2,211 matches
-
rol mai degrabă de ideologie și politică, decât de realitate istorică acoperită de documente. Ipoteza că în cristalizarea statului medieval romînesc cumanii au avut o partitură decisivă e, desigur, menită să iște controverse și să creeze perplexitate. Mizând pe cartea "barbarului bun", a străinului capabil să aglutineze forțele politice locale, cartea lui Neagu Djuvara va irita multă lume. Cum, nu mai suntem urmașii Romei, se vor stropși naționaliștii de serviciu. Nu descindem direct din Traian și Decebal? A fost nevoie de-
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
ani, într-o țară în care sute de lepre din zona politicului ocupă abuziv case boierești și în care un Dan Iosif amenință cu împușcarea pe oricine-ar îndrăzni să aplice legea. Mai merita, oare, să "descălecăm" din stadiul de barbari, pentru a ne închega într-o formațiune statală de sine stătătoare, dacă după o mie de ani am rămas tot în stadiul de cruzime și nesimțire al triburilor migratoare? Unde ești tu, Negru-Vodă?...
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
cu aceste efecte, constată că nu mai merită să scrie, din moment ce scrisul său, profund imoral, atât la Roma, cât și la Tomis, provoacă numai dezastre. Fără să mai agreeze arta vinovată a amorului, renunțând la scris, lăsându-și barbă ca barbarii daci, crezând în suferință și nemurire, Ovidiu va încerca să fugă de la Tomis, de sub supravegherea romanilor, căci Tiberiu îl consemnase la domiciliu. Salvarea lui ar fi fost să ajungă în Munții Sarmisegetuzei, la altarul preotului dac ce cunoștea de la sursă
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
Angelo Mitchievici Film lui Zack Snyder se integrează genului de heoric-fantasy debutînd cu un scandal realizat de apropierea pe care regizorul o face între barbarii perși și lumea islamică, în anumite medii substituită teroriștilor Al-Qaida. Despre ce este vorba? Regele Leonidas (Gerard Butler) al Spartei îl înfruntă pe regele Persiei autoproclamat zeu, Xerxes, opunînd giganticei sale armate un minuscul grup de 300 de războinici, asta
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
clash of civilisations" face obiectul unei teorii a istoricului Samuel P. Huntignton, sintagmă folosită pentru prima oară de Bernard Lewis într-un articol intitulat, sugestiv, The Roots of Muslim Rage din numărul din septembrie 1990 din The Atlantic Monthly -, rolul barbarilor jucîndu-l perșii lui Xerses și triburile provenite dintre întreaga Asie, pe scurt satrapiile orientale. Orientul are aceeași imagine de desfrîu luxos și cruzime rafinată pe care i-au forjat-o europenii și căreia americanii îi oferă o nouă reputație. Curtea
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
născuți cu un handicap istoric și geografic, au învățat, ca și moldovenii, bulgarii sau grecii, să mimeze la perfecție valorile Occidentului și regulile capitalismului. O fac dintr-un fel de fudulie balcanică, din mândria specifică țărilor periferice. Sunt națiile de barbari moderni camuflați într-un decor capitalist, cu multinaționale și alte ecosisteme care întrețin iluzia progresului. Românii, bulgarii sau grecii conduc Mercedes, BMW sau Audi, își fac cumpărăturile la Carrefour, Metro și malluri, dar tot barbari au rămas în raport cu civilizația apuseană
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
țărilor periferice. Sunt națiile de barbari moderni camuflați într-un decor capitalist, cu multinaționale și alte ecosisteme care întrețin iluzia progresului. Românii, bulgarii sau grecii conduc Mercedes, BMW sau Audi, își fac cumpărăturile la Carrefour, Metro și malluri, dar tot barbari au rămas în raport cu civilizația apuseană. În jurul acestor aparente insule de capitalism occidental, altfel adaptat rapid la spațiul levantin, înoată rechinii capitalismului autohton. Ion Iliescu l-a numit „de cumetrie“, Traian Băsescu i-a spus „clientelar“. E un amestec complicat de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
alt ținut o silabă, o atingere, o casă o protectivă carcasă de paie până ai apărut tu, care m-ai întors în ceva înălțimi de cuvinte în niște terfeleli de teribilă luare aminte, o serie de aranjamente suave care fac barbarii stăpâni și vedetele sclave. până am ajuns să te întreb dacă ai suficient săpun până am, deși nu am apucat, vrut să spun că după ce fredonezi primul tril îți face bine să te potolești și să iei captopril după ce faci
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
