1,019 matches
-
vitalitate. Dimpotrivă, ele sînt expresia unei vitalități bine marcate, a adaptării subiectului la un real ale cărui provocări le acceptă nu doar printr-o varietate de reacții stenice, ci și prin îndemnul la contragerea sa în imagini. Dacă la alți barzi existențialul e măsurat prin rezerve, refuzuri, interogații, aici se află în plenitudinea sa. Fără o mare grijă a manifestării imaginarului pe un anume făgaș, Ion Cristofor se îmbată de priveliștea generoasă a conexiunilor pe care le poate stabili la tot
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
viață spirituală, sensibilitate și vocație. În ultimul pătrar al veacului trecut orașul românesc poseda astfel de trăsături care-l făceau să nu fie identic decât cu el însuși. La configurarea vieții sale culturale de continuitate milenară au participat generații de barzi și de personalități vestite, alături de care au fost primite cu ospitalitate valori din orient și din occident, venite ca la o răspântie de timp și spațiu." În acest limbaj care seamănă cu o lentilă aburită, pentru că nu poate să distingă
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
Tele 7. Și atunci care e problema? Adrian Păunescu ar avea toate motivele să se retragă de la un post de televiziune pentru care muncește pe gratis și cu a cărui conducere se află în conflict. Dacă nu se retrage, atunci bardul realizator o fi avînd motive personale să n-o facă. Iar unul dintre ele pare a fi și acela că e puțin probabil să-și mai găsească debușeu la un alt post tv cu emisiuni de felul celor pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
vedere proletcultismul, acea încununare a mistificării la care puterea comunistă a supus cultura. La puțin timp după instaurarea comunismului, manualele școlare au fost "purificate", anexate noii ideologii "infailibile". A. Toma, autor și al Imnului R.P.R., constituie un caz emblematic, întrucît bardul "a fost considerat, în epocă, cel puțin egalul lui Eminescu, dacă nu superior lui". Nu e omisă împrejurarea că G. Călinescu îl omagia, în aula Academiei, pentru ""puritatea" ideologiei sale, promovată atît de măiestrit, prin versuri "nespus de frumoase artisticește
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
dacă le mai citeau. Le ascultau adolescenții, de voie-de nevoie, la Cenaclul itinerant "Flacăra". Totul, pentru tovarășul Păunescu, în umbra cîrmaciului, devenea apoteotic". Elogiat și acum, fără rezerve, de președintele Academiei Române, Eugen Simion, și publicat cu venerație în coloanele Literatorului, bardul de la Bîrca, alături de emulul său, directorul României Mari, nu scapă observației atente a comentatorului, nici în segmentul actual al evoluției sale: "Dar profesioniștii închinătorilor la idoli falși, gen Adrian Păunescu sau Ion Gheorghe, Corneliu Vadim Tudor și alții ca ei
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
șase boi/ cu biciul clasic/ boii trăgînd un tren blindat spre baricada/ ridicată pe artă" (Violența zahărului așezat pe limba unui diabetic). În cele din urmă se produce ceea ce am putea numi o mondializare a metaforei. Des-figurînd și recon-figurînd, violența bardului avangardist se extinde, capătă o dimensiune cosmică. Este o mișcare ambivalentă, reprezentînd în același timp expansiunea contestării, a agresiunii împotriva datului, însă și o recunoaștere implicită a acestuia, întrucît ruptura integrală, absolută, presupune o recunoaștere reflexă a întregului, a absolutului
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
cu damf de dinamită. vremea cînd mici animale/ bolnave - cuvintele devin inutile. vremea cînd/ mor și trăiesc (în același timp) pe partitura/ denivelată a trupului tău ca o cruce înceată" (cuvinte inutile, mici animale bolnave). De remarcat degajarea totală a bardului care se mișcă, aidoma unui om de lume, printre sintagme suprarealiste, absurde, ori numai duhnind a familiaritate: "dragilor: dar cîtă strîmbă socoteală/ sub pălăria cu pană a vînătorului!/ cît calcul josnic în răceala ghintuită/ a țevilor lui. și doar i-
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
Legii/ muntele-n tunet/ și-n foc zguduind -/ o Carte ridic/ pe cer și-n popor, care vie și-n vuiet/ entuziasm legiuind/ pînă-n izvorul deschide/ dintîi al ființei -/ voit din văzduh/ și stîlpii ținîndu-i -/ cîntecul cunoscător" (Cum Tablele Legii). Bardul proclamă (termenul ni se pare adecvat aerului d-sale decis-autoritar, triumfal) un soi de imperialism al duhului în care trepidează puterea supremă, menit a se extinde asupra întregii lumi terestre: "Să se unească cer cu cer/ și-n glorii/ inunde
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
