203 matches
-
o întărire pozitivă (recompensă), fapt ce va crește probabilitatea apariției lui în viitor, după cum comportamentul considerat indezirabil va primi o întărire negativă (pedeapsă), fapt ce va determina scăderea probabilității apariției lui în viitor. Deși lucrurile sunt mai complexe și deși behaviorismul pare a fundamenta mai degrabă tehnici care țin de arsenalul dresurii, în mare, și cu o frecvență extrem de înaltă, controlul social recurge la dispozitivul pedepse/recompense. Plecând, cum aminteam, de la ideile lui Alfie Kohn, Denise Breton și Christopher Largent susțin
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
va face. Mai mult, cercetări semnificative în domeniul psihologiei sociale demonstrează că a recompensa o persoană pentru ceea ce face are ca efect scăderea interesului pentru activitatea respectivă și nu o creștere a acestuia, așa cum ne așteptam până acum (sub influența behaviorismului). De pildă, elevii care primesc note (mai ales note mari), devin pe parcurs mai puțin interesați de ceea ce învață decât elevii care nu sunt evaluați prin note. Această concluzie surprinzătoare este susținută, cum aminteam, de o serie de concluzii ale
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
este recompensată. În același timp, Theresa Amobile susține că experimentele sale resping categoric posibilitatea potențării creativității prin condiționare operantă, dar acest punct de vedere nu-l împiedică pe Kenneth McGraw, profesor de psihologie la University of Mississipi, să susțină că behaviorismul nu a fost invalidat: Principiile fundamentale ale întăririi și recompensării funcționează fără probleme, dar într-un context mai restrâns, adică în cazul acelor activități pentru care oamenii nu manifestă un interes special. • dubletul pedepse/recompense manipulează și cultivă egoismul: Ce
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
altul" (G.A.Miller). "Comunicăm pentru a influența, pentru a produce un efect în concordanță cu intențiile noastre" (D.K. Berlo). Una dintre primele încercări de definire a comunicării politice se circumscrie, pe deplin, acestei logici. În 1956, politologii, adepți ai behaviorismului, H. Eulau, S.J. Eldersveld și M. Janowitz, în lucrarea lor Political Behavior, imaginează comunicarea drept unul dintre cele trei "procese (cu liderul și cu structurile de grup) prin care influențele politice sînt mobilizate și transmise între instituțiile guvernamentale și comportamentul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
problemă epistemologică dificilă. Cu psihologia s-a intrat în linie dreaptă abia începând cu secolul al XX-lea, când tot mai multe ramuri ale acesteia au dobândit o fundamentare experimentală. Acum se constituie marile curente de idei, gestaltismul, reflexologia și behaviorismul, care completează paradigma de bază a psihologiei realizând o etapă importantă în maturizarea ei, ca domeniu de cunoaștere de sine stătător. Aplicațiile ei, însă, nu s-au sfârșit cu reușita aducerii și reproducerii fenomenului de reflectare senzorială în laboratorului lui
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a fost creat necesarul început pentru dezvoltarea psihologiei, pentru gruparea tuturor eforturilor acesteia pe tărâmul american într-un curent de gândire propriu, ca reprezentând o filosofie distinctă, pragmatică, de înțelegere și explicare a vieții psihice. Acest curent va fi numit behaviorism. În anul 1903, în sediul funcționalismului american, la universitatea din Chicago, sub îndrumarea lui Engle, își dă doctoratul John Broadus Watson (1878-1958), cu o teză despre comportamentul șobolanilor. Aceste animale relativ ușor de procurat au fost puse în fața sarcinii de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
această linie, psihologia animală și comparată va cunoaște noi perspective de dezvoltare, va deveni piatra de încercare a legilor și principiilor de funcționare a psihicului, va deveni foarte repede domeniul de dispută central între marile curente ale psihologiei, între gestaltism, behaviorism și reflexologie, va reprezenta o sursă inepuizabilă de comparație dintre comportamentul animal și cel uman, 4.1. Metoda analizei comparate Conceperea de metode și tehnici obiective noi proprii științei psihologiei a găsit un reazem solid în psihologia comparată. Obiectul de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
contribuții cu influență decisivă pentru dezvoltarea psihologiei, generatoare de soluții adecvate și agreate pentru rezolvarea problemelor vieții sociale a oamenilor. În acea vreme a avut loc un eveniment remarcabil, unde, cu ocazia redactării Marelui Tratat de Enciclopedie Sovietic, în 1927, behaviorismul a ajuns să se recomande ca "laborator de soluționare a problemele vieții sociale a oamenilor" (Jaruslevskii). Evenimentul poate fi considerat remarcabil, dincolo de nota sa polemică îndreptată împotriva ideologiei bolșevice din Uniunea Sovietică a acelor ani. Pentru mulți istorici și analiști
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
