196 matches
-
politicienii sunt corupți, conflictele și scandalurile din știri nu fac decât să le confirme ce bănuiesc/știu deja. Credința că liderii politici sunt corupți și că își apără interesele personale, fără să le pese de oamenii obișnuiți duce la o banalizare a conflictelor politice, rezultând un fenomen pe care l-am putea numi scandal fatigue, o perimare a conflictelor, care le reduce puterea reformativă și potențialul mobilizator. Așa cum o indică foarte clar datele obținute, conflictele politice necivilizate, legate de subiecte cu
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
observăm că în ceea ce privește percepția asupra importanței alegerilor europene, încă de la începutul campaniei, jurnaliști, politologi și oameni politici au pus accent pe importanța secundară pe care cetățenii și chair și partidele politice o accordă acestui scrutin. Este vorba despre vulgarizarea sau banalizarea concluziilor ce rezultă din analizele bazate pe modelul teoretic mai sus menționat. Politologii au contribuit și ei în alimentarea acestui discurs, punând accentul, așa cum se observă într-un articol publicat în 15 mai în Republica Cehă în MF Dnes, pe
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
numai fragmente). A crede în Isus nu înseamnă a crede în fiecare conjuncție sau prepoziție a Noului Testament, dat fiind că, așa cum am văzut, acestea pot fi altele de la manuscris la manuscris. A nu se înțelege că aș milita pentru banalizarea ori desacralizarea textului Noului Testament. Nici vorbă! Însă oricine este familiarizat cu textele „sacre” ale școlilor filozofico-religioase din Antichitatea târzie știe că, pentru un neopitagorician, de pildă, „cărțile sfinte” erau De vita pythagorica sau Viața lui Apollonios din Tyana, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu steagul american. În nici o țară n-am întîlnit drapelul de stat în locuri atât de neașteptate: în cimitire, la restaurante sau pe terenuri goale. În Europa, așa ceva ar stârni mirare și chiar proteste, probabil. S-ar vorbi de o banalizare nepermisă a simbolului național. Explicația pe care mi-o dau, corectă sau nu, în legătură cu frecvența neobișnuită a drapelului în America e una bazată pe o impresie. Există două straturi, cred, în identitatea oricărui american. Unul originar. Cei veniți aici și-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acestuia, identificînd în vitalismul ei anarhic o „psihologie morbidă”. În 1914, comentatorul revine - tot în Noua revistă română, vol. XV, nr. 10, 9 feb. 1914, la rubrica „Însemnări“ -, cu un text despre „Ultimul manifest al viitoriștilor“ unde înregistrează simptomele de „banalizare” a curentului. Avem de a face în fapt cu o formă de compensare simbolică a decalajului cultural: manifestările radical-novatoare sînt privite ca „exotice” și „fără aderență” la fondul autohton, prizate eventual ca „noutăți amuzante” și mode efemere, pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
excentricități deja „depășite” în țările de origine. Potrivit lui Davidescu, primul manifest al futuriștilor „a fost nou, a surprins și a devenit repede amuzant”, drept pentru care „scriitori, chiar dintr-ai noștri, l-au adoptat ca pe o inovație”. Sesizînd pericolul banalizării, futuriștii italieni au recidivat cu noi manifeste, cel mai radical dintre toate fiind cel tehnic, al destructurării sintaxei. Următoarea afirmație a lui Davidescu poate apărea astăzi deconcertantă: „pe urma acestui fel neînțeles de a scri s-a clădit, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
n-ar fi știut s-o prevadă. Sine nobilitatetc " Sine nobilitate" Epidemia dandy o dată declanșată, ea Începe treptat să se autodevoreze. Morbul mușcând tot mai mulți adepți, dandysmul Își anulează cel mai puternic principiu: originalitatea, singularitatea, oroarea În fața Înserierii, a banalizării. Încă din 1818, În Beppo, Byron deplânge soarta „dinastiei dandy”, pentru că o simte declasându-se din cauza imitatorilor. Acestora le vor urma „alți imitatori imitați”. Nici pe departe nu poate fi vorba de vreo relație amiabilă cu snobii, cei sine nobilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-și joace rolul pe scena socială apelând În primul rând la vestimentație. Ei perturbă la vedere un sistem care, instituind moda, propune implicit uniforma și uniformizarea. Or, cum s-a văzut deja, dandy-i refuză din principiu orice Înseriere, orice banalizare. Primele lor apariții În saloanele aristocrate (după care, de fapt, tânjesc) stârnesc uluirea. Nu atât printr-o excentricitate exacerbată, brutală, directă (care i-ar fi eliminat instantaneu din joc), ci printr-o strategie abilă, printr-o tactică a „piezișului”. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aproape evidența însăși. Pentru un „intelectual român” s-ar părea însă că o astfel de poziție epistemologică este vina însăși a antropologilor și a altor „relativiști postmoderni”. Există, desigur, o reținere întemeiată față de un asemenea demers într-o asemenea problemă : banalizarea răului, riscul de dizolvare a ororilor într-un mozaic de fapte mărunte și trivial-neutre. Desigur, acest risc există, dar el ține tot de o „manipulare” morală, inversă de data aceasta, a unui instrument cognitiv : folosirea contextului pentru a demonstra ceva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
