429 matches
-
nordul Iordaniei. Un beduin iordanian a găsit una dintre zone, fiind marcată cu simbolul unui sfeșnic. Deschizând "capacul" care acoperea acea zonă, a găsit ascunzătoarea care conținea cărțile și alte relicve. Cărțile se află acum în Israel, în posesia unui beduin israelian, Hassan Saeda, care pretinde că bunicul său a găsit colecția și că aceste cărți sunt în posesia familiei sale de 100 de ani. Guvernul iordanian face demersuri pentru repatrierea colecției, conform statutului tezaurelor din legea iordaniană. Aceste două relatări
Manuscrisele de plumb din Iordania () [Corola-website/Science/322467_a_323796]
-
de regele Genseric, de Imperiul Bizantin, apoi de arabi și în sfârșit de Imperiul Otoman. În 1912, Libia a fost invadată de către Italia. Până atunci, din cauza valorii economice reduse și a poziției strategice mai puțin importante (fiind controlată de șefi beduini) a scăpat de voracitatea puterilor imperiale din Europa, dar italienii, care voiau să-și creeze și ei un imperiu colonial, nu aveau în acea perioadă la dispoziție niciun alt obiectiv mai potrivit pentru a-l anexa, iar proximitatea geografică a
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
una dintre cele mai mari rate din lume. Totalul populației din 1984 a reprezentat o creștere de la 1,54 milioane în 1964. Nativii libieni sunt în principal berberi, berberi arabizați și turci; etnici "puri" arabi sunt în principal, triburile de beduini din deșert și tuaregi. Mici grupuri tribale hausa și tebu din sudul Libiei sunt nomazi sau seminomazi. Printre rezidenții străini, cele mai mari grupuri sunt cetățeni ai altor națiuni africane, inclusiv nord-africani (în primul rând egipteni) și africani din regiunea
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
comitet care era destinat să le apere drepturile în fața celorlalți locuitori.În 1933 a luat ființă o fabrică de sucuri de fructe Yafura. Relațiile cu vecinii arabi au fost uneori tensionate, ca de pildă cu satul Zarnuga și cu tribul beduin Satariye care a atacat localitatea având pretenție să pășuni și la pământuri din sudul ei. În anul 1913 Rehovot a fost atacat de locuitori din Zarnuga, care au omorât un paznic originar din Rishon Letzion. În anul 1932 s-a
Rehovot () [Corola-website/Science/300221_a_301550]
-
„” (sau „El-Zorab”) este o poezie cu sfârșit tragic scrisă de George Coșbuc și publicată în volumul "Balade și idile" (1893). În poezia „”, este vorba despre un arab sărac, beduin, pe nume Ben-Ardun care vine la pașă să își vândă mult iubitul cal. Pașa îi oferă o mie de țechini, din cauza sărăciei este nevoit să accepte. Gândindu-se totuși cât de greu îi va fi lui, soției sale și copiilor
El Zorab () [Corola-website/Science/300812_a_302141]
-
Sfârșitul regimului de tarife preferențiale cu Franța permite celorlalte țări să facă comerț cu coloniile franceze. Algeria este integral cucerită și împăciuită în 1857, cu o victorie decisivă a trupelor franceze în munții Kabili. Împăratul încearcă să îi convingă pe beduini că sistemul colonial le aduce beneficii înființând un minister al Algeriei și coloniilor. În aprilie 1860 acestora li se redau drepturile de proprietate asupra pământului. În 1865 li se conferă și dreptul de a obține cetățenia franceză. Proiectul unui regat
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
trupelor sale. Ramses și-a condus armata prin Gază și Canaan,prin vadul râului Orontes.Pe dealurile de deasupra Kadeshului,diviziile Amon și Ra au instalat tabăra într-un loc ușor de apărat. Muwatalli a trimis cercetași hitiți îmbrăcați asemeni beduinilor ca să-l inducă în eroare pe Ramses,capturând doi cercetași hittiți care au spus cum stăteau lucrurile.S-au dat drept dezertori și că Muwatalli nu avea curaj să-l înfrunte ,acesta ar fi fugit spre Alep.Ramses, păcălit, a
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
din cer, căci a refuzat să i se inchine lui Adam : Pe lângă acest aspect se păstrează ideile eschatologice, urmând ca la Judecata de Apoi oamenii să fie trimiși în Rai sau în Iad. Cel mai concret arhetip ar fi imaginea beduinului, idealizarea sa, cel care vorbește limba perfectă, limba revelației Coranului, deci limba sacră. Despre mit Mircea Eliade afirma: "Ad-dunyă" (lumea prezentă) și "al-'aḫīra"(lumea de dincolo) sunt caracterizate de arhetipuri, de imagini care definesc spațiul și mentalitatea islamică. Astfel
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
Îngerii și , sunt cei care conform tradiției, apar după înmormântare pentru a adresa mortului întrebări în legătură cu credința sa și cu viața sa spirituală. Nu găsim nimic din această concepție în Coran, totuși, originea s-ar regăsi în anumite hadithe. Religia beduinilor reprezintă cea mai veche și mai primitivă formă de religie semită, așa cum afirmă orientalistul în lucrarea “Istoria arabilor “. Cultele arabilor peninsulari cu trăsăturile lor astrale, templele ornamentate,ritualurile complicate și sacrificiile, constituie un stadiu de dezvoltare ulterior, un stadiu atins