similară fiziologiei. La om, el și-a propus să cuantifice mișcările pe care le fac mușchii ochiului atunci când are loc reflectarea senzorială. Abia pe urmă își pune problema conținutului subiectiv al acestor mișcări, a însemnătății adaptative a acestora, problema performanțelor. Behaviorismul acestor cercetători alături de alții a fost fundamentat de E.B. Holt (1873-1946). Paternitatea principiului "încercării și erorii" aparține lui Herbert Spencer, care a fost pe urmă completat de A. Bain și în cele din urmă adoptat în psihologie de Thorndike. Este
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de reprezentanții curentului gestaltist și nici de cei ai curentului reflexologic. Pentru fiecare din aceste curente învățarea este altceva decât a încercat Thorndike să explice prin legile pe care le-a formulat. Teoria lui Thorndike a reprezentat de la început un behaviorism elevat, care a depășit schema S-R simplistă formulată de J.B. Watson. Aceasta pentru că în schemă, Thorndike nu numai că introduce o variabilă intermediară, reprezentată de intervenția sistemului nervos, dar mai ia în considerare intervenția unor mecanisme motivaționale, ale recompensei
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
încercării și erorii". Watson a tradus și a răspândit în SUA lucrările lui Pavlov, dovedindu-se entuziasmat și cucerit de obiectivitatea metodei pavloviene a condiționării. Mult mai rezervat, însă, s-a dovedit Pavlov, și întregul curent reflexologic față de el și behaviorismul pe care-l reprezenta, față de soluția pe care o propunea acest curent, care punea accent pe direcționarea spre reușită sau performanță a intenționalității animalului de experiență. Adaptarea în accepțiune behavioristă însemna reușită, chiar dacă în accepțiune inițială această explicație nu făcea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
unei suprapuneri dintre comportamentul animal și cel uman, pe când de cel de-al doilea, aflat sub influența ideologiei comuniste, era un ateu aflat deasupra naturii, unde pretindea să se substituie puterii divine. Între soluțiile propuse de cele două curente psihologice, behaviorism și reflexelogie, s-au dovedit a fi tot mai puține punți de legătură. Aceste discrepanțe au fost mult timp discutate și analizate în literatura de specialitate a vremii. La început Pavlov, s-a distins ca un fiziolog care a călcat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
curentul psihologic gestaltist german unde, ca reprezentant al Universității din Hamburg, a fost asimilat și promovat pentru pregătirea sa multilaterală psihologică, biologică și filosofică. Studiile sale experimentale, aflate în prima linie de confruntare cu celelalte curente psihologice ale vremii cu behaviorismul și reflexologia, au rămas de referință în domeniul psihologiei învățării prin metodele pe care le-a imaginat (a ocolului) pentru punerea în evidență a învățării intuitive la pești (Thorpe, 1966). După ce s-a întors acasă, cariera sa urmează un alt
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psihologiei animale în rândul studenților. Cu atât mai mult cu cât în literatura științifică universală, psihologia animală ajunsese declarată a fi o piatră de încercare pentru legile și regulile propuse de funcționarea psihicului, formulate din perspectiva marilor curente ale psihologiei behaviorism, gestaltism și reflexologie. Fiecare dintre ele și-a delimitat liniile experimentale cu consacrare în investigarea procesului de învățare, ale lui J.B Watson și pe urmă de E.L Thorndike, efectuate pe șobolani sau pisici behaviorismul; reflexologia s-a reprezentat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
marilor curente ale psihologiei behaviorism, gestaltism și reflexologie. Fiecare dintre ele și-a delimitat liniile experimentale cu consacrare în investigarea procesului de învățare, ale lui J.B Watson și pe urmă de E.L Thorndike, efectuate pe șobolani sau pisici behaviorismul; reflexologia s-a reprezentat prin I.P. Pavlov, în experiențele de condiționare efectuate pe câini; gestaltismul german s-a reprezentat bine în experiențele pe maimuțe ale W. Köhler (M. Beniuc, 1971). Numai că în raționamentele celor care au decis numirea lui
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
conceput programa, iar sancțiunea care se aplică firesc în cazul primului model lasă aici loc (re)medierilor, așa-numitelor bucle de învățare, precum și reorganizării programei/lecțiilor. Acest model a avut, incontestabil, efecte pozitive și se poate afirma că, dincolo de abandonarea behaviorismului de către psihologia contemporană, el rămâne un reper util, dacă nu chiar obligatoriu, în formarea educatorilor. De ce? Pentru că atacă în mod eficient dogmatismul verbal al profesorului, obligându-l să se centreze pe elev și pe misiunea intelectuală pe care profesorul o
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
finalități. Cel puțin din aceste motive, tehnicile de operaționalizare puse la punct de pedagogia prin obiective au încă relevanță crescută în activitățile didactice. c) Al treilea model aduce în prim-plan constructivismul care revine la "mentalism" (considerat că poate combate behaviorismul) și se interesează de ceea ce se petrece în acea "cutie neagră", păstrându-și focalizarea pe elevul aflat în procesul de învățare. Diferența față de modelele precedente constă în noul statut al erorii, care nu mai este considerată o deficiență din partea elevului