uriaș Salon nr. 6. Economia poate atinge recorduri supersonice. Să nu fie însă pilotată de orbi. Cu timpul, aparatura electronică ne va transforma memoria într-un atavism. Printre altele, internetul ne-a adus la domiciliu pornografia și execuții în direct. Banalizarea simțirii poate fi o pierdere colaterală în goana după progres. Inteligența artificială s-ar putea să fie ultima descoperire umană.. Progresul tehnic își vede de treaba lui. Efectele malefice vorbesc de neputința noastră, nu a lui. Stresul a crescut odată cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fost semnalate în decursul istoriei artelor, însă niciodată nu a cunoscut o asemenea amploare. Pe de altă parte dezvoltare abuzivă a abstracționismului a dus la o scădere a calității produsului artistic, la o pierdere a tehnicii de execuție, la o banalizare și o degradare a ”produselor” de artă plastică facilitând apariția pe piața de artă a unor lucrări executate de amatori cu pretenție de profesioniști. Ca o reacție împotriva abstractionismului ”abuziv”, suprarealismul și mai apoi hiperrealismul își propunea o reîntoarcere la
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
un chiuretaj pe viu. Nu mai este cazul să spunem că a rămas cu o amintire dureroasă 187... Cu toate acestea, cântecele yé-yé, așa simpliste cum erau ele, reflectă destul de bine atmosfera epocii, noul mod de viață al adolescenților și banalizarea flirtului. Toți băieții și fetele de vârsta mea Se plimbă pe străzi doi câte doi se lamentează Françoise Hardy, cu vocea sa melancolică și domoală. Și privind ochi în ochi adânciți Și ținându-se strâns mână-n mână Mergând îi
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
discret. Secolul XX, asupra căruia moartea și-a pus deplin amprenta în primul rând într-un sens istoric, și-a reorganizat radical imaginarul thanatic, precum și practicile și cultura asociate lui. Raportările paradoxale au continuat prin tabuizări dublate de ficționalizări și banalizări: "moartea inversată", cum o numește Ariès, a presupus excluderea morții din societate, "medicalizarea" ei, izolarea în spații specializate precum spitalul sau casa funerară. Simultan, mass-media și industria cinematografică au început s-o exploateze obscen, trivializând-o. Fotografia post-mortem nu a
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
dar mult mai densă, cel puțin din punctul de vedere al tehnicii narative și al structurii epice, Nuntă în cer este, probabil, romanul cu cele mai puține personaje din întreaga operă literară a scriitorului, ceea ce nu înseamnă o simplificare, o banalizare a discursului narativ sau a raporturilor care se creează între eroii romanului, între felul lor de a trăi și de a-și analiza propriile sentimente și atitudinea autorului față de experiențele lor. Simplitatea aparentă a romanului se datorează în primul rând
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
creștin. Voia să-l imite pe împăratul filozof Marcus Aurelius (161-180), de o ținută morală superioară lui și mult mai plin de demnitate decât el, apărând în ochii celor gânditori destul ridicol, mai ales atunci când din discuțiile filozofice cădea în banalizarea consultațiilor divinatorii și în isteria viziunilor misterioase, cauzate de mintea sa halucinată. Într-o noapte, după câteva ore de somn agitat și cu întreruperi, trezindu-se ca de obicei să scrie ceva sub cort, asemenea lui Iulius Caesar, sau să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unor funcții modeste, consilier municipal la 37 de ani, primar la 39 de ani, consilier general la 43 de ani, deputat la 45 de ani. Într-un cuvînt, prin această schiță biografică s-a urmărit inducerea unui sentiment de siguranță; banalizarea individului a permis oricărui cetățean să se recunoască în el. S-a mers chiar pînă la menționarea unor succese școlare lipsite de importanță, pe care Derome nu omite să le amintească într-o manieră discret elegantă: "Cînd era la școală
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
au arătat că acei copii care au vizionat pasajele violente au apăsat de 3 ori mai mult pe butonul „rănește” decât cei care s-au uitat la programul sportiv. Expunerea la scene de violență înaintea experimentului a dus la o banalizare a actelor violente, care provoacă mai puține emoții și respingere, pentru că sunt repetate. Copiii expuși în mod regulat la astfel de scene privesc cu mai puțină repulsie ideea de a comite acte violente sau de a asista la acestea. Alte
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
