200 matches
-
țină legat în lanțuri". Desigur că stările maniacale, relativ frecvente, nu puteau scăpa neobservate. Nu există însă vreo diferențiere terminologică, după cum știm, în literatura veche. Credem că termenul cel mai reprezentativ a apărut în secolul al XIX-lea, ca un barbarism care a avut însă o acoperire științifică prin expresivitatea sa: ne referim la exaltație, exaltațiune, termen care în secolul al XVIII-lea a avut o mare circulație sub forma de esaltat. Esaltațiunea mintală a fost formularea cea mai folosită în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de mesager. De asemenea, textul vine de la o persoană și se adresează unei alte persoane, deci este un mesaj și prin conținut. În fine, el conține o poezie care reprezintă o minusculă schiță dramatică. Nu expresiile pleonastice și nici eventualele barbarisme sau alte stâlciri ale limbii dau tonul funcției specifice a mesajului, ci formulările de tipul: mi-am pierdut uzul rațiunii, la nemurire, sufăr peste poate, un poet nebun etc. Ceea ce înseamnă că, de fapt, mesajul respectiv transmite o realitate total
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
fiecare cuvânt: Nelle parole și chiudono e quasi legano le idee come negli anelli le gemme, anzi s'incarnano come l'anima nel corpo, Zibaldone, 2584. El militează și pentru că limba țintă să nu fie forțată să accepte calcuri sau barbarisme. Este de acord cu principiul iluminist al respectării fidele a originalului prin studiul filologic al termenilor și prin căutarea echivalentelor în alte limbi, dar realizează această exigenta în relație cu stilul și semnificația poeziei. Cfr. Giuseppe Natale, "Leopardi: lingua e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prezentarea lumii Guayaki, Pierre Clastres vorbește despre "nedivizare", despre "datorie inversată".A fost propus chiar cuvîntul imputere. "Un șef care nu este șef", "nedivizare", "imputere", "anarhie ordonată", "datorie inversată": pentru a vorbi despre aceste lumi, etnologii sunt obligați să inventeze barbarisme, expresii fără logică, imagini paradoxale. Capacitatea de a pune în contrast lumea noastră cu alte lumi se dovedește problematică și limitată. Nimic mai normal ca limbajul lumii noastre să-și arate limitele cînd e vorba să gîndească o altă lume
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
imuni la violuri, crime, atrocități. Ei își mărturisesc doar teama, nu se organizează și nu-i îndepărtează pe răufăcători, ci îi așteaptă resemnați. De la respingerea colectivismului se trece și la contestarea individualismului, pentru a face loc cui? Unor tribalisme și barbarisme specifice unui trecut neguros. Dezideratele echilibrelor dintre sat și oraș, dintre agricultură și "servicii", dintre societate și natură, dintre guvernanți și guvernați sunt ocolite ori înlocuite cu decizii iraționale. Logica lui "nici" este subsumată unei logici a contradicției, nutrită de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Forma de viață numită societate civilă aparține Vestului individualist-liberal: restul lumii nu poate cunoaște sau trăi nimic asemănător. Relativismul, deci, suferă tendințe moraliste; are tendința să afirme că societatea civilă i s-ar potrivi doar Occidentului, restul lumii suferind de barbarism, de exemplu. Cu alte cuvinte, societatea civilă ne aparține în mod exclusiv Nouă; restul Lor. Obiecția relativistă este plină de confuzii. În afară de faptul că se contrazice singur știe că termeni ca societate civilă sînt totdeauna specifici unor anumite contexte relativismul
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
treptată, continuă. În timpul secolului al XVIII-lea, cuvîntul "civilizație" denumea atît procesul fundamental al istoriei, cît și rezultatul final al acestui proces, în care distincția dintre progresul civilizației de astăzi și starea primordială, primitivă, reală sau ipotetică (numită fie naturală, barbarism, grosolănie sau sălbăticie) devine tot mai clară. Clasele privilegiate din Europa se reprezintă ca parcurgînd o cale ce pornește de la barbarismul primitiv trecînd prin starea de astăzi a umanității spre perfecțiune prin educație și rafinare. Drumul spre civilizare este văzut
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
proces, în care distincția dintre progresul civilizației de astăzi și starea primordială, primitivă, reală sau ipotetică (numită fie naturală, barbarism, grosolănie sau sălbăticie) devine tot mai clară. Clasele privilegiate din Europa se reprezintă ca parcurgînd o cale ce pornește de la barbarismul primitiv trecînd prin starea de astăzi a umanității spre perfecțiune prin educație și rafinare. Drumul spre civilizare este văzut ca o eliminare lentă, dar continuă, a violenței din relațiile umane, după cum a subliniat Adam Ferguson, influențat de prelegerile ținute de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
