441 matches
-
forței creative”. Teoria psihanalitică a subliniat rolul inconștientului în elaborarea asociațiilor și combinărilor inedite, iar fenomenul creativ necesită o alternare între stările de maximă concentrare, conștiente și cele de relaxare. (Mihaela Roco, 1979, p.20) I 1.2.2. Teoria behavioristă (comportamentalistă ) a creativității Perspectiva behavioristă explică procesul creativității prin schema clasică a condiționării instrumentale, S-R (StimulRăspuns) reprezentanții teoriei, C.F.Osgood, Rossman, Parnes și Hyman consideră că fenomenul creativității depinde considerabil de modul în care au fost stimulate manifestările creative
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
subliniat rolul inconștientului în elaborarea asociațiilor și combinărilor inedite, iar fenomenul creativ necesită o alternare între stările de maximă concentrare, conștiente și cele de relaxare. (Mihaela Roco, 1979, p.20) I 1.2.2. Teoria behavioristă (comportamentalistă ) a creativității Perspectiva behavioristă explică procesul creativității prin schema clasică a condiționării instrumentale, S-R (StimulRăspuns) reprezentanții teoriei, C.F.Osgood, Rossman, Parnes și Hyman consideră că fenomenul creativității depinde considerabil de modul în care au fost stimulate manifestările creative ale individului. (Anca Munteanu, 1994
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
prin schema clasică a condiționării instrumentale, S-R (StimulRăspuns) reprezentanții teoriei, C.F.Osgood, Rossman, Parnes și Hyman consideră că fenomenul creativității depinde considerabil de modul în care au fost stimulate manifestările creative ale individului. (Anca Munteanu, 1994, p.49) Orientarea behavioristă concepe creativitatea ca un tip de comportament cu trăsături specifice, ce încearcă să surprindă, în mod special, determinările sale. Creativitatea nu e numai o trăsătură de personalitate, ci și o variabilă relațională, iar comportamentul creativ a fost studiat în raport cu situația
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
determinările sale. Creativitatea nu e numai o trăsătură de personalitate, ci și o variabilă relațională, iar comportamentul creativ a fost studiat în raport cu situația problematică, nivelurile performanței și cu condițiile mediului în care se desfășoară acțiunea creativă. Principala limită a curentului behaviorist, în explicarea fenomenului creativității, este reducerea complexității fenomenului creativității la formarea legăturilor de tipul S-R, prin premierea răspunsurilor pozitive și sancționarea celor greșite. I 1.2.3. Teoria existențialistă (umanistă) a creativității Inițiatorii teoriei existențialiste ( A. Maslow, C. Monstakas
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
și neierarhizate. Trebuie să admitem că, În general, aceste condiții nu sunt Îndeplinite de publicul școlar al zilelor noastre (aici rezidă, fără Îndoială, cauzele slabei eficiențe actuale a acestui model). b) Al doilea model aduce În discuție condiționarea și pedagogia behavioristă, fundamentată de cercetările lui Skinner, constituindu-se Într-o tentativă de contracarare a modelului descris anterior. În esență, modelul de sorginte behavioristă consideră structurile mentale asemănătoare unei cutii negre la care nu avem acces; prin urmare, este mai realist și
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
Îndoială, cauzele slabei eficiențe actuale a acestui model). b) Al doilea model aduce În discuție condiționarea și pedagogia behavioristă, fundamentată de cercetările lui Skinner, constituindu-se Într-o tentativă de contracarare a modelului descris anterior. În esență, modelul de sorginte behavioristă consideră structurile mentale asemănătoare unei cutii negre la care nu avem acces; prin urmare, este mai realist și mai eficient să ne canalizăm interesul pe „intrări” și pe „ieșiri” decât pe procesele În sine. În contextul acestui model, Învățarea este
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
ce Învață va face puține greșeli de acumulare și evidențiere a cunoștințelor Însușite, deoarece Înaintează cu pași mici și va primi, după fiecare rezolvare corectă, confirmarea succesului. După cum se observă, această tehnică de programare are la bază postulatele unei teorii behavioriste a Învățării, rezultată din experimente pe animale și care ia În considerare numai relațiile dintre sistemul (S) și reacție (R). Nu sunt luate În considerare caracteristicile Învățării specific umane. De aceea, s-a luat În considerare realizarea unor așa zise
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
se referă la faptul că ele pot fi folosite la amplificarea transferului pacientului și grăbirea instalării nevrozei de transfer, dinamizând astfel demersul terapeutic. Interpretat prin prisma teoriei cognitiv-comportamentale, mecanismul determinant al transferului este cel al generalizării stimulului, cunoscut din psihologia behavioristă: un răspuns condiționat clasic sau operant la un stimul X tinde să se producă și în prezența altor stimuli, XX, asemănători stimulului X. În cazul nostru, răspunsul condiționat (reacțiile infantile ale pacientului) determinat de stimulul X (o persoană semnificativă din
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
