731 matches
-
ce se adresează Creației a cărei stîrpire o dorește ca o consecință a rebeliunii împotriva Creatorului. Iată maledicțiunile lui Liviu Georgescu, de-o solemnitate ce denotă contactul cu paradigmele biblice (Geneza, Deuteronomul), însă care se contaminează și de un rictus batjocoritor, valah: "Să nu mai fie flori/ Să crească-n colțul apei urdori/ Să sece izvorul/ Să se tîrîie norul/ Prin mlaștina inimii/ Portretul mării să-l ții/ În pod// Să-ți faci din șopîrle nod/ Și din alte tîrîtoare/ O
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
sufletească ce pot conduce, În cazuri extreme, de averi de miliarde, la pierderea totală a laturii umane. Wakefield nu mai fusese de ani de zile atît de bun - de fapt, niciodată nu fusese atît de Încins. O voce pe jumătate batjocoritoare din sală Întreabă: „Și unde ne putem Înscrie?“ Wakefield le dă adresa imaginară de web a școlii: www.școaladeimaginație.com — Vă mulțumesc pentru atenție, doamnelor și domnilor, și sper să vă fi stimulat Îndeajuns. Există Întrebări? O duzină de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui ucigașe, Sator Arepo apare, ascultător, la porunca mea. Îl recunosc, și deja bănuiam cine este. E Luciano, curierul cel ciung, pe care Superiorii Necunoscuți l-au destinat ca executor al misiunii mele nelegiuite și sângeroase. — Sator Arepo, Întreb eu batjocoritor, știi tu care este răspunsul final ce se ascunde În spatele Sublimei Anagrame? — Nu, conte, răspunde imprudentul, și aștept să mi-o spui cu cuvintele tale. Un râs infernal izbucnește de pe buzele-mi palide și răsună pe sub vechile bolți. — Naivule! Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
altă capelă, pe de-a-ntregul aidoma celei În care mă aflu, și acolo, În fața altui altar, stă Îngenuncheată Cecilia, alături de ea - o sudoare de gheață Îmi perlează fruntea, părul mi se ridică măciucă pe cap - pe cine văd arătându-și batjocoritor cicatricea? Pe Celălalt, pe adevăratul Joseph Balsamo, pe care cineva l-a eliberat din celula din San Leo! Iar eu? În acest moment, cel mai vârstnic dintre călugări Își ridică gluga, și recunosc oribilul surâs al lui Luciano, scăpat cine știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Amandei care arăta oripilată. Hugo știa că Amandei nu-i plăcea să i se reamintească și aspectele mai puțin strălucitoare ale sarcinii. Jake se uita acum la Hugo. Sau, mai exact, la numele de pe ecuson. În ochi avea o sclipire batjocoritoare. —Yogi, deci? Ca în ursulețul Yogi sau ca în Maharishi Mahesh? Nici una, nici alta, a replicat glacial Hugo, începând dintr-odată să-l urască pe Jake. Numele meu e, de fapt, Hugo. Cred că nu s-a înțeles bine. Lotti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și țipetele din ce în ce mai zgomotoase care veneau dinspre petrecăreți. O vreme, și ea, și Jake au tăcut. —Și copiii? a întrebat-o Jake fără vreun accent deosebit. Ei cum intervin în schemă? A, să nu-mi spui! Vocea i-a devenit batjocoritoare. —Dă-mi voie să ghicesc. Copiii nu au loc în viața ta ocupată, competitivă și obsedată de muncă. Ești una dintre carieristele alea - tipice... Nu, nu sunt, a sărit Alice, ridicându-se în capul oaselor furioasă. Și știi ceva? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de râs. — Sigur că n-o să se ajungă la asta. Una dintre moașe a zis că e o idee bună ca după patru săptămâni să introduci biberonul. Dacă mai așteptăm, riscăm ca Rosa să-l respingă. —Moașele! a exclamat Jake batjocoritor. Toate sunt plătite de companiile care produc lapte praf pentru copii. —Of, Jake. Sunt sigură că nu-i adevărat. Și sunt la fel de sigură că un biberon, din când în când, nu i-ar face nici un rău, nu? Măcar așa aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să se lamenteze. Nu asta, a repetat Hugo cu mai multă forță. Ce voiam eu să spun este - cine o să aibă grijă de Theo? Amanda a căscat ochii uluită. — Sper că nu-ți imaginezi, a spus ea cu un chicot batjocoritor, că eu o să stau la țară și-o să schimb scutece? O femeie de calibrul meu? Cu talentele pe care le am de oferit lumii? — Dar ești mama lui Theo! a exclamat Hugo. Cum rămâne...? Cum rămânea, voia să spună, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
