144 matches
-
și Ibolya, cu domiciliul actual în Germania, Albstadt-Taillfingen, Rossentalstr. 58. 97. Kirschner Anna Sara, născută la 30 octombrie 1922 în Timișoara, județul Timiș, România, fiica lui Herki Antoniu și Anna, cu domiciliul actual în Germania, Albstadt-Taillfingen, Rossentalstr. 58. 98. Jitaruc Becher Marian, născut la 8 februarie 1956 în localitatea Eforie-Sud, județul Constanța, România, fiul lui Jitaruc Ion și Florica, cu domiciliul actual în Germania, Langen, Forstring 11. 99. Heumann Ana Rodica, născută la 14 august 1969 în localitatea Negrești-Oaș, județul Satu Mare
HOTĂRÂRE nr. 14 din 17 ianuarie 1995 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/111822_a_113151]
-
Petre ■ județul Cluj: 293. Frătean I. Vasilu 294. Martinescu N. Sandu ■ județul Dâmbovița: 295. Căzăceanu S. Ion 296. Ciodaru N. Gheorghe 297. Gavrilă Gr. Ion 298. Olteanu Gh. Niculae ■ județul Dolj: 299. Barbu M. Ștefan 309. Sodoleanu P. Ștefan 300. Becheri. Ion 310. Sușiu N. Florea 301. Coteanu C. Marin 311. Toma C. Ștefan 302. Frunză Maria Marin 312. Troaca Gh. Ilie 303. Gaciu Gh. Ion 313. Turluc Ț. Marin 304. Marga I. Gheorghe 314. Turnea I. Ilarie 305. Nețoiu Gh.
DECRET nr. 825 din 25 octombrie 2004 privind conferirea "Crucii Comemorative a celui de-al doilea Război Mondial, 1941-1945". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/162253_a_163582]
-
Jaap Deckers (Olanda), Kenneth Dickstein (Norvegia), John Lekakis (Grecia), Keith McGregor (Franța), Marco Metra (Italia), Joao Morais (Portugalia), Ady Osterspaz (Germania), Juan Tamargo (Spania), Jose L. Zamorano (Spania) Au revizuit documentul: Jose L. Zamorano (Coordonator) (Spania), Felicita Andreotti (Italia), Harald Becher (UK), Rainer Dietz (Germania), Alan Fraser (UK), Huon Gray (UK), Rosa Ana Hernandez Antolin (Spania), Kurt Huber (Austria), Dimitris T. Kremastinos (Grecia), Attilio Maseri (Italia), Hans-Joachim Nesser (Austria), Tomasz Pasierski (Polonia), Ulrich Sigwart (Elveția), Marco Tubaro (Italia), Michael Weis (Germania
GHID din 2 septembrie 2009 de management al anginei pectorale stabile - Anexa nr. 2*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/215598_a_216927]
-
de apă rece; uscați și cântăriți reziduurile reținute de sită. Cantitatea produsului care trece prin sită (Z) este exprimată în procente din masa eșantionului, rectificat cu coeficientul său de umiditate. 2. Aparatură 2.1 Balanță de precizie 2.2 Recipient Becher de 1 litru 2.3 Sită din pânză metalică cu ochiuri cu diametru de 2 mm 2.4 Filtru din hârtie uscată 2.5 Etuvă, 40o C 2.6 Etuvă, 103o C 3. Mod de operare Cântăriți un eșantion reprezentativ
jrc1538as1989 by Guvernul României () [Corola-website/Law/86679_a_87466]
-
diametru de 2 mm 2.4 Filtru din hârtie uscată 2.5 Etuvă, 40o C 2.6 Etuvă, 103o C 3. Mod de operare Cântăriți un eșantion reprezentativ de cel puțin 100 g de pelete (± 0,1 g) în recipientul Becher (2.2). Adăugați 800 ml de apă rece și lăsați să se așeze amestecul timp de cel puțin 16 ore, mestecând ușor din când în când. Vărsați conținutul cilindrului în sită (2.3) cu o cantitate mare de apă rece
jrc1538as1989 by Guvernul României () [Corola-website/Law/86679_a_87466]
-
complet în declin, și durează aproape un secol, când sunt formulate primele legi științifice ale chimiei. Necesitatea optimizării proceselor metalurgice, cum ar fi prelucrarea minereurilor în cuptoare și furnale, impunea elaborarea unei explicații științifice a arderii. Alchimistul german Johann Joachim Becher (1635 - 1682), în lucrarea "Physica subterranea" ("Fizica subterană"), considera că arderea unei substanțe se datorează prezenței în aceasta a unui "pământ inflamabil". Discipolul său, chimistul Georg Ernst Stahl (1659 - 1734), elaborează în 1697 teoria flogisticului în care susține punctul de