se-mbată-n mine/ ca-ntr-un singur duh -/ nu mai există-n cer/ nici o putință/ nici un extaz/ în care nu-s deschis -/ tot sîngele meu/ strigă-n abis/ sînt flacără/ sînt focul stînd ființă!" (Sînt numai aer). Ajuns aci, bardul înalță ditirambi magmatici purei puteri vitale pentru care cerul e doar un ecran pe care să se poată convenabil proiecta în urieșenia-i mereu clamată: "Mă desprind/ mă desprind/ văd cu porii/ celulele orb/ galactic s-au deschis -/ tot ce văd
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
Grecia. Și ca o fatalitate, numele lui Gellianu, alias Grădișteanu, apare în ultimul număr al Revistei contimporane literare și sciințifice din august 1876. Ultimul cînt al lui Lord Byron în Grecia reprezintă cîntecul de lebădă al unui înfrînt: Ca și bardul care cade, mori și tu cu arma-n mînă/ Aici moartea niciodată nu-spăimîtă pe eroi/ Caută-ți un loc în care să rămîie-a ta țarină/ Și repauz-te apoi"14). Bardul Gr(ădiște)anu (Gr. Gellianu) lasă la 1 august 1876
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
Grecia reprezintă cîntecul de lebădă al unui înfrînt: Ca și bardul care cade, mori și tu cu arma-n mînă/ Aici moartea niciodată nu-spăimîtă pe eroi/ Caută-ți un loc în care să rămîie-a ta țarină/ Și repauz-te apoi"14). Bardul Gr(ădiște)anu (Gr. Gellianu) lasă la 1 august 1876, arma criticii literare să cadă în lumea uitării, pentru a se consacra studiilor juridice și politicii. Bun orator, este ales deputat și senator, membru onorific al Academiei Române, președinte al Ligii
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
ca o primejdie virtuală ce se autoironizează: "și liniștea vă va fi aruncată desigur în aer dar de fapt la ce v-ar mai folosi periculos e să fii liniștit ca o lebădă" (ibidem). Cultivînd un cinism dulceag, de învins, bardul ni se prezintă drept un Bacovia logoreic (în ipostaza cînd mărturisea: "și nu mai tac din gură"). Catastrofele sînt contrase în secvențele habitualului: "Călătoria într-un autobuz capacitate finită la un moment dat un călător sparge gălăgia cu o întrebare
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
odată sfîrșitul// madona desnuda țintuiește la soare/ una din înfățișările artistului cu o/ arteră deschisă în loc de chip/ cu mîinile copilărește mișcîndu-le/ direct din inimă precum păianjenii/ derutați în fața unui fluture ce/ semnifică la nesfîrșit frumusețea" (Madona desnuda. Toamna de-acum). Bardul se dedă unei senzorialități care trece lesnicios în senzualitate: "calc iarba e putredă de parcă mustul ei fierbe/ aprins de pofte alchimice e indecent cum inima/ pipăie de dinlăuntru un trup făcîndu-i propuneri..." (Pastel). Ori această incisivă notație a unei concupiscențe
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
de aci un voluntarism picant, o autoapreciere tot timpul cabrată, care au fost puse uneori în relație cu egolatria macedonskiană (Adrian Marino însuși caracterizează macedonskianismul drept o "categorie morală"), însă ni se pare că nu întrutotul motivat. Căci, pe cînd bardul Nopții de mai era un himeric, nesatisfăcut de doza de idealitate a existenței, Adrian Marino ni se înfățișează ca un pragmatic decepționat de doza de raționalitate insuficientă a idealității. Problema d-sale nu e visul, viziunea corectivă, ci, dimpotrivă, raportul
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
a achiziționat ca moderator și șef de emisiune pe Adrian Păunescu. Poetul-senator și-a mai încercat forțele și la alte posturi de televiziune care s-au păgubit de serviciile lui: Antena 1 și Tele 7 abc - motivul pare a fi fost același, bardul nu aducea audiență. Dar cel puțin, atunci cînd a apărut, pe rînd la posturile de televiziune citate, Adrian Păunescu putea miza pe o audiență pe care o avea oricum fiecare dintre aceste posturi, dar pe care Păunescu n-a reușit
Credibilitatea Puterii și presa by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15835_a_17160]
-
Ariel peste uneltele sobre ale atelierului critic. Căci raționalismul lui C. Regman nu se arată ca unul excesiv, intolerant, ci permeabil la sensibilitate și gust, dispus a coopera cu fantezia. Poate că ironia criticului e similară cu cea a unui bard care-și disimulează cu ajutorul său emoția. Nu altminteri decît un poet ce se poate testa, îndeobște, pe spații mici (sinteza, clamată ostentativ de unii confrați, nefiind un apanaj al spațiului tipografic amplu, extins pe sute și sute de pagini!), Cornel
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
include printre componentele ei nevoia de maculare și stîlcire". Din acest unghi al expresivității ludice, Cornel Regman are, în raport cu junii literatori din prezent (cu �hliziții"!), o poziție asemănătoare cu cea a lui Geo Dumitrescu față de Marin Sorescu și de aceiași barzi ai �generației '80".