episodul World Trade Center. La un moment dat, aurolacii migrează spre spatele autobuzului. Mirosurile persistente îi îndepărtează pe „localnicii“ din acea parte a autovehiculului. Localnicii migrează către mijlocul autobuzului. Dincolo de burduf. Astfel că acel burduf devine o graniță imaginară între barbarii care s-au autoexilat în spate și autohtonii care au întemeiat o nouă comunitate între burduf și șofer. Bătrânii satului obișnuiesc să povestească și că, pe vremuri, vatra satului se afla undeva într-un loc numit „În Siliște“, pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
simtă în siguranță. Le sunt familiare. Își marchează teritoriul. Omul cavernelor desena pe pereții peșterilor cerbi, mamuți răpuși, urși. Funar a vopsit băncile Clujului. Nevoia de creativitate rămâne constantă în toate perioadele istoriei. Asistăm la un schimb cultural între niște barbari și niște oameni dintr-o altă cultură. Interesant e cum a fost împărțit teritoriul. Autobuzul e teritoriul. Autobuzul reprezintă teritoriul pe care se află o comunitate de sedentari. Le spunem astfel pentru că stăteau/ stau jos. Îi mai numim astfel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dintr-o altă cultură. Interesant e cum a fost împărțit teritoriul. Autobuzul e teritoriul. Autobuzul reprezintă teritoriul pe care se află o comunitate de sedentari. Le spunem astfel pentru că stăteau/ stau jos. Îi mai numim astfel și prin comparație cu barbarii care asaltează autobuzul. Se știe că afirmarea identității e un proces concomitent de integrare și separare Ce îi deosebește? Cei din „comunitatea noastră” știu să facă distincția între spațiul public și spațiul privat. Între casă și stradă. Aurolacii nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
În care trăim! Ea spune limpede și tăios ceea ce eu Încerc să spun, prolix și cu multe ocoluri, Într-una din „conferințele ne rostite” pe care le voi aduna În Calomnii mitologice. Și care se va intitula „Cu melancolie, despre barbari”. Când barbarii veneau din afara Romei și amenințau porțile lumii civilizate, ei galopau, Îmbărăcați cu piei de animale, prin stepele „dinaintea gândirii”. Azi, neobarbarii umblă, În limuzini elegante, Îmbrăcați În costume provenite de la cele mai bune case de modă, pe autăstrăzile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trăim! Ea spune limpede și tăios ceea ce eu Încerc să spun, prolix și cu multe ocoluri, Într-una din „conferințele ne rostite” pe care le voi aduna În Calomnii mitologice. Și care se va intitula „Cu melancolie, despre barbari”. Când barbarii veneau din afara Romei și amenințau porțile lumii civilizate, ei galopau, Îmbărăcați cu piei de animale, prin stepele „dinaintea gândirii”. Azi, neobarbarii umblă, În limuzini elegante, Îmbrăcați În costume provenite de la cele mai bune case de modă, pe autăstrăzile „post-gândirii”. Ce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în așteptarea străchinilor cu mâncarea ce urma să le facă viața mai însorită. Câțiva chiar încercară să ceară bătrânelor măcar o lingură de zeamă, pofta era mânată de la spate de o foame ce nu cunoștea nici un fel de opreliști. - Stați, barbarilor, se stropșeau bătrânele, întâi să facem mămăliga! Unii, ca să uite de foame, începură să cânte, să-și poarte pașii așa, fără țintă, prin jur, dar nu prea departe de locul unde abureau oalele și soarele acela din ceaun care fierbea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dădea pâinea pe cartelă) și margarină (care fusese la început mai bună decât untul, nu?) și mâncând, chiar și fără salam, îl imitai pe fiul doctorului, tot așa cum imitai de Paște când mâncai friptură de miel, personajele din filme cu barbari, care rupeau din halca de carne sau mușcau cu poftă și întorceau mai apoi pe gât, paharele cu vin, unul după altul. Tu și cu fratele tău vă vedeați deja în filmele cu daci sau cu vikingi, luând parte la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
literară a acestei opere i-au asigurat o mare influență asupra scrierilor istorice ulterioare. Sima Qian a continuat, de fapt, opera tatălui său. A fost întemnițat și condamnat la castrare pentru că i-a luat apărarea generalului Li Ling, învins de barbari. Nu s-a sinucis așa cum cerea tradiția în asemenea împrejurări, a vrut mai întâi să-și încheie lucrarea care a servit apoi drept model pentru următoarele anale dinastice. Cronicile istorice se împart în mai multe categorii. "Benji" care are ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în sufletul lor în mod provocat;” Prin simplul fapt că face parte dintr-o mulțime, omul coboară, prin urmare, mai multe trepte pe scara civilizației. Izolat, poate