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
lucrarea "Physica subterranea" ("Fizica subterană"), considera că arderea unei substanțe se datorează prezenței în aceasta a unui "pământ inflamabil". Discipolul său, chimistul Georg Ernst Stahl (1659 - 1734), elaborează în 1697 teoria flogisticului în care susține punctul de vedere al lui Becher, fără a face apel la studii experimentale și mai ales fără a ține seama de observațiile predecesorilor săi, Roger Bacon, Leonardo da Vinci și Robert Boyle. Teoria flogisticului susținea existența unui fluid imaginar, numit "flogistic", care se afla în substanțele
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
și cele mai grave din cele trei acuzații acceptate în sentința judecătorului Halevi din instanța inferioară. A treia acuzație care a rămas neinfirmată se referea la mărturia dată de Kasztner la procesul criminalilor naziști de la Nürnberg în favoarea ofițerului SS Kurt Becher. Unele surse atribuie această mărturie unor posibile considerente diplomatice legate de interese ale serviciilor secrete evreiești din Palestina și ale puterilor occidentale, care voiau să-și asigure o anumită cooperare cu Kurt Becher după război, pentru a profita de informațiile
Rudolf Kasztner () [Corola-website/Science/304190_a_305519]
-
naziști de la Nürnberg în favoarea ofițerului SS Kurt Becher. Unele surse atribuie această mărturie unor posibile considerente diplomatice legate de interese ale serviciilor secrete evreiești din Palestina și ale puterilor occidentale, care voiau să-și asigure o anumită cooperare cu Kurt Becher după război, pentru a profita de informațiile pe acesta care le deținea.
Rudolf Kasztner () [Corola-website/Science/304190_a_305519]
-
diferă vizibil de patosul sentimental și emfaza verbală a reprezentanților curentului. Într-o scrisoare către Felice, Kafka se arată deranjat de « convulsiile aleatorii ale minții » din opera Elsei Lasker-Schüler, iar cu alte ocazii se pronunță împotriva poeziei lui Johannes R. Becher, pe care o consideră zgomotoasă, haotică și inaccesibilă. De cealaltă parte, a-l numi pe Kafka suprarealist însemnă a comite un ușor anacronism, având în vedere că "Manifestul suprarealismului" al lui André Breton a fost publicat abia în 1924, anul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
l-a recunoscut ca fiind un element chimic. Aceasta a fost în parte din cauza răspândirii unei filozofii a combustiei și coroziunii denumită teoria flogisticului, teorie care era explicația favorită pentru aceste procese. Stabilită în 1667 de către alchimistul german J. J. Becher, și modificată de chimistul Georg Ernst Stahl la 1731, teoria flogisticului afirma faptul că toate materialele combustibile erau alcătuite din două părți. O parte, denumită "flogistic", era eliberată când substanța care îl conținea era arsă, iar partea "deflogisticată" se credea
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
al "treilea Reich", Hauptmann evită lumina puternică a prim-planului și părăsește discret scena literară, exprimându-și protestul în "Tetralogia Atrizilor" și alte scrieri. Deoarece întreaga sa creație poetică exprimă străduința profundă și sinceră de a păstra valorile umane, J.R. Becher a luat contact cu bătrânul poet, care-i făgăduiește concursul la reconstruirea unei Germanii democratice. Dar cel care supraviețuise bombardamentului distrugător al Dresdei în 1945 își încheie curând ciclul terestru, trecând la 6 iunie 1946 în lumea umbrelor. Opera sa
Gerhart Hauptmann () [Corola-website/Science/298196_a_299525]
-
