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
care contează sunt eliminarea imediată a neajunsurilor (oboseală, insomnie, anxietate), eficacitatea cea mai rapidă posibil, dorința de a produce stări afective „la cerere”. În acest domeniu, exigența suveranității individuale se manifestă printr-un consum pasiv de molecule chimice. Dacă recursul banalizat la psihofarmacologie atestă existența dorinței de luare în posesie a trupului și a stării psihice, el ilustrează în același timp și o anumită neputință subiectivă, individul renunțând la orice efort personal și lăsându-se în seama atotputerniciei produselor chimice care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
acest plan, cum se justifică ideea „virajului la 180 de grade” al consumatorului 37 când chirurgia estetică, refuzul de a accepta semnele vârstei, practicile de întreținere și de menținere a formei, dorința de a avea suveranitate personală asupra trupului se banalizează? Dă înapoi efemerul? Ciclul de viață al produselor nu încetează să se scurteze. Oare faptul că sectoarele educației, călătoriilor, comunicării, formei fizice și mentale se dezvoltă înseamnă că am lăsat frivolitatea în urma noastră? Nu asta sugerează jocurile video, chatul pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
zonele de vile din extravilan. Prin gustul pentru casa individuală nu se mai exprimă atât clasica dorință de afișare a reușitei sociale, cât importanța acordată calității vieții care se confundă în prezent cu „liniștea”, cu autonomia fiecăruia, cu securitatea rezidențială. Banalizat de-acum, vila a devenit un simbol al noilor exigențe individualiste de libertate, de spațiu locuibil, de Natură (grădină). Intoleranța față de intruziunea altuia în ambientul propriu, gustul pentru intimitate, nevoia sporită de securitate, toți acești factori au antrenat o suprainvestiție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
extrem, tirania frumuseții, dopajul generalizat, dictatura orgasmului: barbariei sângeroase i-ar putea urma o „barbarie blândă” a depășirii de sine și a cursei dezlănțuite spre rezultate. Conceptul de performanță este acum evocat într-un mod atât de sistematic și de banalizat, încât suntem îndreptățiți să credem că a luat locul ocupat odinioară de temele alienării și exploatării. El nu numai că furnizează o explicație clară, unificată, totalizantă a „indispoziției în civilizație”, dar permite chiar o critică generală a activităților mai mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
sau măcar a rezista”: dopajul, recurgerea la produse tonifiante și stimulante, e prezentat ca fiind mai mult sau mai puțin indispensabil într-o epocă a competiției generalizate. Exigența ameliorării potențialelor noastre și a nivelului excelent în toate tinde să se banalizeze: în vreme ce preocuparea pentru sănătate dă naștere nevoii de a avea un corp perfect, piața înregistrează succesul „alicamentelor”, al băuturilor reconfortante și al altor produse bogate în vitamine și minerale susceptibile a contribui la edificarea eului performant. În același timp, devin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
fi un exercițiu de imaginație și, de altfel, toată viața îmi este, ne este, un exercițiu de imaginație... Lui Eminescu, de exemplu, i-aș spune ... Na, ce i-aș spune lui Eminescu? Cred că i-aș spune: Iertare că te banalizăm cu fiecare generație în parte ...! Că Eminescu, spre nenorocul literaturii române, a apărut la începuturile ei și nu la amiaza ei, complexînd-o. Acel complex, ca lumina stelei ce-a murit, ne urmărește încă ...! Ce i-aș spune lui Caragiale? Nene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lucru, din păcate, nu a mai fost reprodus. Theodor Codreanu Oamenii iubesc mult focurile uriașe de artificii. Dar eu am rămas la gândul că e mai folositor să te încălzești la focul din cuptorul lui Heraclit. În postmodernitate, adevărul e banalizat prin relativizare și chiar eliminat dintre conceptele gândirii recente. Or, eu scriu pentru cei care n-au abandonat adevărul. De aceea, am cei mai buni prieteni cititori, dar și cei mai înverșunați dușmani, pe care însă eu îi tratez întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
impulsionați de lectură, vor să mă cunoască și îmi solicită cărțile. Ei mă fac să simt că nu scriu în zadar și că adevărul e singurul care folosește, oricât de crud ar fi, cum spunea Eminescu. În postmodernitate, adevărul e banalizat prin relativizare și chiar eliminat dintre conceptele gândirii recente. Or, eu scriu pentru cei care n-au abandonat adevărul. De aceea, am cei mai buni prieteni cititori, dar și cei mai înverșunați dușmani, pe care însă eu îi tratez întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de antreprize (aici, cel mai adesea, de mică anvergură) are loc în paralel cu aceea a numărului de funcționari și muncitori. Sursa: recensăminte INSEE, APUR Apoi peisajul devine mai puțin plăcut: o serie de imobile recente și lipsite de farmec banalizează cheiurile. Planurile de apă, mai vaste, oferă perspective largi. Între numerele 130 și 140 ale cheiului Jemmapes, mai există și acum cîteva clădiri industriale de cărămidă, fontă și sticlă. Piața Stalingrad, linia de suprafață a metroului și rotonda Ledoux, veche
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
