8,717 matches
-
l-a îndemnat pe P. Ispirescu să-și tipărească culegerea de proverbe în „Revista pentru istorie, arheolohie și filologie”, și tot el este „de vină” că Ispirescu și-a tipărit marea colecție de basme; a prefațat colecția lui D. Stăncescu, Basme culese din popor (1885), apreciind că ea conține basme „curat românești și adevărat românești”; a prefațat cartea lui Iacob Psantir, Fermecătorul (1886); este autorul unei excelente ediții a Povestei vorbii, de Anton Pann, care a apărut de două ori, cu
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
culegerea de proverbe în „Revista pentru istorie, arheolohie și filologie”, și tot el este „de vină” că Ispirescu și-a tipărit marea colecție de basme; a prefațat colecția lui D. Stăncescu, Basme culese din popor (1885), apreciind că ea conține basme „curat românești și adevărat românești”; a prefațat cartea lui Iacob Psantir, Fermecătorul (1886); este autorul unei excelente ediții a Povestei vorbii, de Anton Pann, care a apărut de două ori, cu o amplă și foarte substanțială introducere. Într-o Precuvântare
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
pînă la sfîrșit își spune replicile în aceeași notă, cu o voce ușor falsă, fără să aibă nuanțe, să marcheze treceri de la o stare la alta, de la o relație la alta, de la un personaj la altul. Piesa nu e un basm, este o realitate dură făcută din situații diferite și voci diferite, cu un extraordinar impact, care nu te pot lăsa indiferent, repet, chiar dacă vibrezi sau nu cu acest gen. Marius Manole este plat și uniform, deși acumulările sînt teribile. Ca
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
nu știu ce și... urma să vină astăzi” (Interacțiunea 114). Nu știu ce e deseori folosit în relatarea spuselor altora (cum se întîmplă de altfel și în textele citate mai sus din Antologia lui O. Bîrlea, în care sînt expediate replicile unor personaje din basm), marcînd neimplicarea în poziția și în argumentele citate ironic și profund neconvingător: „cei care sunt împotriva experimentelor pe animale, din tot felul de considerente, nu știu ce, încât ajung să fie o piedică-n calea științei” (CORV 74). Ca în cazul oricăror
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
tocmai această discrepanță a fost cea care a zdrobit-o. Există și alte opinii, cum ar fi cea a lui Peter Bichsel care crede, desigur sub forma unor speculații, că Aglaja și-a creat propriul ei univers, o lume de basme... că și-a țesut un cocon care s-o protejeze și că odată cu irumperea ei în lumea literaturii, în spațiul public, acest cocon s-a destrămat, că scrisul, singurătatea scrisului ar fi ucis-o, ceea ce este posibil. În fond, scrisul
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
în această direcție n-ar fi stricat. Numai că și aici (revelarea sacrului în profan) autorul e mult prea prudent și, prin asta, neconvingător. Finalul cu dispariția angelică a cuplului Ana-Al și, implicit, rezolvarea romanului pare un moft de basm. Multe momente, atât din volumul de povestiri, cât și din acest roman ar fi putut fi explorate mai minuțios și cu rezultate, probabil, remarcabile. Scena din povestirea Strania moliciune, în care un profesor se lasă sedus de o elevă și
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
Muguraș Constantinescu Cînd în 1697, Charles Perrault (1628-1703) publică volumul care l-a făcut celebru, Povești sau basme de odinioară cu moralități, el strecoară în imaginea de frontispiciu, ce reprezintă o bătrînă istorisind copiilor, seara, lîngă foc, și un al doilea titlu, Poveștile Mamei Mele Gîsca, prin care își recunoaște, s-ar părea, datoria față de sursa anonimă, folclorică
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
devenite între timp clasice, dîndu-le amprenta modernității lor. Să nu uităm că Perrault a susținut, într-una din dedicațiile sale programatice, cea la Dorințele ridicole, că nu materia, subiectul (cîrnații de porc, visați de tăietorul de lemne cel sărac, în basmul cu pricina) au însemnătate într-o poveste, ci modul de a spune. Și aceasta justifica într-adevăr gestul lui de pionierat, la sfîrșit de secol al XVII-lea, de a așterne pe hîrtie, de a da o formă scrisă și
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
ce sînt in nuce tot atîtea posibile versiuni pentru Barbă-Albastră, un evantai de jocuri anagramatice parcă venite din atelierele Oulipo, presărînd ici și colo referințe ironic autobiografice și intertextuale, ea formulează o moralitate care rezumă întrucîtva, după noi, soarta modernelor basme de odinioară ale lui Perrault: povestea lui Barbă-Albastră “ne obsedează, ne întră în ficțiuni”, și, am adăuga noi în cărți, modelînd narativul și imaginarul de orice tip de trei secole încoace. Să nu-l răsfățăm însă prea mult pe Barbă