lirică și proză. După bacalaureat, Bartsch a lucrat în diferite profesii, printre altele ca șofer, vânzător de sicrie, funcționar, muncitor în depozite, sau ca asistent de lector. Din anul 1964 începe să studieze germanistică la Institutul pentru Literatură „Johannes R. Becher“ din Leipzig. Din cauza unui protest anticomunist din timpul lui Erich Honecker a fost nevoit să întrerupă în anul 1979 studiul fiind exclus și din Uniunea Scriitorilor din RDG. Reușește să obțină în anul 1980 viza de intrare în Berlinul de
Kurt Bartsch () [Corola-website/Science/318143_a_319472]
-
timp în branșă. Ajunși la Eyford, cei cinci călători au observat o coloană imensă de fum care se înălța în spatele unui pâlc de copaci din apropiere. Impiegatul le spune că în timpul nopții a luat foc o casă care aparținea doctorului Becher. În casa lui locuia un pacient slab, asemănător ca înfățișare cu colonelul Starr. Hatherley recunoaște împrejurimile casei și locul unde a zăcut leșinat. Casa luase foc în timpul nopții după ce presa zdrobise lampa cu ulei lăsată acolo de inginer, iar urmăritorii
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
despre rezistența germană antinazistă”, descrie viața oamenilor de rând dintr-un bloc muncitoresc din strada Jablonski 55, Berlin, în timpul terorii naziste. După terminarea războiului, Fallada l-a întâlnit în 1945 pe poetul și viitorul ministru al culturii din RDG Johannes Becher, care i-a dat niște dosare Gestapo primite prin intermediul contactelor sale sovietice, sau conform altor surse, prin intermediul lui Otto Winzer, consilier municipal pentru cultura poporului („Stadtrat für Volksbildung”) referitoare la cazul cuplului Otto și Elise Hampel, rugându-l să scrie
Fiecare moare singur (roman) () [Corola-website/Science/325514_a_326843]
-
scrie despre rezistența antinazistă. Deoarece nu participase la rezistența antinazistă, Fallada a șovăit inițial pentru a nu fi criticat că vrea să pară mai bun decât fusese, afirmând că și el „se lăsase dus de marele curent.” La insistențele lui Becher, transmise prin intermediul liu Kurt Willhelm, secretar general al Uniunii culturale, Fallada s-a lăsat convins după ce i se explicase că protagoniștii nu acționaseră din vreo convingere politică ci fusese acțiunea a două persoane simple, care trăiseră o viață retrasă. Scris
Fiecare moare singur (roman) () [Corola-website/Science/325514_a_326843]
-
două zile, iar scrisoarea nu este nici găsită de oamenii prefectului și nici nu este publicată în ziar. Între timp sosește Dandanache, ce fusese ales în unanimitate deputat. Acesta le povestește lui Tipătescu și Zoei că un lider politic necăsătorit (becher) ce venise la el acasă pentru un joc de cărți își uitase pardesiul. Dandanache i-a scotocit buzunarele și a găsit acolo o scrisoare de amor de la nevasta unei persoane însemnate către prietenul lui. S-a dus în grabă la
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
ce venise la el acasă pentru un joc de cărți își uitase pardesiul. Dandanache i-a scotocit buzunarele și a găsit acolo o scrisoare de amor de la nevasta unei persoane însemnate către prietenul lui. S-a dus în grabă la becher și l-a amenințat că dacă nu va fi scos deputat va publica scrisoarea în ziarul „Răsboiul”, iar liderul politic a cedat și i-a trimis o telegramă lui Tipătescu. Întrebat de Zoe ce a făcut apoi cu scrisoarea, Dandanache
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
primele angajamente la teatrele din Rostock și Greifswald. Ea a fost solicitată foarte curând ca actriță în filme și în producțiile de televiziune. Primul său rol major a fost Fanny în "Abschied" realizat după romanul "Abschied" al lui Johannes R. Becher. Filmul lui Egon Günther a fost puternic criticat de oficialii din Germania de Est din cauza stilului său narativ neobișnuit. Wenzel a obținut apoi rolul profesoarei Susanne în "Zeit der Störche". Filmul "Die Taube auf dem Dach" (1973) i-ar fi
Heidemarie Wenzel () [Corola-website/Science/329109_a_330438]