166 matches
-
A scris doar începutul, opera sa fiind continuată de succesorii săi bollandiști, formându-se, astfel, Societatea Bollandiștilor. Jean Mabillon (23 noiembrie 1632 - 27 decembrie 1707), călugar și savant francez benedictin, considerat fondatorul paleografiei și diplomaticii, a scris despre "Viețile Sfintilor Benedictini", în 1668, și a editat " Opera Sfântului Bernand". În 1681 a scris "De re diplomatica", în care a abordat problemele privind diferite tipuri de scrieri medievale și manuscrise, fiind, astfel, fondatorul paleografiei latine. Ludovic al XIV-lea l-a trimis
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
sau au ocupat alte poziții ecleziastice importante. Ekkehard II a fost și autorul mai multor imnuri ecleziastice, cunoscute sub denumirea de “secvențe”. Din păcate aceste compoziții s-au pierdut cu excepția uneia singure, dedicate Sfântului Desideriu. Deși regulile ordinului obligau călugării benedictini să fie legați de o anumită mânăstire și nu acceptau călugări itineranți, aceste reguli nu îi împiedicau pe monahii cu funcții mai importante să călătorească frecvent pentru diferite treburi mânăstirești. Se pare că printre ei se aflau și oameni cărora
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Acesta a înființat aici o mănăstire și o episcopie ortodoxă sub control bizantin, cu hramul "Sf. Ioan Botezătorul", cu călugări aduși de la Vidin, cândva în jurul anului 1000. Mănăstirea a ajuns, probabil, la începutul veacului al XIII-lea în mâinile călugărilor benedictini. În anul 1003 sau 1030 (dată este controversată) comandantul de oști bănățean Chanadinus, fugit la curtea regelui Ștefan, primește comandă trupelor regelui și pornește la cucerirea voievodatului lui Ahtum. Primele bătălii au fost câștigate de Ahtum dar în ultima bătălie
Cenad, Timiș () [Corola-website/Science/304586_a_305915]
-
sau Abația din Melk (în ) este o abație istorică a benedictinilor din Austria, unul dintre cele mai faimoase locuri istorice ale creștinismului monahic european. Abația se găsește deasupra orașului Melk, situată pe un deal stâncos cu vedere spre valea Wachau a Dunării, în landul federal Austria Inferioară. Abația este una din
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
irlandez, mort ca martir (atunci când a plecat într-o cruciadă în Țara Sfântă, el a fost considerat spion, capturat la Stockerau, în apropiere de Viena, și spânzurat). La 21 martie 1089, Leopold al II-lea a chemat la Melk călugării benedictini de la Lambach, înlocuindu-i pe canonicii Capitlului care erau acolo de mai multe decenii. Mai târziu, Leopold al III-lea a atribuit mănăstirii, printr-o scrisoare de donație din 1113, teritoriile situate la granițele fostei Mărci din Est, printre care
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
știință, paleografia își datorează existența necinstei călugărilor și teologilor, căci ea a apărut din necesitatea de a verifica autenticitatea documentelor și manuscriselor citate în controversele bisericești, în ultima parte a secolului al XVII-lea. Creditul pentru înființarea disciplinei le revine benedictinilor francezi din congregația de St Maur, și în special celor 2 erudiți, anume Jean Mabillon, a cărui lucrare De Re Diplomatica, pune în 1681 pe teren solid studiul documentelor și al caracterelor latine vechi, și Bernard de Montfaucon, care a
Paleografie () [Corola-website/Science/309003_a_310332]
-
