197 matches
-
în unghi drept, ca-n schemele cu sateliții de comunicație". Obsesia pentru concentrarea maximă a textului și totodată, gradul de abstracție indus de o structură rigidă m-au determinat să numesc textele lui Val Gheorghiu proze hai-ku. Val Gheorghiu, Pretențiile barcagiului Caron, Iași, Polirom, colecția Ego, 252p., f.preț
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
puterea totală PSD - Marea problema a PSD este că el, ca partid mare, nu are un comportament democratic, e exact mesajul dat și de americani și îl găsiți în strategia de apărare: controlul grupurilor nelegitime asupra structurilor guvernamentale. Acum marele barcagiu Ponta s-a dus la mare sa mănânce mazăre, să-i dea portul, e ultimul lucru pe care nu îl avea măscăriciul național. - Ponta e un supus al baronetului corupt din teritoriu și al trusturilor media.
Băsescu, ATAC la Ponta și Sârbu, un "barcangiu supus" și un "deformat" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30795_a_32120]
-
morți, ambii, în 1966. N-aș fi știut că trăiește nici poetul G. Buznea, daca întîmplarea nu mi-l scotea în cale, prin 1969 sau 1970, cu cea mai bună traducere a Infernului lui Dante. Își completă pensia făcînd pe barcagiul în Herăstrău. Am mai spus povestea. Eram asistent la catedră ocupată chiar de el, cînd, în 1964, a murit D. Caracostea. Si asa mai departe. Comunismul nu ne-a despărțit doar de trecutul, dar și de prezentul nostru. Și nu
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
nu-i vezi niciodată grabindu-se. Programul lor constă în a lucra cât mai puțin și de a se bucură în liniște cât mai mult. Iată ce am văzut azi la prânz într-un magazin de vinuri, unde merg toți barcagiii să mănânce. În loc să înfulece mâncarea și să alerge înapoi la lucru, au rămas acolo până a sunat sirenă de oră unu, râzând și vorbind despre politica, muzica și așa mai departe. Am mâncat cu ei. Toți cei din Italia cred
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
zicându-mi diavolul de român! Dunărea o trecusem cu barca pe la T. Severin. N-am uitat nici până azi traversarea, cu peripeții (aveam să ne suim în tren la Belgrad), frica mamei care mă strângea în brațe, supărarea ei că barcagiul, un sârb știind puțin românește și care îi spusese la un moment dat muiere! făcând-o să plângă, - plângea repede. Îi spusese și tatei, la întoarcere, cum o ofensase sârbul, iar tatăl meu, Toma, avea să râdă mult timp pe
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
antic ( vigilența mereu trează, o altă idee preluată tot de la gnostici), slăbiciunea pentru grote, catacombe și insule. N-am intrat în piramida lui Keops pentru că mie mi-a fost frică, nu ne-am dus la Philae, insula aproape scufundată, pentru că barcagiul avea o figură suspectă și nu ne-am plimbat cu feluca pe Nil la Luxor, unul dintre visele lui cele mai dragi, pentru că nu ne-au ajuns banii, dar de ce nu am vizitat la Alexandria nimic din ceea ce subliniase în
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
a crea noi nume de agent. Îi recunoaștem prezența în multe numele ei de meserii - atît cuvinte cu "culoare locală" balcanică, evocînd o lume trecută - tulumbagiu, bostangiu, harabagiu, herghelegiu, toptangiu, bragagiu, lustragiu -, cît și termeni curenți, neutri - geamgiu, tinichigiu, macaragiu, barcagiu, camionagiu. În texte de acum cîteva decenii apar și alte denumiri care au avut mai puțin succes - de exemplu confecționagiu. Ca multe alte elemente turcești, sufixul a devenit un mijloc expresiv de marcare a ironiei și deprecierii. Unele cuvinte care
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
zilei" din 10.04 (Antena 3). Spuneți: , Nu cred că țara stă în loc din cauza paharului lui Băsescu..." Așa e. Poate că ar fi o mică problemă la efectuarea plății, având în vedere că totul se plătește și nu totdeauna după ce barcagiul Charon ne trece Styxul... Conducerea echipei Dinamo. Da, am văzut la televizor (și s-a auzit), dar nu vă descurajați în calitate de fii ai Ministerului de Interne. Pentru păstrarea tradiției, după Florin Marin și Ion Marin ca antrenori, încercați și cu
"Situația e sub control, stați liniștiți..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10712_a_12037]
-
nunta, că doar n-o să treacă mireasa de pe insulă la mal cu barca, fără alai. Și atunci începe Virginica să plîngă. Ea se duce și înot după alesul ei! Pe mal, îmbrăcat în haine de ginere, Fănică Theodorescu adusese cîțiva barcagii și a pornit cu ei, să o întîlnească la mijlocul apei. Bătea un vînt cu ploaie. Cînd s-au întîlnit, mirii erau uzi și învinețiți de frig. Virginica a sărit în barca lui și l-a sărutat, apoi s-a înfășurat