că era un om cultivat, pe când în mulțime este un instinctiv, așadar un barbar. El are spontaneitatea, violența, ferocitatea și, de asemenea, entuziasmele și eroismele ființelor primitive. Așa se face că vedem juri dând verdicte pe care fiecare jur luat în parte le-ar dezaproba, adunări parlamentare care adoptă legi și măsuri pe care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Dar romanii aduseseră cu ei o invenție nouă: Gorfa. O piatră sfântă, adusă tocmai din India, care răspândea căldură în jurul ei. Cu ajutorul ei, topiră ghețurile eterne, alungară urșii și focile, iar peștii muriră în apa clocotindă. Poporul norvegian era disperat: barbarii triumfaseră! Dar spiritul nostru de luptă nu fusese încă înfrânt. O cale de scăpare continua să existe. Sfatul bătrânilor de la Markafjald se adună în peștera Rengersfengen. Acolo, pe întuneric, își uniră mâinile cu pielea crăpată de căldură, ziseră cuvintele magice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de la ochi. E doar din cauza tabletelor de Estrace. Probabil că-ncepe să aibă simptome premenstruale. — Oamenii care vin acum la Acul Spațial, zice Seth, au toți linte pusă la înmuiat acasă și toți se plimbă printre ruinele viitorului așa cum făceau barbarii când au descoperit ruinele grecești și și-au spus că trebuie să le fi construit Dumnezeu. Seth parchează sub unul dintre cele trei mari picioare de oțel ale Acului Spațial. Coborâm și înălțăm privirea spre picioarele care susțin Acul Spațial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr‑un vas În altul, dintr‑o Întrupare În alta, dintr‑o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atâta vărsare de sânge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această târfă dintr‑un lupanar sirian. „Iar până atunci“, stăruia Simon, scuipând o Înghițitură din apa călâie, când zărise grupul pelerinilor În mantiile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai în vârstă se străduiau să curețe noroiul care-i acoperea trupul, pentru a încerca să descopere, în încâlceala tatuajelor, vreun indiciu cu privire la locul său de obârșie. Cineva aduse niște apă, pe care i-o aruncară pe față, iar oribilul barbar mișcă din cap, deschise ochii, se uită în jur și își arată încă o dată dinții ascuțiți și gălbui, cu un mârâit care nu pe puțini îi făcu să se dea cu un pas înapoi, temându-se de o mușcătură. — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
toți cei prezenți ramaseră împietriți sau scoaseră un țipat de groază, văzând până unde poate ajunge brutalitatea unei ființe monstruoase, doar aparent umane. Ce fel de rasă putea fi aceea care preferă să se automutileze într-un mod atât de barbar, decât să spună de unde venea? Câtă cruzime putea dovedi față de dușmani, dacă se comportă astfel cu sine însuși? Gestul neașteptat îi luase prin surprindere pe cei prezenți, care câteva clipe furăincapabili să reacționeze sau să se miște măcar, si, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
respectul vecinilor. Făcu o scurtă pauză, fiindcă era foarte bătrân și avea nevoie de timp ca sa-si tragă răsuflarea. După ce-și fixă privirea pe discul soarelui, care era pe punctul de a dispărea la orizont, continuă: — Acuma, însă, niște barbari au reușit să ne răpească întreaga noastră mândrie: l-au atacat și l-au ucis pe înțeleptul rege Pamáu, ne-au furat centura de pene galbene, simbolul independenței noastre, precum și Marea Perla Neagră, pe care toți o invidiau, si au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aceia care vor putea pune în aplicare aceste hotărâri. Treizeci de perechi de ochi se întoarseră către respectată figură a Navigatorului-Căpitan, încercatul Miti Matái, care era, fără îndoială, autoritatea supremă în materie. — Ce șanse avem să-i găsim pe acei barbari? întreba Roonuí-Roonuí. Așa cum bine a spus Hiro Tavaeárii, oceanul este imens și pe el există mii de insule, răspunse acesta, cu glasul sau apăsat, de om obișnuit să vorbească puțin. Însă e clar că, dacă ei au putut ajunge până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oricăruia dintre nenumărații ei pretendenți, chiar și decât lui Vetéa Pitó și uriașului Chimé din Farepíti. Sunt foarte mândră de tine, îi șoptise ultima oară când făcuseră dragoste pe plajă. A fost foarte curajos din partea ta să-l înfrunți pe barbarul ăla, iar tata e convins că în mai puțin de un an vei fi invitat să devii Arioi. Dar eu nu vreau să fiu Arioi. Vreau să învăț de la Miti Matái și să devin Mare Navigator. —Miti Matái va pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]