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
se întorceau de la ceremoniile sărbătorii musulmane Nabi Musa. Când autoritățile britanice au emis împotriva sa și a lui Aref un mandat de arest, ei s-au refugiat pe malul de est al Iordanului (Transiordania), fiind găzduiți de un trib de beduini. Judecați în contumacie, au fost condamnați la 10 ani închisoare. Dar, în august 1920, în cursul unei vizite la As Salt, printr-un gest destinat să-și îmbunătățească imaginea în rândurile arabilor palestinieni, Înaltul Comisar britanic al Palestinei, Sir Herbert
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
de trei luni în zona moscheilor de pe Muntele Templului. Englezii au asediat cartierul, dar nu au îndrăznit să descindă în sanctuarul islamic. La 13 octombrie al-Husseini a reușit să se strecoare afară neobservat, și să ajungă, îmbrăcat în straie de beduin, la portul Jaffa, de unde oamenii săi l-au transportat în Liban, care împreună cu Siria se aflau sub dominație franceză. Ceilalți membri ai Înaltului Comitet Arab din Palestina au fost deportați de britanici în insulele Seychelles. În exil el a reînființat
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
metafore grăitoare se regăsesc în versurile: Cu timpul, viziunea asupra iubirii din spațiul oriental, se va oglindi în cel occidental Așa cum remarca și Nadia Anghelescu în incipitul revistei Romano-Arabica, nr.2, tema iubirii, a cărei surse e reprezentată de lumea beduină, a luat calea spațiului european prin intermediul Spaniei, cu toate acestea: „proza este chemata să slujească gândirea, iar poezia sentimentul”. În limba arabă literară, sinonimele cele mai cunoscute ale cuvântului "ḥubb" sunt "’Ilf" sau "al-’ulfa", care trimite la ideea de
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
de frumusețea ei, așa cum Platon sublinia faptul că iubirea este zămislire întru frumusețe. Perioada ’ummayadă este așadar, confundată cu o distincție artifială între iubirea pură și iubirea transgresivă, distincție ce va da naștere la apariția unui nou tip de personaj:„beduinul îndrăgostit”, care va apărea în povești precum cea a lui Ǧamīl și Buṯayna, Maǧnūn și Laylă. Însă studiile recente cu privire la acest subiect arată că adesea aceste povești sunt apocrife. În ceea ce privește exponenții poeziei de dragoste ʻummayade, primul ar fi Abu Dahbal
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
cu privire la acest subiect arată că adesea aceste povești sunt apocrife. În ceea ce privește exponenții poeziei de dragoste ʻummayade, primul ar fi Abu Dahbal al-Jumahi, unul din nobilii Meccăi, iubirea lui pentruʻAmra fiind celebră. Poezia acestui autor este fină, elegantă, depărtată de nasīb-ul beduinilor. După el alți poeți ai Meccăi au urmat aceeași cale, astfel că se menționează în "Kităb Al-Aghăni" că arabii beduini ar fi privit Qurayșiții ca superiori lor, cu excepția poeziei, însă când printre Qurayșiți au apărut ‘Umar Ibn Abi Rabiʻa, Al-
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
Dahbal al-Jumahi, unul din nobilii Meccăi, iubirea lui pentruʻAmra fiind celebră. Poezia acestui autor este fină, elegantă, depărtată de nasīb-ul beduinilor. După el alți poeți ai Meccăi au urmat aceeași cale, astfel că se menționează în "Kităb Al-Aghăni" că arabii beduini ar fi privit Qurayșiții ca superiori lor, cu excepția poeziei, însă când printre Qurayșiți au apărut ‘Umar Ibn Abi Rabiʻa, Al- Hărith ibn Khalid al-Makhzūmi, Al-’Arjī Abū Dahbalet și‘Abd Allah ibn Qays ar-Ruqayyat, bedunii le-ar fi recunoscut superioritatea
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
este unic, și prin comparație, femeia este asemenea. Astfel se confundă divinul cu ideea de femininitate, este așadar vorba de o noțiune absolută, femeia iubită și implicit sentimentele ei fiind entități foarte greu de dobândit. Această concepție a împărțit ideologia beduină, nomadă și cea urbană în: realitate și fantasmă. Iubirea curtenească este asemenea celei aparținând trubadurilor, este bazată pe platonism și interiorizează imaginea, distanța, întrucât regula conduitei arabilor era ca mâna tinerei să nu fie dată cuiva care îi pronunțase numele
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
curtenească este asemenea celei aparținând trubadurilor, este bazată pe platonism și interiorizează imaginea, distanța, întrucât regula conduitei arabilor era ca mâna tinerei să nu fie dată cuiva care îi pronunțase numele în poem înainte de a o cere în căsătorie. Poeții beduini savurează distanța și privațiunea. Ei au devenit un fel de eroi populari, de unde și crearea multor mituri, născute pe baza acestor poezii, de care am amintit mai sus. Mitul devine astfel o dimensiune a realității. În sânul acestei poezii apar