și final pentru construcția unei teorii. Dezideratul desprinderii unei arte a predării din știința învățării nu s-a împlinit ca urmare a: divergențelor considerabile dintre teoriile învățării; predării, forțată să se limiteze la aplicațiile pedagogice ale teoriei învățării; exacerbării argumentației behavioriste, insuficientă însă pentru explicitarea tuturor situațiilor de predare-învățare. Întrucât s-au făcut destule referiri și în analizele anterioare la asocierea stabilită între didactică și artă, dar și întrucât criza de identitate a pedagogiei, despre care vorbeam în debutul studiului, provine
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
o evaluare a progresului elevului în cursul timpului. Această metodă are sprijinul psihologiei cognitive și a suferit schimbări. De la ideea că inteligența este fixă și unilaterală, s-a trecut la ideea că este multilaterală și schimbătoare. Orientarea cognitivă (față de cea behavioristă) vede în elev o parte din procesul de învățare. El este parte activă, se autoorientează în a primi informații potrivite cu scopul în care le poate folosi și în a-și dezvolta motivația. De asemenea, elevul învață metode de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
problematizare este considerată cea mai valoroasă dintre metodele didacticii moderne, care se pot aplica tuturor disciplinelor de învățământ. În literatura pedagogică se operează, în mod curent, dinstincția între problemă și situație problematică. Psihologii au dat conceputului problemă diverse interpretări. Pentru behavioriști ea este situația externă care nu poate fi rezolvată prin mecanismele instinctive, ci prin încercări și erori. Gestaliștii numesc problemă dezechilibrul creat între subiect și mediu prin ruperea unor verigi relaționale. Pedagogul A.W.Melton consideă că întregul învățământ se
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
state, iar satisfacerea interesului național al unui stat nu ține cont de interesele naționale ale altor state; pe de altă parte, după realiști, interesul național transcende intereselor private, unde securitatea unui stat este primordială în raport cu interesele particulare. Din anii 1950, behavioriștii au reproșat realiștilor că au acceptat fără nici un spirit critic expresia de interes național. După ei, interesul național este o noțiune folosită în discursul practicienilor politicii externe pentru a avea o susținere populară și pentru a legitima ordinea politică internă
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
publicarea cărții lui Kuhn, în alocuțiunea lui ca președinte al APSA, David Truman recunoștea că știința politică nu are și nu a adoptat niciodată paradigme, dar, conciliant, admitea că această știință a cunoscut "ceva asemănător", behaviorismul din perioada 1880-1930. Perioada behavioristă ar fi în știința politică o perioadă de "știință normală", în sensul pe care îl dă Kuhn acestei expresii. Ce câștigăm dacă numim o perioadă benefică din istoria științei politice prin expresia "știință normală"? Tot atunci, în cartea lor Competing
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
structuri ale personalității în curs de cristalizare, și mai ușor educabile, precum și posibilitatea de a sugera cadrelor didactice, ca în analiza pe care o fac activităților elevilor, poziția lor teoretică și practică să nu derive din enunțurile nomotetice (de origine behavioristă) care definesc personalitatea ca o structură cu proprietăți universale, cât din enunțurile teoriilor idiografice, născute din aspectele clinice ale activității școlare, concrete. Acestea văd personalitatea într-o perspectivă dinamică, ca un tot structurat, ca o organizare perfectibilă și coordonată pe
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
cercetări În capitolul general al „psihologiei”, nefastă pentru istoric datorită atenției pe care o acordă individului În dauna societății. Odată cu operarea categorizării și instalarea prejudecății, aceasta Își va găsi ușor argumente care să o confirme și să o Întărească: orientarea behavioristă, influentă multă vreme În psihologia socială, Îl va Îndrepta pe istoricul atent nu atât la reacții comportamentale, cât spre sistemele de valori și la reprezentările care ghidează conduita umană; psihoistoria, influentă mai ales În istoriografia americană, având În vedere sondajul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
influent psiholog al secolului XX într-o anchetă a American Psychological Association (Haggbloom, et. al., 2002). John Broadus Watson (psiholog) - Fondatorul behaviorismului metodologic. Articolul său clasic în istoria psihologiei, „Psychotherapy as the behavioris views it” (1913), a devenit manifestul mișcării behavioriste. A fost președintele American Psychological Association. Hans Eysenck (psiholog), Arnold Lazarus (psiholog), Joseph Wolpe (psihiatru) - primii care au aplicat sistematic principiile behavioriste la domeniul clinic și care au formulat și impus termenul de terapie comportamentală/behavior therapy. David Clark, Arthur
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
metodologic. Articolul său clasic în istoria psihologiei, „Psychotherapy as the behavioris views it” (1913), a devenit manifestul mișcării behavioriste. A fost președintele American Psychological Association. Hans Eysenck (psiholog), Arnold Lazarus (psiholog), Joseph Wolpe (psihiatru) - primii care au aplicat sistematic principiile behavioriste la domeniul clinic și care au formulat și impus termenul de terapie comportamentală/behavior therapy. David Clark, Arthur Freeman, Raymond DiGiuseppe, Windy Dryden, Steve Hayes, Robert Leahy, Marsha Linehan, Paul Salkovskis, Zindel Segal, Adrian Wells, Richard Wessler, Jeffrey Young (psihologi
