139 matches
-
coborî la munca de jos, ci și ceilalți lucrători angajați la unitatea socialistă pe care cu onoare, o conducea, chiar dacă aceștia erau mai școliți decât el însuși. Singurul pe care-l păsuia de prestări servicii, cum îi plăcea să spună batjocoritor, la mai marii funcționari de la Primărie, era tovarășul Regizor. Probabil pe acesta îl păsuia ori că era mai în vârstă, ori că acesta pusese de la început piciorul în prag pronunțând un veto foarte calculat. Valy era convins că domnul Regizor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi permis să mi se aducă o asemenea jignire - oftă prelung. Dar datoria mea este să te predau autorităților, evitând vărsarea de sânge. Te rog! îl imploră. Nu complica și mai mult lucrurile. Ar fi jurat că interlocutorul său zâmbea batjocoritor pe sub văl când îi răspunse ironic: — Pentru cine se complică lucrurile? - dădu din cap. Pentru un targuí lucrurile încep să fie cu adevărat complicate în momentul când își pierde libertatea. Viața noastră e foarte grea, dar se compensează prin faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui. 22. Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrșit, și mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce. $17 1. Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă așteaptă mormîntul. 2. Sunt înconjurat de batjocoritori și ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor. 3. Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine? 4. Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
instrumentele în fața focului, în timp ce Maktor punea în vase mâncarea pe care o gătise. — Nu-mi vine să cred că te-ai aliat cu vitellienii! În cultura voastră, dacă nu ești de partea cuiva, înseamnă că ești de partea adversarului? întrebă batjocoritor Julius Civilis. — Eu nu mă simt roman, nu sunt ca Antonius. Maktor îi puse o mână pe umăr. — Liniștește-te. Julius Civilis vrea să spună că nu a acceptat să se alieze nici cu Vitellius, nici cu Otho. — I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Salix? Da, l-am văzut. E un bărbat curajos, știi doar. E hotărât să învingă, cu toate că știe cât de abil e Skorpius. — Dar mâine vei fi în pulvinar cu Vitellius... Poate îl convingi să-l cruțe... — Să-l cruțe? zâmbi batjocoritor Antonius. Cum poți să crezi că Vitellius va cruța un gladiator pe care vrea să-l sacrifice în cinstea zeului? În cazul ăsta, clemența lui ar fi nefastă, căci ar stârni mânia zeului și i-ar împiedica proiectele mărețe... Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de pe față. — Nu vei lupta cu el, încercă Proculus să-l liniștească. Faima lui ar scădea dacă ar lupta cu un adversar mult mai slab, așa cum ești tu. — El l-a ucis pe Salix. — Și ce vrei să faci? întrebă batjocoritor Proculus. O să sari la gâtul lui să-l sugrumi, ca pe Vitellius? Îi întoarse brusc spatele. — Eu plec, bolborosi, și se făcu nevăzut. Valerius se așeză lângă Marcus, care verifica atent ochiurile plasei sale. — Ce-i cu tine? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vocilor. Nu se destăinuise nici părinților și nici chiar confesorului ei. Pentru a-și motiva și susține prezența, a declarat: - Vreau să-l ajut pe rege! - Tu? Nu vezi cum arăți? Ai ținut în mână măcar o dată o sabie? Râzând batjocoritor, Baudricourt a sfătuit-o: - Du-te acasă și spune părinților să te biciuiască. Astfel poate că te vei învăța minte și nu vei mai vântura tot felul de bazaconii. Profund dezamăgită, Jeanne s-a întors acasă. S-a închis în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
atât de mulți avu senzația că întreg orașul venise să asiste la execuția sa - fluierară extaziați. Răsunară tobele și alămurile, iar Iepurele renunță să opună rezistență... Undeva, într-o lojă, Omul cu Tatuaj îi dădu un cot Huidumei, apoi salută batjocoritor un personaj aflat de cealaltă parte a arenei. Detectivul flutură, la rândul său, degetele, aproape indiferent, mângâie îndelung genunchiul drept al Luciei, iar aceasta se așeză mai bine în scaun, desfăcându-și încă un nasture al bluzei, astfel încât sânii mulțumiră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Întorc spatele și umblu singur cu un pahar plin În mână În căutarea lui Mephisto. „Dar dacă o fi rătăcind printre noi, amuzându-se și el?“ Se apropie ora de trecere. Este sigur undeva pe pragul timpului și se uită batjocoritor la noi. Ne privește curios. Toți ciocnesc, Își urează stereotip obișnuitele fraze de Anul Nou. Simt un alt frison de neliniște. Parcă cineva mă atrage magnetic spre oglindă. Brusc, le Întorc spatele celorlalți, care așteptau zâmbindu-mi fals să Închin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la stânga, la dreapta, la stânga, prima la stânga, a doua la dreapta, Înainte la stânga, la dreapta până Întrebare stop: „ce cauți pe aici?“, „nimic, mă plimb!“; este același ghid care m-a Îndreptat la Început În acest labirint de plante; mă privește batjocoritor de lângă un gard verde, „pe aici nu se umblă chiar gratuit, monsieur!“; accentul pare al unui străin, mă uit la el mirat, nu-i răspund, râde, Îi Întorc spatele, râde; hohotele lui mă fac să alerg; alerg cât mă țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zbate. Și niciodată nu-i ajunge. Și e bine că e așa. Cât timp țăranul va iubi cu atâta patimă pământul, e sigur că nimeni nu i-l va putea smulge... Bătrânul se uită la el lung și atât de batjocoritor, că tânărul își întrerupse cuvintele și plecă ochii perplex, neputând înțelege ce o fi greșit de și-a atras atâta nemulțumire. Arendașul, însă, ca să-l facă plăcere boierului, interveni zelos: ― Altele sunt împrejurările prin părțile dumneavoastră, dom-nu... (Nu înțelesese numele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
protestă că nu poate să nu se odihnească măcar câteva minute, fără să mai puie cât s-ar mâhni bătrânul. ― Se vede că te-a zdruncinat rău de tot mașina dacă-ți trece prin minte să faci asemenea mojicie! observă batjocoritor Nadina, adăugând apoi simplu: Aideți înlăuntru!... Jenny dragă, te rog!... Raul! În hol ardeau lămpile și era călduț, iar dulceața aștepta oaspeții. Curând apăru și bătrânul Iuga, care îmbrățișă foarte afectuos pe Nadina: ― În sfârșit, am mai pus și noi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înmormîntare; după intervenția tardivă a regelui, arhiepiscopul aprobă înhumarea. Dar cu condiția să se facă noaptea, fără popă, fără zarvă, fără martori... Așa se sfîrșea, la numai 50 de ani, unul dintre cei mai mari dramaturgi și actori ai lumii, batjocoritor al doctorilor, al clerului și-al Morții... Dar marea Isadora Duncan, care a pierit, în plină glorie, ștrangulîndu-se cu eșarfa pe care o purta la gît, în timp ce conducea automobilul? Dar Chaplin, care ce-i drept a apucat o vîrstă venerabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de feluri, aproape niciodată adecvat: „Cînd o nouă escrocherie, o nouă delapidare aduce nota senzațională, scepticul exclamă: «Nu-i nimic de făcut, zi-i Romînia și pace» sau cu pesimism: «Totu-i putred, nu mai e nimic de salvat», sau batjocoritor: «Țara lui Hübsch, ce te miri?», sau cinic: «E o prostie să fii cinstit în țara aceasta», ori peremptoriu:«Ca la noi, la nimenea»”.6) O supapă pentru stările de lehamite și de exasperare, expresia a continuat să circule pînă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]