XVIII-lea a problemei violenței și a societății civile se află înțelegerea implicită a istoriei în mod evoluționar sau teleologic, ca un proces de transformare de la societăți "rudimentare" la societăți civilizate. Însuși Ferguson se temea de o posibilă revenire la barbarism, dar cadrul general al studiului său se bazează pe convingerea fermă că timpurile moderne diferă, fiind superioare erelor anterioare de primitivism deoarece violența poate fi înlăturată din domenii importante ale vieții. Convingerile evoluționiste sînt prezente în mod explicit și în
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
al XVI-lea și al XVII-lea, domnitori violenți și-au distrus societățile și au privat populațiile de capacitatea lor de a se organiza în pace, în afară de grupurile de rudenie sau de organizațiile sponsorizate de stat. Însuși Elias evidențiază acest barbarism al statului într-o relatare uimitoare privind răzbunarea formațiunilor Freikorps în zona baltică, după Tratatul de la Versailles. Presat de Antantă și de Tratatul de pace, guvernul de la Berlin a ordonat retragerea trupelor germane din zona baltică. Multe din corpurile de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
din zona baltică. Multe din corpurile de armată Freikorps au refuzat să se retragă și au continuat să lupte, nu împotriva Armatei Roșii, care se retrăsese deja, ci împotriva trupelor estoniene și letone reorganizate, ajutate de navele de război britanice. Barbarismul care a urmat este ilustrat de Elias printr-un citat din jurnalul unui ofițer din Freikorps: Am tras în mulțimile surprinse și am urlat și am împușcat și am lovit și am fugărit. I-am împrăștiat pe letoni pe cîmpuri
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
noastre civilizate, tot ce purtasem cu noi ca nimicuri mîncate de molii, valorile și credința în lucrurile și ideile timpului care ne abandonase. Ne-am retras mîndri, exaltați, încărcați cu lucruri furate 12. Amănuntele de acest fel ale alunecării în barbarism sînt înspăimîntătoare. Ele s-au dovedit a fi nu numai preludiul a ceva ce nu se mai întîmplase pînă atunci surprinzător de bine organizata și eficienta exterminare a milioane de oameni în camere de gazare, în cuptoare și în lagăre
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
unei formulări (inițial din secolul al XVIII-lea), societățile civile trebuie mai curînd considerate nu ca prinse într-o spirală ascendentă spre progres, ci mai degrabă (după cum a afirmat Mirabeau) ca un scurt apogeu al unui tragic "ciclu natural de la barbarism la decadență trecînd prin civilizație și bogăție"24. "Legea de fier" a ciclurilor de violență formulată pentru prima dată de Mirabeau nu este plauzibilă. Este de inspirație premodernă și este greu de susținut atît în termeni teoretici cît și empirici
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
în familie, cu grupul de prieteni, privind la televizor sau navigând pe internet. "Pedagogiile nondirectiviste" au înscris școala în aceeași viață măruntă a prezentului, lăsând copilul fără suport și fără orientare: "Practicile actuale ale "non-directivității", pentru a împrumuta încă un barbarism unei pedagogii care nu îndrăznește să vorbească despre "abandonare", înseamnă de fapt a lăsa copilul singur, adică în confuzia sa în fața unei lumi pe care nu o cunoaște și nu o înțelege". (Mattéi, 2005, p. 168) De altfel, confuzia importată
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dobândirii și exercitării unei poziții dominante. Dar excluderea profesorilor din procesul de constituire a grupurilor (fie ele și de scurtă durată) constituie o greșeală, așa cum argumentează Hannah Arendt sau Jean-François Mattéi: "Practicile actuale ale "non-directivității",pentru a împrumuta încă un barbarism unei pedagogii care nu îndrăznește să vorbească despre "abandonare", înseamnă de fapt a lăsa copilul singur, adică în confuzia sa în fața unei lumi pe care nu o cunoaște și nu o înțelege". (Mattéi, 2005, p. 168) De fapt, nevoile socio-economice
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cunoscute practic de toată lumea". Arendt (1968:252) oferă drept exemplu afirmația lui de Gaulle ("non-faptul evident", în formularea ei) că Franța s-ar fi numărat printre învingătorii celui de-al doilea război mondial și convingerea lui Adenauer (1966: 89) că "barbarismul național-socialismului a afectat doar un procentaj relativ scăzut al populației țării". Acestea, după părerea ei, sînt minciuni, însă în care autorii lor au crezut cu sinceritate. Politicienii de mai tîrziu sînt puși în contrast cu "cercul restrîns de diplomați și oameni de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
orbire îi face pe bucătarii noștri să-l evite cu consecvență. Cu ce ar putea ajuta un asemenea produs la dezvoltarea bucătăriei noastre? Vom da un singur exemplu: banalul cașcaval pané, pe care Radu Anton Roman îl exilează în rândul barbarismelor culinare; e drept că rețeta nu ne aparține și că a apărut foarte recent pe mesele noastre, dar iată cum l-am putea româniza doar prin folosirea unui ingredient unic, autentic românesc, anume brânza de Năsal. Dincolo de promovarea produselor autentice