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
pe ACTOR. Aici este misterul, aici este truda. Am citit piesa lui Eftimiu de cîteva ori, în diferite etape de formare. Niciodată nu m-a atras. Mi se părea mult mai firesc să mă scufund în acele povești minunate, în basme extraordinare decît să pierd vremea cu prelucrări oarecum culte. Am văzut și montări, pentru copii sau pentru adulți, care mergeau ad litteram pe firul narativ, stufos și neingenios. N-am crezut că va mai interesa pe cineva o reinterpretare a
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
a Împărătesei lui, despre pretendenți, fel de fel, la mîna domnițelor - din care doar una nu este supusă - despre vrăji și vrăjitoare, Ileana Cosînzeana, totul pare să se petreacă și azi. Într-un sat de prin apropiere, unde fantasticul din basme se adună laolaltă cu folclorul băștinaș, plin de taine, de spaime, de lucruri mai degrabă închipuite și nerostite. Este un fel de pendulare, de purtare a istoriilor prin mentalități urbane și, apoi, prin cele rurale, de tratare a unui tip
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
ironic trăiască domnu poet/ nu eu mi-am ales o asemenea meserie stupidă/ sînt victima parcelor// orătăniile dorm de mult/ amintirea se spulberă și apa îngheață// în soba mea țărănească focul e-o limbă de aur/ ce șuieră fraze de basm/ Paulina se piaptănă bem țuică fiartă și discutăm/ despre Roland Barthes și despre viitoarea noastră/ crescătorie de melci” (Jurnal șIVȚ). Dar retragerea cea mai profundă se produce spre extremitatea originară a vieții. Autorul Casetei cu șerpi e magnetic atras de
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
recentul roman al lui Stelian }urlea, Relatare despre Harap Alb. Este drept, ambițiile lui Stelian }urlea au fost sensibil mai modeste (el nu și-a propus să rescrie - adaptînd-o gustului cititorului de azi - o capodoperă a literaturii universale, ci un basm de Ion Creangă, dar poate chiar de aceea, rezultatele sînt mai vizibile și, fără îndoială, foarte spectaculoase. Mai mult decît atît, forțînd puțin lucrurile, se poate spune că editorul "Ziarului de duminică" utilizează ŕ rebours formula epică sugerată de Mihai
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
Marius Chivu - Va ajunge cartea în Cercul violenților? l-am provocat eu. - Mă îndoiesc. - Bine, dar e mai crudă decât basmele lui Andersen! m-am intrigat. - Credeți? Totuși nu e o carte pentru copii. Este un roman poate pentru copiii care au crescut cu Andersen. În basmele sale Andersen povestește agresiuni împotriva unor micro-ființe extrem de fragile. Cei care îi agresează pe
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
Cercul violenților? l-am provocat eu. - Mă îndoiesc. - Bine, dar e mai crudă decât basmele lui Andersen! m-am intrigat. - Credeți? Totuși nu e o carte pentru copii. Este un roman poate pentru copiii care au crescut cu Andersen. În basmele sale Andersen povestește agresiuni împotriva unor micro-ființe extrem de fragile. Cei care îi agresează pe soldățelul de plumb, pe Degețica sau pe rățușca cea urâtă sunt răi prin structură și caracter. Opoziția e maniheistă, simplă, iar eroii chinuiți sfârșesc în captivitate
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
mai puțin punctul final. Mai degrabă intriga. Nu știu ce va face Alice după naștere. - Dar nu spuneau Părinții Bisericii că e la fel de primejdios să pui o carte în mâinile unui ignorant, cum e să pui o sabie în mâna unui copil? - Basmul crud s-a transformat într-un roman horror. Copiii nu vor înțelege, iar adulții nu vor urmări poveste în sine, cât iminența unei interpretări incitante. Mai ales dacă e vorba de o poveste cu personaje și întâmplări deviante. Ignoranții oricum
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
Precum soarele ridică roua-n sus dupre pământ/ Așa soarbe al meu cuget, în sânul tău cel prea sânt") ce trimit cu gândul la primele trei versuri din strofa ce-i consacră în Epigonii: "Eliad zidea din visuri și din basme seculare/ Delta biblicelor sânte, profețiilor amare/ Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles". Din Bolintineanu se citează fragmente din elegia O fată tânără pe patul morții, care-l va influența pe Eminescu nu numai în Mortua est (Abia-n
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
