262 matches
-
o să trebuiască să-l duceți Înapoi după aia. — Nu ne-ar deranja, domnule căpitan. — Nu, spuse doctorul. N-auziți că nu? De ce nu-i dai o supradoză de morfină? Îl Întrebă un ofițer de artilerie care aștepta să-i fie bandajată o rană de la braț. Crezi că mă spăl pe cap cu morfină? Ți-ar plăcea să vă operez fără morfină? Ai un pistol, du-te și Împușcă-l. — A fost deja Împușcat. Dacă și voi, doctorii, ați fi Împușcați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ridică de acolo cu un geamăt și, întorcând spatele torentului, o porni din nou pe coastă în sus. Ajuns la calul său, scotoci febril în sacul de merinde pe care îl ținea îndărătul șeii, căutând ceva cu care să-și bandajeze mâna. Găsi o eșarfă de mătase pe care o purta la ocazii mari și, ținându-i un capăt între dinți, se strădui să obțină ceva ce semăna cu un bandaj; operațiunea, totuși, fu dureroasă și îi luă mult timp, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
negru, cu nările dilatate, sabia sclipitoare gata să lovească... Ce sfârșit avusese ciocnirea? Ce i se întâmplase? Era limpede că fusese rănit, dar poate nu grav. Reușea să-și miște picioarele și asta deja era ceva, însă antebrațul stâng era bandajat și i se părea că întreg trupul trecuse pe sub roțile unui car. Simțea mai ales o durere arzătoare în grumaz, iar capul îi era strâns parcă într-un clește. își aminti cu oroare lațul care, într-o clipită, sustrăgându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aici? — De azi după-amiază. Când te-au adus păreai mai mult mort decât viu, dar cred că, una peste alta, nu ai nimic grav. Sigur te-ai lovit la cap și probabil ai o coastă ruptă, de aceea ți-am bandajat și pieptul. Și pe urmă, ești umflat peste tot și mai sunt și zgârieturile de pe gât. E o minune că frânghia nu ți l-a frânt. Oricum, o să-ți revii repede. Vorbea pe un ton sigur, cu simplitatea aspră specifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gât, contactul cu pielea chinuită îl făcu pe Sebastianus să tresară violent. — E foarte bine așa, îi spune ea, o să te ajute. O să te ung apoi cu o unsoare pentru piei. Aici nu avem alt leac. Atunci, tu m-ai bandajat. — M-a ajutat ea, răspunse Lidania, arătând din nou către tânără. întinzându-și puțin bărbia, ca să-i ușureze treaba, care într-adevăr îi aducea o oarecare ușurare, Sebastianus întrebă: — Și pe voi... cum v-au prins? Tamponându-i mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în iarbă, de astă dată, ai prietenilor. Se aplecară asupra lui Balamber. Toraman, cu vocea sugrumată, cuprins de o vie îngrijorare, dădu ordine. îl ridicară și-l puseră pe un car. Cineva îi dădu să bea, mâini de femeie îi bandajară rana cum se putu mai bine, oprindu-i sângerarea. Puțin după aceea, carul se puse în mișcare, ajunse cu bine în sat și intră, în sfârșit, pe podul de peste Saône. Balamber, sfârșit, căzuse într-un soi de leșin. în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spital după ce autobuzul în care se aflase ea n-a mai putut frâna și s-a înfipt în lateralul unui depozit. Mike a sărit afară din mașina lui ca s-o calmeze pe o fetiță isterizată de frică și să bandajeze rana la cap a șoferului de autobuz. Mike a văzut-o pe Jina care-și ținea cu grijă brațul care se temea că era rupt și-a dus-o cu mașina la spital. Pe drum, a vorbit cu ea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să curețe lumea de răi, să alerge într-un maraton și să-și vadă băiatul însurat și toate astea cu toate că acum avea o muncă de birou, se îngrășase și încă nu avea copii. Trei ore mai târziu, după ce doctorii îi bandajaseră brațul și-i dăduseră Tylenol cu codeină, era limpede că Mike știa că visele lui sunt deșarte, dar asta nu conta nici cât negru sub unghie. Omul era devotat unor nenumărate improbabilități optimiste, iar Jina se lăsase deja sedusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