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
iată ziua mea a trecut, răstimpul meu s-a scurs pe nebăgate de seamă;/ privesc lucrurile ca și cum aș face-o pentru ultima oară;/ de la mine însumi de-acum înainte nu mă mai pot aștepta la nimic" (ibidem). Se simte contemporaneitatea bardului cu Cioran. Ca și gînditorul franco-român, Dan Damaschin își asumă dizgrația ființei, lipsită de har, lipsită de rost, incapabilă a ajunge, în periplul ei chinuitor, la vreun liman. Nu numai lumina celestă îi e refuzată, ci și, adesea, penumbra incertitudinii
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
-ți străfulgerate/ Dăinuia în loc arsura, gustul înștiințării/ Din cîteva fărîme (iarna, tainul unei păsări)/ Se alcătuia o soartă/ Se alipea frunții tale o iederă întunecată, o grijă/ Iar strălucirea fierului împurpurat/ Scufundat brusc în unde ispășea" (ibidem). Privirea întristată a bardului stăruie pe metamorfozele materiei vegetale, pedepsită și ea cu sadism, menită a întrupa răul obscur, alienant: "Cel ce închipuie rafinate suplicii, subtile torturi,/ Cazne măiestrite/ Pentru mădularele și răsufletul Florei edenice" (Fragmentele). Suavitățile se îngroașă, se opacifiază, se integrează unei
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
farfurioarele cu alune descojite - de aici și năzuința supremă a somităților politice de a ieși în societate măcar cu un volum de versuri, dacă nu cu miezoase proze. Tirajele de câte 180.000 de exemplare, pe care sigur le hotăra bardul en titre al lui Ceaușescu, precum tot personal și le distribuia, stârnesc în zilele noastre mila la adresa unui mic trecut. Cum însă omul este, de la izgonriea din Paradis, un mare nemulțumit, un neliniștit și un îngrijorat, mereu în căutarea de
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
apropiem de un scriitor "adevărat" (Preda, Buzura, Breban etc.). Un foarte bun eseu îi dedică Paul Cernat lui Adrian Păunescu ("Un poet pentru casa poporului"). Este corect descrisă autohtonizarea marilor mișcări ale tineretului occidental (hippie, spre exemplu), întreprinsă de cunoscutul bard. Sloganul "Make love not war" s-a transformat în "Iubiți-vă pe tunuri". Cultura pop a făcut puterea politică să se simtă amenințată prin intermediul fenomenului declanșat de Păunescu. O analiză perfectă cu multe ipoteze interesante și, mai ales, mai puține
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
de mediere între lumea gratuității și cea aievea. Cu observația că asociațiile șocante vădesc un fond de fragilitate și duioșie, că rostul lor este mai curînd cel de a-și semnala reversul. Nu sînt ce par a fi" ne comunică bardul, subtextual. Ființă sensibilă, capabilă de umilitate (fanfaronada d-sale e prea țipătoare spre a putea fi luată în serios, ca o prestație a unui clovn roșu!), vibrînd aidoma unei harfe coliene la cele mai mici adieri ale mediului moral, Nicolae
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
alții m-aplaudă mulți dintre ei îmi spală mîinile și picioarele cu limbile și lacrima lor" (duminici de păpădie iisus cu haine de iarbă). O candidă infatuare, oscilînd între postura de nabab de basm și cea de funambul, îi dictează bardului similitudini exorbitante care sfidează în măsura în care înduioșează, provoacă în măsura în care consolează, precum jocul impenitent al unui copil. O funciară copilărie inventivă, gata de pozne ieșite din comun și totuși fără a depăși o graniță inofensivă se dă mereu în vileag în aceste
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
Victor Socaciu nu puteau lipsi. Preț de o oră și jumătate, cei trei din urmă, potrivit ziarului Adevărul din 28 noiembrie, "și-au ridicat în slăvi patria și mai ales tatăl." Victor Socaciu este și el, într-un fel, fiul bardului de la Bârca. Alături de ei, în organizarea Primăriei sectorului 2, și-au declamat totuși iubirea de Mihai Viteazul, Victor Crăciun, Hajdu Gyozo, Ion Brad, Radu Cârneci și Vasile Băran. Cîteva ore bune, stațiile trecutului au pus stăpînire pe sala cu pricina
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
sau mai puțin convenționale la altul, opus. De altminteri, interpretările cele mai avizate ale lirismului bacovian n-au făcut caz niciodată de "poza" lui, conspectîndu-i substanța morală, într-un registru suficient de omogen. O "înțelegere imediată, confortabilă" îl viza pe bardul solitudinii, tristeții, provinciei, al nevrozei, al constituției hipersensibile, evocate prin mijlocirea unei materialități simple, originare. Nu de un clișeu e vorba, totuși, ci de o emblemă critică, degajînd o noutate. Iată aprecierea binecunoscută a lui E. Lovinescu: "Expresia celei mai
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]