propriul fond, independent de orice criteriu exterior [...]. Smulge oamenii din rutina și plictiseala vieții cotidiene exaltând aspectele iraționale ale vieții [...]. Noțiunea charismatică este, în fiecare clipă, propria-i "epifanie"". Julien Freund, Sociologie de Max Weber, PUF, Paris, 1983, pp. 203-205. • Banalizarea charismei Sociologia religioasă a lui Weber descrie trecerea de la charisma magicienilor și profeților la funcțiile preoției. Această translație se desfășoară într-o mișcare descendentă. Ea se întinde istoric printr-o evoluție care "banalizează" domeniul religios introducând în el logica economică
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Freund et alii, 1971). El îi preferă termenul "cotidianizare", din dublul motiv că noțiunea de "rutină" are defectul de a adăuga o tonalitate peiorativă, complet străină de spiritul lui Weber, pentru care ea ar trebui să exprime doar procesul de banalizare a excepționalului. Deși ținem cont de această remarcă privitoare la spirit, vom admite că nu pot fi schimbate, în cadrul a una sau două cărți, uzanțele stabilite de generații (Weber, 1996). Pierre Bourdieu arată că eficacitatea acestui proces este de a
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în ordine și să se lase recuperați. Potențiali vectori de amenințare pentru puterile seculare sau religioase, ei sunt obiectul controlului social. Simmel folosește imaginea castelului de apă, care difuzează și difractă apa prin capilaritate, strat după strat, pentru a explica banalizarea și generalizarea treptate ale formelor create de modă în ansamblul grupurilor sociale (1988). Potrivit lui Merleau-Ponty (1963), cultura nu face decât să răspândească și să adapteze ceea ce artistul a creat deja. Clivajul artă/cultură se regăsește astăzi în opoziția obișnuită între
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
acest beneficiu, după criza vânzărilor manifestată din 1991. Formele de rezistență Sociologul nu poate nega că anumite părți din lumea culturii rezistă, uneori cu toate forțele, procesului de rutinizare. Din acest punct de vedere, analizele se împart: unii insistă pe banalizarea creației și a profesiilor (Menger, 1989; Moulin, 1992), alții, pe modalitățile de rezistență (Becker, 1988; Heinich, 2000), după cum aceasta se exprimă în reprezentări sau în modul de viață. Reprezentări persistente Creatorii se definesc foarte frecvent ca ființe unice, singulare și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
tentată să prefere satisfacția dorințelor concrete apelului spiritului supraconștient, tendință pe care mitul o numește "păcatul originar al naturii umane". Acest păcat ereditar, deoarece este transmis din generație în generație (păcatul față de spiritul supraconștient), este din punct de vedere psihologic "banalizarea spiritului uman", care, privită din unghi mitologic, înseamnă "moarta elanului supra-conștient animant" (moartea sufletului). Este vorba aici despre tema centrală a tuturor mitologiilor,care este și tema centrală a Noului Testament: omul ar trebui să se ridice după această cădere
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
divinităților multiple și a monștrilor multiformi, conflictele de motive nu mai sînt reprezentate de luptele exteriorizate ale eroilor miturilor păgîne. Referindu-se la simbolismul "alianței și al rupturii", Profeții Vechiului Testament explică deja clar și prin cuvinte cauzele și efectele banalizării poporului. Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune! exclamă Ecleziastul. Profeții nu impută greșeala vanitoasă unei societăți mai mult sau mai puțin abstracte; referindu-se la întregul popor, avertismentele lor se adresează fiecărui individ în parte, pentru ca acesta să nu invoce pervertirea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ziua în care "Cerul" (bucuria) va coborî pe pămînt și în care "cei morți sufletește" se vor trezi la viață în adevărul veșnic. Mitul celei de a Doua Veniri (al Parusiei) vestește ziua îndepărtată în care omenirea va învia din banalizarea reprezentată de convenționalizarea spiritului. Iată ce spune apostolul Pavel în prima lui Epistolă către Corinteni, XV, versetele 54, 55: " Cînd trupul acesta supus putrezirii (supus tentațiilor perverse), se va îmbrăca în neputrezire (forța de a rezista tentațiilor), și trupul acesta
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
interior: Dumnezeul epocii mitice. Căutînd adevărul și legea, știința pură, fizica rămîne o manifestare a spiritului, un rezultat al spiritualizării evoutive. Știința aplicată, tehnica, preocupată doar de utilizarea legilor și urmărind doar utilul, este în schimb o manifestare a intelectului. Banalizarea devine evidentă atunci cînd intelectul, care ar trebui să fie în slujba spiritului, vrea să guverneze în locul acestuia. Viața nu mai constituie un mister spiritual, ea nu mai este decît o problemă intelectuală. Omul decade, iese în afara sensului vieții și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]