plantă. Andy n-a plâns, deși trupul rece și solzos al lui Zach trebuia să-l fi șocat. Băiețelul avea ochi de culoarea crapului, niște ochi placizi, care acceptau liniștea sau agitația în egală măsură. Zach și-a pus mâna bandajată sub ceafa copilului și l-a ținut așa, cu blândețe, până când amândoi au adormit. Acum Andy a izbucnit în râs, iar Zach s-a îndreptat către ușă. Totul nu era decât un test, o glumă oribilă de-a lui Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de semințe de papirus - un remediu excelent, ce ajuta cicatrizarea - și smirnă, zeamă de verigar și rășină de fistic. Fața îi era scăldată în sudoare, din cauza luptei îndârjite pe care o dădea împotriva morții. Nu se iviseră încă zorii. Valerius bandajă cu grijă toate rănile. Fata îi aduse o pătură de blană și Valerius o întinse peste trupul gladiatorului. Se aplecă încă o dată să-l privească. Ridică pătura și îi descoperi picioarele, pe care le masă îndelung, energic, cu un unguent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la un pas de victorie, trădat de mușchii sfâșiați de tridentul lui Skorpius. — Înfășoară strâns fâșiile în jurul genunchilor. Așa vei evita alte răni și, în plus, fașele îți vor apăra genunchii. Valerius se așeză în iarbă și începu să-și bandajeze genunchii. Văzu că unii gladiatori aveau coapsa stângă bandajată cu lână și piele în întregime, de la șold până la genunchi. Aceia sunt provocatores, explică Proculus. Luptă întotdeauna cu adversari care au aceleași arme ca și ei. Privește scutul, e dreptunghiular, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de tridentul lui Skorpius. — Înfășoară strâns fâșiile în jurul genunchilor. Așa vei evita alte răni și, în plus, fașele îți vor apăra genunchii. Valerius se așeză în iarbă și începu să-și bandajeze genunchii. Văzu că unii gladiatori aveau coapsa stângă bandajată cu lână și piele în întregime, de la șold până la genunchi. Aceia sunt provocatores, explică Proculus. Luptă întotdeauna cu adversari care au aceleași arme ca și ei. Privește scutul, e dreptunghiular, dar mult mai mic și mai ușor decât al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atacatorii săi ridicându-se și târându-se spre tufișuri. Errius se năpusti asupra lui și-l lovi cu pumnul, amețindu-l. — Pe ăsta îl ținem prizonier. S-a terminat, șopti Antonius. Titus își rupsese o bucată din tunică și îi bandaja cu ea umărul rănit. Strânse bine fașa și îi legă brațul de gât. Auziră zgomotul copitelor unui cal care se îndepărta. — Pe ăla l-am lăsat să scape... Titus era lac de sudoare. — Ar trebui să fie aici fratele tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
capcană. — Cu toții aveau femei în castru... și copii, murmură Errius. Poate că de asta nu vreau să mă leg de nimeni. Nu vreau lacrimi. În infirmeria castrului era o căldură sufocantă. Pe jumătate dezbrăcat, Antonius stătea în fața medicului care-i bandaja rana. Goli dintr-o înghițitură cupa de vin. — N-o să-ți ia durerea, dar o să te liniștească, zâmbi Cornelius Fuscus, tânărul procurator al Pannoniei, faimos în rândul femeilor pentru frumusețea lui, iar în popor pentru cinstea de care dădea întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
obosită, mi-a spus Simon, care era plin de tact, având în vedere circumstanțele, considerând că partea aceea a feței încă îmi era umflată și plină de vânătăi precum ceva care căzuse dintr-un copac toamna trecută, iar coastele erau bandajate atât de strâns încât mă durea chiar și numai din cauza presiunii. — Da, mulțumesc, am spus cu recunoștință. —Vrei să plec și eu? m-a întrebat Sebastian. Am dat din cap în semn că da, deși mă durea să-mi mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a fi destinul măreț al seniorului său, spuse: Nu luați acum penelul, stăpâne. Otsu e doar la o zvârlitură de băț și, dacă reușim să ajungem acolo, veți fi primit cu bucurie de Seniorul Mitsuharu. Dați-mi voie să vă bandajez rana. Când Shigemoto puse hârtia pe pământ și începu să-și dezlege cordonul, Mitsuhide își scutură mâna, cu o forță surprinzătoare. Apoi, cu mâna stângă, se săltă de la pământ. Întinzând mâna dreaptă, apucă penelul strâns, mai-mai să-l frângă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și mâna în semn de „am terminat“. Și-acum, vă rog, nu putem să vorbim despre altceva? Până și eu m-am plictisit de discuția asta. Gâfâind din greu, Susan s-a aplecat în față și și-a ridicat piciorul bandajat pe masă. —Îl vedeți? În modul cel mai bizar cu putință, piciorul ăsta fracturat