Adio, Ada Kaleh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8200_a_9525]
-
ultima copertă a cărții de la Polirom, de anul trecut, și citesc: Arlechin în iarbă (1977), Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), Madona cu gîtul lung (1987), Mă-ntorc în Bermude (1999). Volumul de proze scurte de la Polirom, Pretențiile barcagiului Caron, e un titlu ironic? Oarecum. Nu este gravitatea unui Caron al lui Blaga. De altfel, el reflectă felul meu de a scrie proză. Marian Papahagi observă, în Dicționarul Scriitorilor Români, că scenelor cotidiene, uneori de boemă artistică sau provincială
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
pe o colină de lîngă Anantnag) sau de a le da sfaturi ("Apuc-o pe fata aia pentru băiatul tău pînă n-o ia altcineva, fiindcă primul ei născut e predestinat să fie un mare sfînt", i-a spus unui barcagiu care dormea în shikara lui pe Lacul Gandarbal, făcîn-- du-l să se trezească cu o tresărire atît de puternică, încît a căzut din barcă). Moartă, Nazarébaddoor părea mai veselă decît fusese în ultimele zile din viață și le mărturisi
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
galben". Creatorul de atmosferă e numai o tușă, însă, din portretul lui Val Gheorghiu întrucît textele din Arlechin în iarbă (1972), Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), Madona cu gîtul lung (1987), Mă-ntorc în Bermude (1999), Pretențiile barcagiului Caron (2000), Cinci degete-n ochi (2007), Secvențe franceze (2009) și, acum în urmă, Omul din gard (2009) sînt, toate, fragmente dintr-un jurnal intim (două cărți au chiar subtitlul Jurnal), unde ființa fragmentată încearcă să se regăsească în cioburile
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
simplå iscodire a sensurilor, repede tulburatå de faptul cå vine un alt gând care må a-bate. Eu aleg sau el må alege spontan, dintr-o simpatie neînțeleaså, dar productivå? Cåråri întortocheate ne conduc spre sålașurile meritate, ca pe niște barcagii remorcați de fire nevåzute, pe apele Styxului din care curgem și-n care ne curgem. O curså, o în trecere prin propriile alegeri, alergåri. Concursul la care participå, trup și suflet, ființa, o permanentå olimpiadå, încununatå de victoria participårii. Linia
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
dăduse cu „pleaftura”, ce poeți tineri promovase în paginile ziarului. Uita, intenționat sau nu, de cazul tânărului care, după ce debutase cu poezia A răsunat în munți o dinamită, mai adusese una, pe tema responsabilității umane. Poetul își imagina cum el, barcagiu fiind, ar avea îndoieli în privința capacității de a-și transporta semenii, în bune condiții, pe malul celălalt. Când să-și dea avizul pentru publicare, tovarășu’ Radu a citit-o, a recitit-o și a întrebat scurt: „Băiatul ăsta nu are
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
foaie, împăturită simplu în patru — Uite. Acestea - spuse, întinzându-i cilindrul - sunt acreditările tale, cu sigiliul meu, pe care Anianus va ști să-l recunoască. Aici, în schimb - adăugă, dându-i foaia -, vei găsi numele și adresa unui om un barcagiu de pe Loira în care el are încredere deplină: la nevoie, el o să fie intermediarul vostru. Sebastianus luă cele două pergamente fără să întrebe nimic. în vreme ce comandantul său îi vorbea, căutase să se arate impasibil, dar nu putuse să nu clipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de-al nostru! 12 în întunericul nopții, barca tăia lent negura care, ca un văl impalpabil, plutea pe deasupra râului. Liniștea apăsătoare era spartă doar de clipocitul mărunt al vâslelor ce se afundau ritmic în apa tulbure. Pentru bătrânul și încercatul barcagiu ce se afla la prora, singurul punct de reper care îl ajuta să vadă zidurile Aurelianei erau focurile aprinse pe turnurile de pază, ce lăsau să se vadă doar crenelurile, făcându-le să pară, în beznă, suspendate parcă în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe mal ambarcațiunea, trăgând-o fără prea mult zgomot pe fundul mâlos. După un moment, se găseau pe un teren moale și acoperit cu iarbă, înconjurați de un stufăriș aparent de nepătruns. Sebastianus nu reușea să înțeleagă cum de reușise barcagiul să ghicească atât de precis locul unde trebuia să tragă. îl văzu aplecându-se spre fundul bărcii și luând o plasă în care se găseau două pietre mari; după aceea se întoarse către