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
outcome studies comparing bona fide psychotherapies: Empirically, ”All must have prizes”. Psychological Bulletin, 3, 203-215. Waters, V. (2003). Povești raționale pentru copii. Cluj-Napoca: Editura ASCR. Watson, D. (2000). Mood and temperament. New York: Gilford Press. Watson, J.B. (1913). Psychology as the behaviorist views it. Psychological Review, 20, 158-177. Watson, J.B., și MacDougall, W. (1929). The battle of behaviorism: An exposition and an exposure. [A debate between the leading behaviorist and the leading instinct theorist of the early 20th century.] Watson, J.B., și
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
2000). Mood and temperament. New York: Gilford Press. Watson, J.B. (1913). Psychology as the behaviorist views it. Psychological Review, 20, 158-177. Watson, J.B., și MacDougall, W. (1929). The battle of behaviorism: An exposition and an exposure. [A debate between the leading behaviorist and the leading instinct theorist of the early 20th century.] Watson, J.B., și Rayner, R. (1920). Conditioned emotional reactions. Journal of Experimental Psychology, 3, 1-14. Weber, E.H. (1834). De pulsu, resorptione, auditu et tactu: Annotationes anatomicae et physiologicae. Lipsiae [Leipzig
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
dorește“. El a oferit și o listă de instincte stabile: foamea, setea, repausul, somnul, eliminarea, respirația, activitatea, apetitul senzorial. Cu o frecvență mai mică se constată: agresivitatea, fuga, instinctul de achiziție și alte scheme comune. e) Pulsiunile. Teoria aparține școlii behavioriste și este strâns legată de teoria stimul-răspuns. Pulsiunile sunt imboldurile permanente către activitate. Ele pot fi primare (înnăscute) și secundare (învățate). La baza învățării ar sta aceste pulsiuni secundare. Această teorie a dus la teorii ale învățării și ale personalității
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
din Washington, D.C. În 1943, s-a întors la Universitatea din Iowa cu noi idei în legătură cu o nouă disciplină academică în studiul comunicării. "Cu toate că Schramm a fost specialist în științele umane, el vedea comunicarea ca o nouă ramură a științei behavioriste și sociale" (7). Probabil printr-o anomalie a istoriei academiei, înainte de a se "converti" la domeniul științific, Schramm a fost numit director al Iowa Writer's Workshop în anul 1934 și a fost un scriitor de nuvele desăvârșit, câștigând un
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
până în momentul apariției studiului comunicării de masă sub conducerea lui Schramm și a colegilor săi. În aceste condiții, jurnalismul își putea regăsi demnitatea metodică. Așadar, așa cum afirmă Crooks, "facultățile de jurnalism aveau drept membri experți în comunicare educați în științe behavioriste, care i-au înlocuit pe foștii jurnaliști" (7). De asemenea, jurnalismul s-a schimbat, devenind, din studiu retoric fundamental, o știință socială. Everett Rogers susține opiniile lui Crook, adăugând că, în cazul în care studiul comunicării ar fi privit ca
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu Journalism Quarterly, Journalism Abstracts și Journalism Monographs, la toate titlurile fiind adăugată și sintagma Mass Communication (AEJMC News 1). Studiile jurnalistice au ajuns apoi să accepte colaborarea cu studiile comunicării de masă, colaborare ce punea accentul pe behaviorism. Accentul behaviorist ce se baza pe dovezile empirice măsurabile au dominat acest studiu, în ciuda preferințelor din anii '70 pentru alte tipuri de abordări, mai ales cele de tip cultural (Carey, 177) și calitativ (Cooper, Potter și Dupagne 54). Această caracteristică paradigmatică poate
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
media" (60). Deși a existat o publicație care a făcut excepție de la acest caz - Critical Studies in Mass Communication - realitatea este că jurnalele cele mai de succes din studiul comunicării de masă rămân cantitative, empirice și pun accentul pe caracterul behaviorist. În plus, cei mai remarcabili experți în comunicare au depus eforturi pentru a menține studiul comunicării - și implicit studiul jurnalismului - la stadiul de "știință", statut ce exclude doar acele paradigme care nu sunt considerate științifice. Conform unei interpretări realizate de
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care au la bază nevoi de ordin social (recunoștință, stimă, apartenență la un grup etc.). După cum precizam mai sus, motivațiile care stau la baza comportamentului de cumpărare și consum pot fi clasificate și în: − motivații raționale; − motivații emoționale. Observație: Cercetătorii behavioriști ai consumatorului<footnote Ioan Plăiaș, op. cit., p. 30. footnote> folosesc termenul „raționalitate” în sensul economic tradițional, care presupune că oamenii se comportă rațional atunci când analizează cu atenție toate alternativele și o aleg pe aceea de la care se așteaptă să obțină
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]