poartă. Printre primele decizii luate de Ponta a fost interzicerea bolizilor în curtea social democrației. Un pesedist intrând pe jos în sediu pare mai uman decât unul sărind din jeep. Dar și acest tip de trădare - demagogia explicită - s-a banalizat și nu mai scandalizează pe nimeni. Născut din părinți adulterini, tânărul politician Victor Ponta are și el toate șansele să sfârșească la fel: abandonat într-o noapte, așa cum l-au părăsit fără să clipească pe Mircea Geoană toți cei care
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
eu la puterea n, îl ascult cu atenție, încercând să ghicesc unde vrea să ajungă, Odată cu Dumnezeu s-a prăbușit și geniul, nu mai era nevoie de el, pierzându-și ținta divină, geniul s-a pierdut pe sine, s-a banalizat întorcându-se și țintind în oameni și a devenit unul dintre ei, din când în când mai face câte o ispravă depre care poți afla pe toate canalele media, un genial jucător de fotbal se spune, un geniu în afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vers, dar autoironia, cenzura lirică nu acționează efectiv decât în Rapsodii de vară și în Rapsodii de toamnă. E o atitudine specifică lui T., care își recunoaște sentimentalismul și îl persiflează, scoțând de aici cu totul alte efecte decât cele banalizate de o întreagă falangă de epigoni romantici. Deși nu ajunge până la desființarea efuziunii lirice, umorul său izbutește să coloreze altfel emoția, să îi dea o notă insolită, în care frapează îmbinarea de surâs și melancolie, de veselie și tristețe, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
în alte țări ale Europei Centrale și de Est: 44% din unguri, 31% din cehi și 22% din polonezi sunt nostalgici, într-o formă sau alta, după trecutul comunist al țărilor lor. În schimb, avem un talent fantastic de a banaliza orice problemă, de a trece pe lângă subiect cu o grație de lebădă sau cu grohăit de mistreți. Nicio analiză serioasă nu produce elita românească, în afara unor panseuri care masează eul celui care scrie îngrijorat de o realitate pe care, culmea
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
hârtia dactilografiată, cu întrebări și răspunsuri "corecte" și semnează; i se dă drumul acasă; știe că va fi arestat, dar nu știe când; urmează așadar o eroziune a nervilor pe care se mizează; după luni de așteptare, într-o noapte banalizată de insomnie, aude ușurat bocănitul cizmelor competente" (vol.I, p."Ă. "Comportamentul nedemn este (...Ă favorizat de privațiunile penitenciarului. Vladimir Streinu devine informatorul direcției închisorii pentru mărunte privilegii alimentare: când tovarășii de celulă vor să-l ucidă, el își motivează
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în cavalcadă, alteori în ralanti, teroarea contribuie la estetizarea unui peisaj pe care simpla groaza paroxistică îl proiectează în insuportabil. Aceasta acționează tocmai invers: din cauza faptului că nu admite întârzieri sau derogări, ci exercită presiune continuă asupra receptorului, groaza se banalizează, iar psihicul cedează în cele din urmă. Dacă mi se permite aluzia intertextuală la Henry James, aș putea afirma, fără mari riscuri teoretice, că eroii literaturii horror sunt victimele unei corzi prea întinse. Probabil că Virginia Woolf are dreptate atunci când
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
progresa în cercetarea lor. Popularitatea lui a devenit atât de mare în cercurile academice ale relațiilor internaționale, mai ales în spațiul euro-atlantic, încât adeseori conceptele sale, limbajul său și maniera de a concepe o agendă proprie de cercetare s-au banalizat, devenind o „modă” care se insinuează chiar și în discursul politic. Nu este primul fenomen de acest tip, „interdependența complexă” propusă de Keohane și Nye făcând vogă în anii ’70. În momentul de față, constructivismul în relațiile internaționale este cel
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cîteva zile fiindcă lipseau niște adjuvante fără de care chirurgii nu-și pot face meseria. Un ziarist local cu care am discutat la telefon despre asta mi-a povestit descurajat că pentru cotidianele din Iași știrile din această categorie s-au banalizat. La fel cum s-a banalizat și criza de fonduri pentru medicamentele compensate. Noul ministru al Sănătății, doctorul Mircea Beuran, a diagnosticat situația din sănătate drept cea mai rea din ultimele decenii. Constatare făcută în vreme de pace, într-o
Criză de formol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13784_a_15109]
-
fără de care chirurgii nu-și pot face meseria. Un ziarist local cu care am discutat la telefon despre asta mi-a povestit descurajat că pentru cotidianele din Iași știrile din această categorie s-au banalizat. La fel cum s-a banalizat și criza de fonduri pentru medicamentele compensate. Noul ministru al Sănătății, doctorul Mircea Beuran, a diagnosticat situația din sănătate drept cea mai rea din ultimele decenii. Constatare făcută în vreme de pace, într-o țară europeană care n-a fost
Criză de formol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13784_a_15109]
-
Justificările erau pur lingvistice, și parțial credibile: cele două limbaje ar fi avut o individualitate prea puțin marcată, confundîndu-se fie cu limbajul literar, fie cu cel juridic sau științific. De fapt, cauzele mai adînci ale excluderii erau politice: parafrazînd și banalizînd celebra formulă a lui Wittgenstein, ele se reduceau la principiul (nemărturisit) că despre lucrurile despre care nu se poate vorbi (onest și liber) trebuie să se tacă. Mai bine nimic, decît descrieri ale limbajului religios cu judecăți negative sau descrieri
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]