el și tovarășii săi, spunând doar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dur și mai aspru, iar prefectul și tovarășii săi începură să urce printre lespezi de gresie acoperite de mușchi, mergând către un perete abrupt, ale cărui contururi rămâneau neclare în întunericul acelei ore. Cățărându-se cu greutate, Sebastianus înțelese de ce barcagiul îi adusese chiar acolo: panta era într-adevăr atât de abruptă, încât hunii nu supravegheau acel punct. Deși focurile din turnuri abia se vedeau, intui că se găseau acum sub bastionul de la miazăzi, iar când bătrânul se opri, putu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era într-adevăr atât de abruptă, încât hunii nu supravegheau acel punct. Deși focurile din turnuri abia se vedeau, intui că se găseau acum sub bastionul de la miazăzi, iar când bătrânul se opri, putu chiar să atingă cu mâna zidul. Barcagiul scoase pietrele din plasă și i le puse în mână: — Să bați de două ori, una după alta, pe urmă încă odată, după câteva clipe, pe urmă iarăși de trei ori repede. Or să apară imediat. Dar înainte, dați-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
veste că aici sunt mișcări, o să am necazuri. Noroc! Fără să mai adauge altceva, se depărtă și dispăru iute printre trestii. „Bine! murmură puțin după aceea Sebastianus. Să vedem dacă merge.“ Ridicând privirea, lovi pietrele una de alta, conform instrucțiunilor barcagiului. După câteva clipe de așteptare încordată, el și tovarășii săi auziră deasupra lor niște voci întărâtate. Pe taluzuri pâlpâi o lumină și, o clipă mai târziu, santinela își îndeplini în întuneric ritualul, întrebând, fără să strige, dar cu siguranță nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tipicu, bășidum. Jos limba aristocrației!" strigă toți, "Limba noastră-i o comoară! Pentru filologi însă. Vă propun să învățați vulgara. E mai directă", zice Toth), iar din comitetul de urgență care ia ființă fac parte șeful sacagiilor, șeful pietrarilor, șeful barcagiilor, șeful grăjdarilor, șeful harabagiilor... Într-o paranteză (deschisă, ca să fie și ea translucidă) ar fi de subliniat și caracterul "protocronic" al textului, mai ales dacă ne gîndim la pactul dintre fiul mazilit și tuciurii ("Aso: Ham încercat și noi, mîncați-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de metri de-a lungul potecii edecului erau Înșiruite ambarcațiuni locuite și barje. Mickey stătea aici de dinainte de Începerea războiului. Era un fel de sătuc. Acolo se aflau depozite, șoproane pentru bărci, dar rezidenții erau artiști și scriitori, dar și barcagii autentici - toți destul de conștienți că sînt „interesanți“ și „pitorești“, credea Kay; toți supermulțumiți de imaginea pe care și-o fabricau În ochii celor care locuiau În case sau apartamente obișnuite. Și totuși, probabil că ăsta era un mod cinstit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
amintiri incolore. Nu poate să nu se întrebe cum au fost convinși să dezvăluie asemenea detalii intime ale vieții lor. Sylvia, eroina eponimă, este o tânără imigrantă, care sosește în Statele Unite. Imediat ce ajunge, este culeasă din mulțime de un tânăr barcagiu. Promițându-i c-o va ajuta să ajungă celebră, să joace în filme, o duce într-o casă înaltă, din cărămidă. Pran este puțin confuz, pentru că o consideră deja actriță pe această Sylvia. Cu toate astea, acțiunea are loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
filme, ci doar un bandit, care atentează la virtutea Sylviei. Odată ce a ajuns în casă, o încuie într-o încăpere cu o bătrână, care face cam multe grimase și are ochii înnegriți cu kohl. Pran o înțelege. Atunci se întoarce barcagiul care făcuse planuri cu un asociat, un mustăcios. Nu durează mult și Sylvia își pierde veșmintele. — Dumnezeule! exclamă maiorul, în timp ce Birch râde. — Păstrați-vă cumpătul, domnilor, acesta este doar începutul. Birch are dreptate. Articol cu articol, Sylvia este dezbrăcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sale și chiar dacă gazda este de sânge nobil, chiar dacă este gazdă, la naiba! Privett-Clampe nu poate lăsa așa ceva să continue. — Ticălosule! strigă el, îndreptându-se spre prinț, să-l pocnească, dar atenția îi este distrasă de ce se întâmplă pe ecran. Barcagiul este gol acum, poartă doar chipiul și venind dintr-o parte a camerei de filmat, se apropie de Sylvia cu o erecție mârșavă. Ca un balon dezumflat, Privett-Clampe se așază pe scaun să se uite la scenele de sex. Din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]