asceza" (meditația) unul dintre principiile călugărilor. Astfel, în rândul adepților ei, vor fi reguli de alimentație mai puțin severe, iar timpul de rugăciune și a liturghiilor va fi scurtat.Conflictul se agravează când Hildegard dorește întemeierea unei mănăstiri proprii, călugării benedictini din Disibodenberg opunându-se vehement unei asemenea mănăstiri.Hildegard caută sprijinul lui Bernard din Clairvaux (predicator cistercin renumit), care însă se arată într-o scrisoare (?) cu privire la viziunile lui Hildegard.Cu toate acestea, în anul 1141, Hildegard cu colaborarea "prepostului" Volmar
Hildegard von Bingen () [Corola-website/Science/305749_a_307078]
-
ale rechinilor, astfel încât multe tragedii sunt evitate. Apele din largul orașului Perth cuprind un univers fascinant pentru amatorii de scufundări, care ascund epavele numeroaselor nave scufundate aici . Cel mai plin de viață cartier al orașului este Subiaco, întemeiat de călugări benedictini italieni în 1851. Regiunea din jurul orașului Perth pregătește numeroși studenți în instituții de învățământ, precum Universitatea Australiei de Vest, Universitatea Murdoch, Universitatea de Tehnologie Curtin sau Universitatea Eith Cowan. În Galeria de Artă Aborigena pot fi admirate desene pe scoarță
Perth () [Corola-website/Science/306461_a_307790]
-
Papă Clement al XI-lea, la 17 mai 1706. La 12 iulie 1730, ca urmare a decesului Papei Benedict al XIII-lea, a fost ales papă. Clement al XII-lea și-a început activitatea de papă prin atenuarea corupției unor benedictini. L-a înlăturat pe atotputernicul și nedemnul "Niccolò Cascia", care profitase de neimplicarea venerabilului papă Benedict al XIII-lea, condamnându-l pe Cascia la 10 ani de închisoare și la confiscarea averii. A îmbunătățit eficacitatea guvernării "Statului Papal", desi i
Papa Clement al XII-lea () [Corola-website/Science/305443_a_306772]
-
că la capătul drumețiilor îl va face guvernatorul unei insule, și pornesc amândoi într-o a doua aventură. Se luptă cu morile de vânt, luându-le drept uriași, și își imaginează că în trăsura pe care o însoțesc câțiva călugări benedictini se află o prințesă răpită, fiind din nou bătut. De-a lungul călătoriei lor, Don Quijote și Sancho Panza vor întâlni hangii, prostituate, păstori, soldați, preoți, condamnați evadați și chiar îndrăgostiți, cu diverse povești de iubire. Don Quijot e intervine violent
Don Quijote de la Mancha () [Corola-website/Science/314625_a_315954]
-
Patriarhul Constantinopolului, și Biserica Slavă (Rusia), ce era condusă de Mitropolitul Kievului, ambele biserici ortodoxe având sediul la Constantinopol și fiind în subordinea Patriarhului Ecumenic. Această reformă fost o mișcare inițiată de către monahii unei mănăstiri franceze ce aparținea Ordinului Călugărilor Benedictini, fondată în anul 910 la Cluny. Reforma a luat amploare grație abaților de acolo, care erau pioși și cu o voință de fier. Accentul se punea pe celibatul clericilor și pe lupta cu simonia (termen provenind de la Simon Magul și
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
cu avarii și cu slavii care locuiau deja acolo. Spre sfârșitul secolului al X-lea, regiunea trece în posesia lui Koppány, apoi devine posesiune regală după moartea liderului rebel, și oamenii loiali regelui vin să se instaleze acolo, precum și călugării benedictini, așa cum o indică ruinele mănăstirii Sf. Nicolae (Szent Miklós), construite de ei. În acest loc se formează domeniul central al clanului (nemzetség) Tibold de origine germană. Prima mențiune scrisă a localității este în registrul zeciuielii papale din 1332-1337, care menționează
Babócsa () [Corola-website/Science/318283_a_319612]
-
de 1500 ani. Galenus era medicul gladiatorilor în Pergam, iar în Roma, medicul lui Marc Aureliu și altor 3 împărați care l-au urmat. Majoritatea doctrinelor lui Galenus erau adunate și îmbunătățite la sfârșitul secolului al XI-lea de către călugării benedictini la Școala de la Salerno în "Regimen sanitalis Salernitanum", care înca avea cititori în secolul al XVII-lea. Galenus credea în teoria umorală și răspândea ideea că "pneuma" este sursa vieții. Cele patru elemente (pământ, aer, foc și apă) se combină