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
puritatea stilului sunt îndeplinite atât în scrierile nuvelistice, polemice și jurnalistice caragialiene, cât în cele în care contribuția discursivă auctorială este mult redusă, în schimb vorbirea și scrierea personajelor se caracterizează prin obscuritate, non-sens, prolixitate, folosire improprie a termenilor, frecvența barbarismelor și multe alte derapaje de la respectivele norme stilistice. Un singur extras din celebrul Proces-verbal, întocmit de un anume "comisar" Mitică Pișculescu, ne edifică asupra majorității acestor abateri comice de la principiile corectitudinii și ale clarității stilului: Având în vedere că d.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
CÎt de modern sună. Al Qaida. Academia. Aflu că noile intrări DOOM (blestem, În engl., inspirată siglă) au fost preluate mai ales din mass-media. Presa scrisă, etalon, asta-i din sistemul metric. De-acolo și concluzionez. Și Î din a. Barbarismele reintră În circuit odată cu apariția pe pistă a vocabulelor din saxona mută. Primele Încearcă rahitic să se cupleze cu ultimele, care-s Însă de Formula Unu, să ne imaginăm că ne-am Îndrăgostit lulea de Gabi Szabo și-ncercăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că se contraziceau între ei: unul zice să se analizeze lipsurile trecute, altul - situația prezentă.“ Eu nu-ți spun decât ce-a spus atunci. Bine că n-a fost mai mult, cum are obiceiul, Patriciu, ăsta, să folosească neologisme și barbarisme, ar trebui să stau să-ți explic ce înseamnă vorbele alea. „Iar te dai mare?“ Vorbesc foarte serios, continuă Andrei Vlădescu, ridicându-se de pe taburetul sâsâitor și plimbându-se de colo-colo prin camera imensă, zvârcolindu-se, de fapt, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la sfîrșitul secolului al XI-lea. Această epocă a întrezărit progresul pe o cale mai bună și a marcat momentul din care putem observa că au apărut schimbări și evenimente a căror influență a ajutat la eliminarea confuziei și a barbarismului, înlocuindu-le cu ordinea, politețea și respectarea reglementărilor. Introducere în viața lui Carol al V-lea, secțiunea 1. 230 O cercetare utilă și profundă ar fi "examinarea sentimentelor de justiție, de echitate și de umanitate ale lui Grigore al VII
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nivelul foneticii, al lexicului, al formelor morfologice și structurilor sintactice. El apare datorită deformării pronunției, necunoașterii sensului exact al unor termeni folosiți, pleonasmului, confuziei între cuvinte, automatismul manifestat prin ticuri verbale, utilizării excesive sau în contexte inadecvate a unor regionalisme, barbarisme, arhaisme sau neologisme, folosirii jargonului și argoului sau a unei topici care se pretează la echivoc. Eroii lui Caragiale sunt caracterizați în mare parte prin limbaj, măiestria scriitorului constând în adecvarea efectelor comice la condiția specifică fiecărui personaj. Incultura lor
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
recunoștință pentru ceea ce a vrut el să facă pentru dânșii, și lacrimi pentru pierderea lui cea fărăvreme!!! [p. 322]. Temele cardinale ale unității și independenței politice, mesianismul național și mântuirea neamului, eroismul militar, spiritualitatea creștină și apărarea creștinătății apusene în fața barbarismului oriental otoman etc., teme care vor fi prelucrate intens de istoriografia romantică, sunt deja prezente într-o formă avansată la Florian Aaron. Motivul independenței capătă valențe sporite, alături de accentuarea principiului naționalității în derularea istorică a românilor. Neatârnarea politică devine expresia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și foc Într-o țară ai cărei locuitori au păzit, cu onestitate și credință, secole de-a rândul, cu sângele lor, granițele Imperiului și le păzesc și astăzi, pentru ca Ungaria, Austria și Europa Întreagă să fie apărată și asigurată În contra barbarismului și a ciumei, aceste Îngrozitoare rele din Orient! Se observă În acest citat, pe lângă „demonizarea” Orientului (ca modalitate de denunțare radicală a alterității), și construirea unor paradoxuri istorice, menite să sublinieze lipsa de Îndreptățire a acțiunilor dușmanului, ca și ingratitudinea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
silabe, ori în fine se schimbă o literă cu alta, să se strămute din locul său”. Autorii romani nu făceau încă din timpul lui Cicero o deosebire între limba barbară și limba peregrină. Isidor din Sevillia spune că se numeau barbarisme cuvintele rezultate ale modurilor de vorbire ale ginților barbare, care nu știau să pronunțe cuvintele latine în toată integritatea lor. Ne dăm seama că de fapt autorii romani consideră ca limbi barbare idiomurile populațiunilor de rasă pelasgă din Africa, Hispania
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]