183 matches
-
vorbește cu ceilalți politicos, îngrijit, dar în discursul interior apar termeni dintre cei mai nepoliticoși, prin care îi insultă pe toți. Astfel, Oleg Kostoglotov este numit "bandit", "nețesălat", "mitocan", "bădăran", iar Efrem Podduev este desemnat prin termeni de genul "dracul bandajat", "nesimțit" ș.a. În viața fără cusur a birocratului apare brusc un element perturbator boala incurabilă și, ca urmare, el experimentează spaima, sentiment de care îl protejase poziția lui privilegiată în cadrul nomenclaturii sovietice. Boala este o șansă de trezire a conștiinței
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ani, brunet, cu părul scurt și barba de două-trei zile, drept și ferm, aștepta stoic glontele care Încă nu sosise, cu fața În sus și ochii legați cu o cârpă neagră, cu o mână rănită, care-i atârna pe piept, bandajată și În bandulieră. Era atât de senin și demn, Încât degetele de pe trăgaciul puștilor de asalt Galil ale călăilor care Îl ținteau, doi tineri maroniți, păreau să șovăie, Înainte de a-l omorî. În druzul cu mâna rănită trăseseră o secundă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pământ; dar Faulques nu reușise să-l fotografieze În cădere, căci folosea o Leika fără motor, acționată manual, și În clipa aceea potrivea filmul pentru următoarea expunere. Așa că pe aceea o făcuse când bărbatul căzuse deja pe spate, cu mâna bandajată ușor ridicată, rigidă În fumul detunăturilor, care plutea În văzduh, și În praful pe care trupul Îl ridicase În cădere. Faulques făcuse și o a treia fotografie, când șeful plutonului de execuție stătea În picioare printre cadavre, după ce Îi dăduse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lumii întregi, de unde și farmecul aparte al romanului. Un om care a trăit bătălia de la Waterloo își amintește de momentul în care amiralul Nelson a bombardat Copenhaga: în timp ce orașul se predă fluturând steagul alb, celebrul personaj duce binoclul la ochiul bandajat, privește măcelul cu ochiul inutilizabil, vâzând ... doar negru în fața ochilor. Decizia este luată orbește sau la voia întâmplării, o decizie care pare să nu fie importantă, o moarte care nu face rău, care alină durerea, care ar putea chiar să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mama fiului său, sigur o compătimea, văzând-o cât de mult suferea și ea, zicându-și „acum regretă acele cuvinte, dacă ar fi posibil ar da timpul înapoi”. După câteva ore, Ionuț este adus din sala de operație. Avea capul bandajat și dormea. Chipul său frumos, de obicei puțin palid, acum părea cadaveric. Tatăl său îl privi cu multă durere și milă dar își stăpâni lacrimile pentru a putea sta de vorbă cu doctorul care îl operase. în cabinetul doctorului se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
activ. Nici el nu știa motivul opririi. I se alătură, ajungând împreună în capul coloanei, însă acolo, surpriză, nu era nici un ofițer. Oamenii mergeau în virtutea inerției, cum se și opriseră. Ghicindu-le nedumerirea, un sergent isteț (îi remarcă mâna stângă bandajată) le arătă pe un drum lateral, un grup de 5-6 tancuri rusești care tăiaseră coloana lor. Un ofițer coborâse dintr-un tanc, smulsese căștile de pe capetele unor soldați, le aruncase cât colo, și se răstea la români să plece acasă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a greșit îngrozitor când te-a părăsit? Vrei un fel de scenă de film în care el o lasă baltă în fața altarului ca să se însoare cu tine? Dar nu crezi c-or să se întâmple toate astea dacă ai mâna bandajată? Așa-i? Nu... ripostă ea slab. Nu știu de ce îmi pierd vremea cu tine, i-o trânti Neil. Când ne-am căsătorit, erai o scorpie egoistă și de atunci văd că tot așa ai rămas. Și nu știu ce mi-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Urgențe mi-a făcut o injecție cu tetanos și a exclamat: — Dumnezeule, mușcăturile astea parc-ar fi de om. După accea mi le-a suturat. Rănile de scalpel erau superficiale și n-a fost nevoie decât să fie dezinfectate și bandajate. Când am ieșit, Russ mi-a spus: — Cazul trebuie să rămână nerezolvat. O să fii pus pe liber dacă mai povestești cuiva ce s-a întâmplat. Iar acum hai să mergem să ne ocupăm de Georgie. Am ajuns la Silverlake pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-l conduse pe Logan prin labirintul de coridoare la terapie intensivă. Doctorul care se ocupase de Doug Disperatul stătea lângă patul Hoitarului, citind o fișă. — Cum se simte? Doctorul Își ridică privirea de pe clipboard. — Tot tu? Logan privi fața strivită, bandajată. — E așa grav cum pare? — Păi... urmă un oftat. A suferit niște leziuni cerebrale. Nu vom putea ști deocamdată cât de mari sunt. Deocamdată e stabil. Rămaseră privind respirațiile superficiale ale lui Hoitarului. — Are vreo șansă? Doctorul ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