chiar în interiorul aceleiași limbi, subsistemele culturale și registrele stilistice selectează numere diferite. Variază pe de o parte nivelul cifrelor, pe de altă parte gradul de precizie al indicației numerice. în română, de exemplu, nouă sute nouăzeci și nouă e hiperbola tipică basmelor, în vreme ce o mie e forma potrivită conversației banale ("ți-am spus de o mie de ori" ); milionul e cu siguranță cult și modern ("un milion de posibilități!"), iar zecile de mii, în forma fonetică redusă - j'de mii - caracterizează registrul
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
mie e forma potrivită conversației banale ("ți-am spus de o mie de ori" ); milionul e cu siguranță cult și modern ("un milion de posibilități!"), iar zecile de mii, în forma fonetică redusă - j'de mii - caracterizează registrul familiar. în basm, e drept, cifrele oscilează între o lectură figurată și una fabuloasă, deci literală. în disputele copiilor, cifrele devin un mijloc de competiție și supralicitare, ținînd deopotrivă de fabulație și de performanța lingvistică; acestea sînt vizibile în scena din Nostalgia (Mendebilul
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
timpului subiectiv, timp al participanților-spectatori. Acesta este rolul care ne-a fost încredințat și care ne-a bucurat. Nici prea activi, nici complet pasivi. Suntem apoi invitați la ultimul spectacol al lui Odin, Visul lui Andersen, spectacol inspirat din acele basme daneze pe care în Danemarca nu e om să nu le știe pe de rost, basme ce istorisesc întâmplări cumplite ori duioase, reunite de actorii lui Odin cu ajutorul cântecelor și al dansurilor, al cuvintelor și al clinchetelor de clopoței, într-
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
a bucurat. Nici prea activi, nici complet pasivi. Suntem apoi invitați la ultimul spectacol al lui Odin, Visul lui Andersen, spectacol inspirat din acele basme daneze pe care în Danemarca nu e om să nu le știe pe de rost, basme ce istorisesc întâmplări cumplite ori duioase, reunite de actorii lui Odin cu ajutorul cântecelor și al dansurilor, al cuvintelor și al clinchetelor de clopoței, într-un florilegiu de o densitate extremă. Ne pomenim prinși într-un univers închis între podeaua presărată
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
florilegiu de o densitate extremă. Ne pomenim prinși într-un univers închis între podeaua presărată cu obiecte și tavanul acoperit de oglinzi, totul sub privirile unor manechine care ne trimit, poate, la vremea copilăriei, când am fost cu toții cititori ai basmelor lui Andersen. Însoțiți de imaginea noastră de astăzi, reflectată de oglinzile de deasupra capului, și având dinaintea ochilor propriile dubluri, ne cufundăm în acest spectacol care îmi amintește o frumoasă definiție a lui Lucian Raicu: "poezia este gândire concentrată". În
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
formă sculpturală și a repetat epifania în registrul muzicii: a interiorizat sculpturile, le-a dematerializat sub forma unei simțiri energice, dar imponderabile și le-a adăugat un element fabulatoriu. Adică, le-a legat într-o poveste, de simplitatea fundamentală a basmelor și de eleganța nobilă, eroică a marilor compoziții muzicale. În plus, a ilustrat un proces semiotic de o raritate excepțională. Este vorba despre traducerea pe care a efectuat-o maestrul Georgescu atunci când a transpus textul sculptural în text muzical, o
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
sfinții părinți, pentru Ioan Damaschinul sau Grigorie Sinaitul, monada se mișcă spre diadă și se oprește în triadă, Sfânta Treime fiind, de fapt, acel unu al Dumnezeirii creștine. Dar numărul trei este și numărul echilibrului, numărul magic al alegerilor din basme și legende, numărul virtuților etice, precum speranța, credința și iubirea. Triada caracterizează orice act creator și unește autorul de procesul creației și de sursa acestuia. Dar tot prin triadă, muzica și sculptura se leagă definitiv de sufletul ascultătorului, într-un
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
și soțul meu ne-am străduit să venim cel puțin o dată la doi ani. Durata maximă admisă pentru o călătorie particulară era de 45 de zile. Începând cu 1991, am revenit în România, la invitația Uniunii Scriitorilor. Ca rupt din basme a fost primul colocviu internațional al traducătorilor de limba română, ținut la Sinaia în acel an și onorat cu prezența celor mai importanți scriitori români. După cele trei zile de lucru, am beneficiat de o excursie la mănăstirile din nordul
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]