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
opera literară ca sistem stratificat de norme lasă totuși neclarificat modul real de existență ai acestui sistem. Pentru a trata această problemă într-un mod adecvat, s-ar cuveni să soluționăm controverse ca acelea dintre nominalism și realism, mentalism și behaviorism - pe scurt, toate problemele principale ale epistemologiei. Totuși, pentru scopurile ce le urmărim, va fi suficient să evităm două atitudini opuse : platonismul extrem și nominalismul extrem. Nu trebuie să ipostaziem sau să "reificăm" acest sistem de norme, să facem din
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de "sistem al limbii" și deci și noțiunea de operă literară în sensul folosit 205 de noi, sau oare nu o admite decât ca ficțiune utilă sau ca "descriere științifică", nu sesiaeaza de loc problema în litigiu. Principiile înguste ale behaviorismului consideră drept "mistic" sau "metafizic" tot ceea ce nu este conform cu o concepție foarte limitată a realității empirice. Totuși, a numi fonemul o "ficțiune" sau sistemul limbii doar o "descriere științifică a actelor vorbirii", înseamnă a ignora problema adevărului. *16 Noi
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
are care se �nscrie �n contextul ideologic al �teoriei critice� a ?colii de la Frankfurt privind rolul socio-politic acordat intelectualilor (Gouldner, 1979). �Sociologia sociologiei� devine un c�mp de analiz? privilegiat (Friedrichs, 1970; Gouldner, 1971, 1976). Avatarurile interac?ionismului simbolic Contrar behaviorismului epocii sale ?i sub influen?a pragmatismului, G.H. Mead ar?ta, �n anii dou?zeci, c? efectele mediului social asupra comportamentelor individuale trec prin interpretarea de c?tre actori a simbolurilor n?scute �n interac?iuni ?i traduse �n roluri
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
capacitatea de a se regla singure a conduitelor �n condi?îi diverse ?i schimb?toare. Homans propune sociologiei s? afle fundamentele �infra-institu?ionale� ale conduitelor, �n cadrul unei concep?îi utilitariste a comportamentului uman, inspirat? de economia clasic? ?i de behaviorism (Skinner). Teoria schimbului social (1961,1962) reduce realitatea social? la tranzac?îi �ntre indivizii care fac calcule ra?ionale ale avantajelor ?i costurilor; ordinea social? s-ar na?te astfel din satisfac?ia �ncercat? de indivizii care apreciaz? �retribu?iile
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
preocupărilor filosofice din întreaga istorie a filosofiei în legătură cu modul de raportare a idealului educației la omul ca existență sau esență. Una dintre direcțiile de evoluție ale gândirii psihologice, psihologia umanistă, s-a afirmat la jumătatea secolului trecut, ca reacție la adresa behaviorismului și psihanalizei. În vreme ce ultimele două curente supralicitau determinismul social sau instinctual, umaniștii insistau pe alegerea liberă, teză alimentată de orientările fenomenologică și existențialistă contemporane. Behavioriștii utilizau metode nomotehnice și o interpretare statistică a omului, în timp ce umaniștii instrumentau metode ideografice izvorâte
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
socio-economică / 337 Figura 20.1 Sfera de cuprindere a supravegherii administrației publice / 359 Figura 21.1 Stiluri naționale de politică publică / 371 Casete CASETA 1.1 Studiul comparativ al guvernării și apariția unor noi națiuni / 24 CASETA 1.2 Constituționalism, behaviorism și neo-instituționalism în studiul comparativ al guvernării / 25 CASETA 2.1 Diversele abordări ale studiului guvernării / 38 CASETA 3.1 Normele sistemelor politice trecut și prezent 49 CASETA 4.1 Ideea de progres social și politic / 64 CASETA 4.2
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
din elementele acestor sisteme sunt aceleași, dar nu toate; unele există numai în anumite sisteme politice. În al doilea rând, modul în care se combină sau se întrepătrund aceste elemente variază de la un sistem la altul. CASETA 1.2 Constituționalism, behaviorism și neo-instituționalism în studiul comparativ al guvernării Principala preocupare a studiului comparativ al guvernării s-a modificat semnificativ în decursul secolului XX. Se pot distinge trei faze: * faza constituționalistă, până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Constituțiile fuseseră introduse
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Constituțiile fuseseră introduse treptat în Europa și America Latină. Ele erau concepute ca definind sistemele politice "moderne", chiar dacă acestea erau uneori grav denaturate. * faza behavioristă, cu precădere în anii 1940, 1950 și 1960. Behaviorismul s-a bucurat inițial de succes în studiul politicii naționale, mai ales în Statele Unite. S-a bazat pe recunoașterea faptului că studia în esență ce se întâmpla în realitate, nu ce se susținea în mod formal (vezi Dahl, 1963). Abordarea
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]