conduse printr-un labirint de coridoare până la subsol. Într-un final, ajunseră la o bandă de culoare galbenă purtând însemnele poliției, în fața unei uși. Tot acolo, găsi un detectiv stând de vorbă cu o femeie în uniformă și cu nasul bandajat. Sachs se prezentă și îi anunță că urma să investigheze locul. Detectivul se depărtă și Sachs o întrebă pe Linda ce se întâmplase. Cu o voce nazală și aproape de nedeslușit, aceasta povesti că în drum spre celula ce-i fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prima oară, să Înțeleagă sensul real al centrului de detenție. Domnul Partridge și bătrînii stăteau lîngă saltelele lor, zăngănindu-și gamelele de tablă spre paznici și cerîndu-și masa de seară. Marinarul rănit Îi făcu semn lui Jim cu mîinile lui bandajate, bătînd În gamela goală În același ritm ca și cerșetorul muribund de la porțile din Amherst Avenue. Chiar și soldatul slab găsise capacul unei gamele. Cu fața lipită de perete, izbea capacul de podea. Jim Începu și el să zăngăne spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
al sergentului Nagata din punga cu muniții a revolverului. Era Încă nedecis dacă să-l primească pe Jim În lagăr. — Un Packard? Bună mașină... Descuie poarta și Îi făcu semn lui Jim să intre. Auzind zăngănitul lanțurilor, englezul cu mîinile bandajate, care Îl Împușcase pe soldatul Kimura, veni dinspre casa paznicilor. Deși slab, avea un fizic puternic, nervos și o paloare accentuată de Încheieturile Însîngerate ale degetelor. Jim văzuse aceeași piele albă ca de cretă și aceeași ochi bolnavi la prizonierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Scapă de el! O să primim aici pe toți care au un Packard...? — În regulă, locotenente. Întinde-o băiete. Ești șmecher. Jim Încercă să țină poarta deschisă cu pantoful de golf, dar locotenentul Price Îl lovi În piept cu un pumn bandajat. Cu răsuflarea tăiată, Jim căzu În șezut, pe jos, În fața chinezilor care priveau. Ținu bine cutia Spam și cartușul de Chesterfield, dar cele șase reviste Reader’s Digest de sub cămașă căzură pe iarbă și fură imediat Înhățate de țărănci. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
curînd morților suprahrăniți. MÎncarea hrănește moartea, moartea care dorește și așteaptă propriile lor trupuri. Jim ascultă strigătele de beție din casa paznicilor și rafala de gloanțe trase de Price peste capetele chinezilor din fața porții. Cu paloarea lui subpămînteană și mîinile bandajate, această figură de albinos Îl speria pe Jim; era primul mort care se ridicase din mormînt, dornic să pornească următorul război mondial. Își odihni ochii pe geometria liniștitoare a pistei de aterizare a aeroportului. La patru sute de metri depărtare, tînărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de parașută. Se ținea de cutiile de rații stivuite În jurul lui și Îi asculta pe Tulloch și pe locotenentul Price strigînd unul la celălalt peste vuietul motorului. Prin camuflajul decolorat al geamului din spate al cabinei, Jim putea vedea mîinile bandajate ale locotenentului, ridicate În mod deliberat de pe volan, În timp ce lăsa camionul În viteză să se bălăbănească și să se Îndepărteze de mijlocul drumului. Cauciucurile ajunseră la margine, stîrnind o furtună de praf și de frunze. Tulloch ședea pe locul pasagerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cineva din familia Italiei, o verișoară. Femeia nu se opusese absolut deloc ca eu să mă ocup de cadavru, păruse chiar mulțumită, atâta vreme cât îmi asumam și cheltuielile de înmormântare. Stăteam amândoi în picioare pe coridor și el îmi privea mâinile bandajate. Dar dumneavoastră ce legătură aveați cu fata decedată? Era o curiozitate omenească, avantajată de uniforma pe care o purta. — Era logodnica mea. Polițistul avea ochii de un albastru viu. Făcu o strâmbătură care aducea a zâmbet și strânse între riduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că nu este o leziune asonală difuză, că, la impact, compresia creierului nu a fost devastantă... Aprob cu respirația. — Încercați să aflați? — Da, i-am spus Adei să încerce să-i determine suprafața, e nevoie de puțin timp. Capul tău bandajat alunecă spre Secția de reanimare. Infirmierul împinge targa încet, cu grijă. Acum ești între pereții aceștia de sticlă. Îți privesc ochii închiși și cearșaful care ți se mișcă pe piept. Ada ți-a scos tubul de oxigen, ți-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