povară care trăiește În glod și e biciuit tot timpul astfel Încât să Învețe ce e suferința și să devină o ființă mai bună În următoarea viață? Sau mai bine să fie purtat prin oraș Îmbrăcat Într-un sac, În strigătele batjocoritoare ale mulțimii, aruncat de pe o stâncă și apoi castrat ca să ajungă În iad fără bărbăție, cum se practică În alte țări? Pe de altă parte, după cum descriu atât iadul chinezesc, cât și cel creștin, ar fi poate mai corect să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
într-un mod nu tocmai obișnuit: cu un pumn în gură. Stăteam ca prostul în iarna bucureșteană, cu brațul negriciosului încremenit în aer pe traiectoria invizibilă dintre obrajii mei și umărul lui. Ar fi trebuit să prind aici semnul destinului batjocoritor. Între falangele piticotului descheiat la șliț și mutra mea stâlcită, pe cerul spoit cu bere și-urină, rula-n premieră filmul Anului Nou. Avortonul care mă pocnise-mi arăta viitorul mai clar decât cel mai iscusit dintre astrologii posturilor TV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
laic și monastic vor fi fost în mare parte cauza acestei ironii. Din această ramură puțin cultivată a literaturii populare d. Baican ne trimite câteva probe, cari desigur vor interesa. Între mulțimea aceasta de tipuri, românul însuși apare isteț și batjocoritor, personificat ici în Pepelea, colo în Păcală. Cronicele noastre, descrierea din vremea lui Matei Basarab făcută de diaconul Paul din Aleppo, scriitorii poloni mărturisesc că la mesele domnilor Basarabi și Mușatini se cânta și se glumea mult. Astfel bunăoară cântecul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
obiceiul pomenirii morților În Lunea Paștilor și la cimitirul orașului de reședință episcopală. Deși anul acesta s-a prăznuit și Sf. Gheorghe, totuși preoții au accelerat Sf. Slujbă ca să meargă să se compromită cu o pomenire nedogmatică și un câștig batjocoritor. Unde este știința teologică și unde demnitatea și conștiința pastorală? În jud. Vaslui aceeași situație: biserici goale și indeferentism sacramental cu o teamă de otrăvire și dezicere a Însemnătății Sf. Euharistii. Ne-am Încălzit ceva sufletește la o biserică din
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cu picioarele mele. - Ei bine? - Ei bine, am socotit treizeci de pași Întocmai, dar el m-a reclamat pentru Înșelătorie... și iată-mă aici. - De ce? Mi se pare că tu ai respectat Învoiala. Celălalt izbucni pe dată Într-un râs batjocoritor, ca și când toate suferințele i s-ar fi risipit când Își amintise cele Întâmplate. - Am făcut treizeci de pași alergând, messere. Dar, În loc să aprecieze farsa, fățarnicul acela de vecinu-meu a dat fuga să mă pârască. Fără să vrea, Dante se apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
foc de tabără, ca niște drumeți cu cămilele, care și-au făcut tabăra În deșert. Ăsta ar fi paradisul tău? Asta-i răsplata pentru amarul și pentru căcatul pe care trebuie să le Înghițim În viața asta? izbucni celălalt, râzând batjocoritor. Pe cuvântul meu, eu le Înțeleg credința mahomedanilor, cu paradisul lor plin de lapte, de miere, de vin și de femei frumoase. O expresie scârbită apăru pe chipul lui Dante. Făcu un semn cu mâna, scuturându-și capul de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ruineze sub copitele animalelor, Într-un naufragiu fără sfârșit. De acum, doar umbra formelor de odinioară mai apărea ici și colo, printre porțiunile desfundate, unde buruienele creșteau În voia lor. Aproape că ajunseseră la scara din partea opusă, când un glas batjocoritor Îi răsună În urechi. - Oh, priorule, acum vii să Îmi aduci femei, În loc să le cauți aici? Ori micuța Pietra nu Îți mai este de ajuns? Dante se răsuci brusc, roșu la față. De sub portic ieșise o femeie cu privirea obraznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Pentru o clipă, dulcea fantasmă a Amarei se suprapuse peste acele trăsături aspre, ascunzându-le. Pietra Îi studia cu luare-aminte Înfățișarea febrilă. Apoi explodă În râsul ei vulgar. - Care va să zică, ai Încercat cu femeia aceea? Și cu ea? Râse din nou, batjocoritoare. - Și ți-a plăcut, ia zi? - Pleacă! murmură Dante cu silă. - N-ai vrea o femeie adevărată, ca s-o uiți pe cealaltă? Nasul scurt și drept, puternic la rădăcină, și buzele subțiri Îi accentuau Înfățișarea felină. Purta o tunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pribegie, departe de țară, de o moarte lipsită de mângâierea speranței. Asta Îți prezic eu. Dante ascultase ultimele cuvinte cu buzele strânse, În timp ce perplexitatea și furia Îi năvăleau În suflet. - Dar dumneata, Marcello? Unde e scrisă moartea dumitale? replică el batjocoritor. Sau poate că nu ai știință decât despre