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
cămilelor și caravanelor au supraviețuit până în secolul IX, când așa-numita poezie modernă a început să capete contur. Pe fondul avansului civilizației, secolul IX a surprins nevoia întregii lumi arabe de modernizare a limbajului poetic, deci de renunțare la influențele beduine. Primele schimbări au survenit în cazul poeziei de dragoste, numită "ġazal" și s-au manifestat printr-o extindere tematică spre subiecte precum iubirea pentru o persoană care aparține alteia sau legătura amoroasă cu o sclavă. Dragostea curtenească, intens exploatată în
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
păduri de mangrove, regiune de deșert cu dune de nisip, depuneri de cristale de sare. Regiunea parcului ocupă suprafață de 35.600 km² și a fost declarată datorită biotopului deosebit în anul 1986 „parc național”. În regiune trăiesc triburi de beduini care au fost prin proiectul de organizare a parcului, obligați să se stabilească în regiune. Parcul se află la că. 100 de km la sud de granița cu Sudan și la 30 km nord de țărmul Mării Roșii. La paralelă
Parcul Național Gebel-Elba () [Corola-website/Science/314187_a_315516]
-
1846, plecând la Constantinopol cu familia lui pentru succesiune, din partea bunicii fanariote grece, Eugenia Foresti. Se folosește de ocazia ivită și cutreieră Orientul-Mijlociu. Ajunge în Egipt, suindu-se pe piramide; în Țara Sfântă vizitează locurile biblice. Se întâlnește cu doi "beduini", român și maghiar, din Transilvania, ambii fugiți ca să nu fie înrolați. Studiează cultura antică a grecilor, scrie cu admirație despre revoluția grecilor. Despre aceste călătorii va scrie mai târziu o carte în 6 volume, cu titlul: „Călătorie Orientală”. În Atena
Balázs Orbán () [Corola-website/Science/301326_a_302655]
-
statele islamice în procesul lor de modernizare și democratizare. Dificultățile provin din faptul că textul coranic a apărut într-un context tribal, iar societatea care a zămislit civilizația islamică a fost mult timp puternic condiționată de reflexele sociale tribale ale beduinilor din deșertul arabic, așa cum Vechiul Testament și societatea care l-a zămislit au fost inițial condiționate de reflexele tribale ale locuitorilor zonelor semideșertice din Orientul Mijlociu. O bună ilustrare a faptului că Șaria există și se impune ca unic izvor care alimentează
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
au găsit vestigii arheologice din Epoca aramei și a bronzului. În evul mediu zona a fost pentru multă vreme puțin locuită. La începutul veacului al XVIII-lea populației arabe existente în zonă i s-au alăturat membri ai tribului de beduini Abu Kishk din Sinai, iar după 1839 felahi egipteni și sudanezi aduși în Palestina de Ibrahim pașa, fiul viceregelui Egiptului, Muhammad Ali. În ciuda creșterii numărului locuitorilor, până la finele secolului al XVIII-lea locul rămăsese adesea primejdios, el servind de adăpost
Ramat Gan () [Corola-website/Science/319897_a_321226]
-
comună ce cuprinde 22 de țări și se întinde de la Oceanul Atlantic în Vest, cuprinzând nordul continentului african, și Orientul Mijlociu pană în Peninsula Arabă în Est. Leagănul civilizației arabe se găsește în Peninsula Arabă, locuită de dinainte de apariția islamului de populația beduină. Această societate din perioada Jahiliyya prezenta o organizare de tip tribal. Clanul este baza societății beduine. Membrii unui clan se consideră a fi rude de sânge iar acestă relație de sânge, reală sau fictivă constituie liantul organizării tribale. De aici
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
african, și Orientul Mijlociu pană în Peninsula Arabă în Est. Leagănul civilizației arabe se găsește în Peninsula Arabă, locuită de dinainte de apariția islamului de populația beduină. Această societate din perioada Jahiliyya prezenta o organizare de tip tribal. Clanul este baza societății beduine. Membrii unui clan se consideră a fi rude de sânge iar acestă relație de sânge, reală sau fictivă constituie liantul organizării tribale. De aici derivă conceptul de " 'asabiyya" sau spiritul de clan ce implică o fidelitate nelimitată și necondiționată față de
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
una singură, iar noi suntem în onoare egali. Noi suntem blestemați sa fim oameni de onoare și să ne apărăm onoarea cu sânge. Iar eu nu am făcut altceva, nu știu cum sa va explic Onorata Instanță situația mea complicată. Sunt un beduin fără școală și mi-am apărat onoarea în felul meu.[...] Așa se spală rușinea în casele noastre, domnule judecător, cu sângele femeilor.[...] Eu sunt cel vinovat- dacă vreți așa- cel care și-a apărat onoarea și a redus-o la
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]