adunase iar rândurile decimate, pentru un asalt al tranșeelor germane. Era impresionant tabloul deținuților așezați, pe rogojină, în jurul său. Pâlpâitul lumânării arunca un dans de umbre și lumini pe chipurile ascultătorilor. Nenea Mihalache îi sorbea cuvintele. El avea o mână bandajată. În fiecare zi își desfăcea pansamentul, ca să-și presare pe rană, o pulbere galbenă dintr-un borcănaș de faianță, peste o bubă care nu se mai tămăduia. Avea nenea Mihalache un cap ca o pepenoaică mică și bună de murat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
manifestare care ne-a atacat. Beth Îi aruncă o privire neutră. — Tu ce crezi, Norman? — Că nu e de vină Harry. — Nu. Nu este. — Atunci, ce se Întâmplă? Norman se ridică, Înfășurându-se mai strâns În pături, Își Îndoi genunchiul bandajat: Îl durea, dar nu prea tare. Se apropie de hublou și se uită afară. În depărtare se Întrezărea șirul de lumini roșii ale explozibilelor interconectate de Beth. Nu putea pricepe de ce ținuse morțiș să facă asta. Se comportase straniu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sînt melancolic, nici la ghitară nu mai cînt, deși aș putea Încerca măcar pentru vînzătoarea din colț, de la ghereta de unde-mi cumpăr țigări, e șatenă, provocatoare, stă În permanență cu degetul arătător de la mîna dreaptă cu care-mi dă restul bandajat, prin gemuleț Îi văd mai ales pantalonii mulați, are fese grațios curbate și o fetiță. Așa că i-aș putea cînta fetiței. Degetul ăla bandajat mă pune pe gînduri. M-am oferit să i-l tratez, doar am fost medic, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ales pantalonii mulați, are fese grațios curbate și o fetiță. Așa că i-aș putea cînta fetiței. Degetul ăla bandajat mă pune pe gînduri. M-am oferit să i-l tratez, doar am fost medic, am tratat o mulțime de degete bandajate. CÎnd am sosit la Pietroșița să-mi iau În primire postul la dispensar, satul avea un cimitir micuț, elegant, cînd am plecat, doar după patru ani, ajunsese de dimensiunile unei adevărate necropole, Întinzîndu-se mult În sus, pe dîmb. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să Întreb unde sînteți voi, Emanoil Valeriu, Petre Popescu și celălalt? Emisiunile au fost obsesiv ratate din lipsă de melancolie, de Întrebări care să-ți ridice părul de alegător pe cap, de tablouri, steaguri, dat cu piciorul pe sub masă, om bandajat, clopoțel și sticlă spartă. Emil Constantinescu pare cam nervos. În ce-l privește pe contracandidatul cîștigător, să remarcăm că are costume mai frumoase decît Emil și că, după mai multe Încercări, a izbutit să formuleze un enunț eliptic: „Izolați România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
private. De-a ce vă jucați aici? am strigat la ei. Pentru numele lui Dumnezeu... M-am apropiat de ei, mînios că nu fuseseră În stare s-o salveze pe femeia agresată, și le-am bătut În parbrize cu pumnul bandajat. Dar șoferii porniseră deja motoarele. Una după alta, mașinile m-au ocolit și s-au Îndreptat către porți, În vreme ce femeile Își țineau mîna la tîmplă ca să-și ascundă chipul. M-am Întors la club și am Încercat să găsesc victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de fum cum șerpuia prin văzduhul scînteietor, și Îi zîmbea Paulei cînd ea Îl dojenea șăgalnic. În ciuda părului lăsat liber, Paula Hamilton se afla În apartamentul lui Crawford Într-o vizită profesională. Antebrațul drept și dosul mîinii lui erau proaspăt bandajate, iar pe o măsuță din apropiere se afla o rolă de tifon. El părea obosit, tras la față, culoarea Îi dispăruse din obraji, suptă de vreun duel crîncen cu mașina lui de tenis. Și totuși trăsăturile lui tinerești aveau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
hol, bucuros să las mașina În lumea ei din penumbra subterană. Zgomotul mașinii de tenis Începu să răsune peste peluze odată cu startul antrenamentelor de după-amiază. Ca Întotdeauna, Bobby Crawford era ocupat cu elevii săi. Deloc descurajat de mîna și brațul bandajate, se mișca fără odihnă de pe un teren pe altul, sărind peste plase ca să recupereze cîte o minge rătăcită, zburdînd de la o linie de fund la cealaltă, lansînd Îndemnuri, flatări și Încurajări. Mi l-am amintit cum stătea lîngă Paula pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]