viitorul altora? - Sfârșitul meu e scris, la fel ca toate. La ora și În locul stabilite de stele și pe care eu le știu. Va fi o moartea lichide cea care mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ceva se mișcă În dreptul primul etaj, unde o ferestruică dădea către un balcon Îngust din zidărie. Doi bărbați apăruseră, atrăgându-le atenția celor de jos. Unul trăgea de păr o ființă omenească. - Uitați-vă pe cine am găsit! strigă el batjocoritor. Cu o smucitură violentă Împinse trupul peste balustradă, atârnându-l În gol. - Fecioara din Antiohia... și Încă Întreagă, gata pentru un al doilea miracol! Femeia izbucni Într-un geamăt de groază, cu picioarele goale zbătându-i-se În gol, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Cu aceasta fusese ucis Frederic. De un mișel, de un „om neîntreg”. Fixă chipul filosofului, deja neclar printre umbrele serii. Ca și când un geam de cristal s-ar fi interpus, Îndepărtându-l de lume. Pe trăsăturile sale Încă nu coborâse masca batjocoritoare a morții. Avea o Înfățișare senină, ca și când ieșirea sa din scenă ar fi fost ultimul act dintr-o reprezentație pregătită din timp, o ultimă poartă căutată și trecută fără larmă, cu pasul solemn al unui roman din antichitate. Iar dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am făcut că nu înțeleg nimic. -Care târfă? am întrebat surprins parcă. -Prostituata cu care ați fost azi noapte, preciză el zâmbind. -Scuză-mă, i-am răspuns, te înșeli. Era o actriță, o fată cumsecade, foarte inteligentă.. El însă mă contrazicea batjocoritor. -Inteligentă, da.Tot ce vreau să vă comunic este că o să vă fac un scandal de o să vă ia mama dracului... -De ce? l-am intrebat surprins. Eram hotărât să rămân calm și să-l descos cât pot de mult
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să dansez hula Pe plaja din Waikiki... Dacă era pornit, îl cânta pe un ton încărcat de sugestii, vocea lui neagră se spărgea, iar flacăra lui micuță de cocoș se aprindea clară, stranie și posacă. Bătrânul lui părinte, morocănos și batjocoritor, dar amuzat, stătea pe șezlong asemeni unui Buffalo Bill al etruscilor și avea prosopul de baie înfășurat ca un burnus ca să nu-l orbească soarele - de care se apăra din când în când și ducând brațul lui moale, cărnos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în timp ce unul din artiștii localului își arunca brațele în sus peste masă. Multe dintre aceste amănunte mă necăjeau. De pildă, vedeam în râsul ei de la clubul de noapte pieptul, umărul, bărbia, cu un fel de recunoaștere fericită, însă mâinile acelea batjocoritoare și chicotitul ascuțit de sub lumina reflectorului - nu, acestea îmi erau străine. Nu exista loc pentru mine acolo, la masă. Nici lângă tatăl ei, în ricșa. Nici lângă mama ei, în mașina de excursie, cu blănuri în jurul gâtului. Și apoi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu e o consolare să opunem stării naturale o singurătate "modernă". Îmi amintesc un tablou al lui Jordaens unde Diogene cu felinarul aprins e în mijlocul unui grup care se amuză, îi dă cu tifla, mănâncă, bea, se uită și râde batjocoritor. Înconjurat de această veselie trivială, Diogene e mai singur decât în deșert sau într-o pădure. El va trebui să devină cinic și indiferent, asemenea celorlalți, azvârlind felinarul, sau râsetele îl vor face din ce în ce mai singur. Ținta noastră este azi un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
șeful mîine la prima oră." Cînd Mihai i-a povestit lui Lie, prietenul s-a uitat scîrbit către el: "Dac-o pupași pe gură, pupași jumătate din București în..." i-a spus cu vorba lui oltenească, stăpînindu-și cu greu rîsul batjocoritor. Apoi s-a auzit ușa; intrase în casă "jandarmul", soția lui Lie, vatmaniță pe tramvaiul 33, o femeie nemaipomenită, o a doua mamă pentru tînărul Mihai, mai ales că Lie s-a căsătorit cu puțin înainte ca Mihai să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mîncați și să dormiți foarte bine... Brusc, oboseala dispare de pe chipul femeii, umerii i se îndreaptă, pieptul se umflă, iar bărbia mică sparge aerul spre Ovidiu: Ascultă, tovarășe, drept cine mă iei?! Drept cine ești acum, tovarășă răspunde apăsat, batjocoritor, chelnerul. Am să... încearcă să-l amenințe femeia, mai moale totuși, frîntă de tonul bărbatului din fața sa. Ai să, dacă n-ai să mori de foame rîde chelnerul. Ești singura care n-ai pus nimic în gură de ieri; ehe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]