e cea mai bună chestia care mi s-a întâmplat vreodată în viață. Alison nu înțelegea. —Tu și Julia nu știți, a continuat Susan, dar chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vuietul mării, atât de departe cum nici nu se poate imagina de singurătatea deschisă a unui deșert pe ale cărui întinderi vântul alerga în libertate. încercă să-și astupe rana, cele două găuri curate, în față și în spate, își bandajă strâns pieptul cu turbanul lung și se înfofoli în pătură, tremurând de frig și de febră, rezemându-se într-un colț, ca să zacă într-o stare de moțăială, fără alți tovarăși decât durerea, amintirile și gri-gri-ul morții. Nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
suspiciune, ce mare personalitate păzește el aici, dar spre surprinderea mea, văd în patul din față un tânăr deosebit de frumos, cu părul lung și deschis la culoare, legat cu cătușe de pat, aproape dezbrăcat, numai unul dintre picioare îi este bandajat, iar eu o întreb pe asistentă, cine este, și ea îmi spune, a fost rănit într-o încăierare în închisoare, dar nu vă faceți griji, este legat, iar eu întreb, nu mai este un alt salon, dar ea îmi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ușă. Lăsa impresia unui animal mic, neputincios. Zăcea pe o parte, fără vlagă, cu brațul stâng atârnând inert la marginea patului, din pricina perfuziei. Era mic și slab. Îți imaginai cu ușurință că va slăbi și mai mult. Capul îi era bandajat, iar brațele gălbejite erau pline de vânătăi - urme lăsate de injecțiile [i perfuziile intravenoase. Ochii, pe jumătate deschiși, injectați, priveau fix un punct din spațiu, dar s-au îndreptat spre noi când am intrat în rezervă. Și-a ațintit privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la urmă reuși, lăsĂ ceva frînghie și vasul se opri chiar lîngă mangrove, așa că ele intrară direct În carlingă. Carlinga arăta admirabil, sau cel puțin așa i se părea lui. Toată noaptea, după ce Îngrijise rana negrului și negrul i-o bandajase pe a sa, de la braț, urmărise busola și ținuse cîrma, iar cînd se luminase de ziuă Îl văzuse pe negru stînd Întins acolo, Între saci, da’ la ora aia era atent la mare și la busolă, și se uita după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
l-a cuprins frica În timpul bombardamentului și atunci s-a Împușcat În mînĂ, ca să fie scos din prima linie. Acum ascultau și ceilalți soldați. CÎțiva dintre ei dădeau din cap aprobator. — Ei, continuă extremadurianul, unora dintre băieții Ăstora le sînt bandajate rănile și apoi sînt trimiși Înapoi În prima linie. E corect așa. Da, spusei. Așa și trebuie să fie. — Așa și trebuie să fie. Doar că băiatul Ăsta s-a Împușcat atît de rău, că și-a spulberat osul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de dulci. Și sunt unicul lucru adevărat pe care mi-l aduc aminte”. Ceilalți n-au Înțeles, eu am intuit - iar acum știu. Mai ales În lunile acelea, când Înota În minciuna diabolicilor, și după atâția ani În care-și bandajase rana deziluziei provocate de minciunile din romane, zilele petrecute la *** Îi apăreau În memorie ca o lume În care un glonte e un glonte, ori că te ferești de el, ori că te nimerește, iar cele două tabere se conturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bunică-meu Tauberger și soră-mea Cristina. În cele din urmă iată-mă în fața blocului înconjurat de stejarii printre care jucam fotbal când eram puștan. M-am scuturat de zăpadă și am intrat. M-a întâmpinat bunică-mea cu picioarele bandajate în foi de varză: dacă ai ști, Leo, cum mă dor încheieturile de la reumatism. Dar unde sunt fetele, Cuculeana și Cristina? Că au plecat de-o oră să te aștepte. I-am zis că nu găsisem pe nimeni în gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de mine și m-am asfixiat în ea! Mi-e târșă! Îmi pare sincer rău, dar am reacționat la iuțeală! Ca și tine, de altfel. Tare mi-este teamă, că ți-ai părăsit bănișorii în bluza cu care l-ai bandajat pe Nae. Dacă scapă și asta va fi și meritul tău, chiar dacă nu exclusiv să-i ceri înapoi de la el, m-auzi? îl sfătuiește Avocatul. Fiți, voi, pe pace, că au grijă ăi de la Salvare, ca să-i fure, opinează și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]