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
biserica în stil gotic, mai nouă și încăpătoare, aflată la sud de sat. Cine și când anume a construit această biserică de piatră, încă martoră a istoriei, nu se știe. Este posibil să fie primul așezământ monahal construit de călugării benedictini, ctitori a numeroase așezăminte de pe culoarul Someșului Mic și Someșului Mare. Atribuirea ei unei comunități de români ortodocși ca atestat „a existenței și afirmării neîntrerupte a populației românești pe teritoriul de la confluiența Someșurilor”, este discutabilă, fiind mai degrabă produsul unui
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din satul Mănăstirea, comuna Mica, județul Cluj, a fost construită în anul 1520. Date sigure există, însă, abia din 1573. Tradiția a atribuit-o, eronat, călugărilor benedictini, constructorii potențiali ai bisericii „Sfântul Nicolae”. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Actuala biserică ortodoxă „Înălțarea Sfintei Cruci” din satul Mănăstirea, comuna Mica, jud. Cluj, cunoscută și sub numele de „Biserica cea dinafară” (la V. Drăguț, „Sf.
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325958_a_327287]
-
(Amatus Casinensis), călugăr din Ordinul benedictinilor la abația de la Monte Cassino, a fost unul dintre cei trei cronicari majori italo-normanzi, alături de Guglielmo de Apulia și de Goffredo Malaterra. Scrierea lui Amato, "L'Ystoire de li Normant" ("Istoria normanzilor"), realizată în opt cărți, scrisă în original în
Amato de Montecassino () [Corola-website/Science/324439_a_325768]
-
cu toate acestea ea și-a continuat activitatea sub formă de convent. Neexistând niciun cumpărător pentru clădirile mănăstirii, maicilor li s-a permis să rămână. Regele Ludovic I al Bavariei a dispus reînființarea în 1836 a mănăstirii cu prevederea ca benedictini să-și asigure propria existență prin deschiderea de școli. Începând din 1837, ele s-au dedicat educării fetelor în "Gimnaziul Irmengard" cu internat (până în 1982) și (din 1983) în "Școala de meserii Irmengard" (fostul "Seminar inferior pentru activități sociale feminine
Mănăstirea Frauenchiemsee () [Corola-website/Science/327443_a_328772]
-
cu toate acestea ea și-a continuat activitatea sub formă de convent. Neexistând niciun cumpărător pentru clădirile mănăstirii, maicilor li s-a permis să rămână. Regele Ludovic I al Bavariei a dispus reînființarea în 1836 a mănăstirii cu prevederea ca benedictini să-și asigure propria existență prin deschiderea de școli. Începând din 1837, ele s-au dedicat educării fetelor în "Gimnaziul Irmengard" cu internat (până în 1982) și (din 1983) în "Școala de meserii Irmengard" (fostul "Seminar inferior pentru activități sociale feminine
Frauenchiemsee () [Corola-website/Science/327442_a_328771]
-
este unul dintre cele mai vechi monumente istorice din Ungaria, fiind înscrisă în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Ea deține al doilea cel mai mare teritoriu abațial din lume, după Monte Cassino din Italia. Primii misionari creștini benedictini au venit în Ungaria în anul 996, la cererea lui Géza, conducătorul maghiarilor. Aceștia s-au stabilit la Pannonhalma. În anul 1001, Ștefan cel Sfânt, fiul lui Géza primul rege al Ungariei a donat pământuri în această localitate pentru construirea
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
1486 abația a fost reconstruită integral în stil gotic sub regele Matia Corvin. Ca urmare a incursiunilor otomane în Europa, între secolele XVI-XVII, abația din Pannonhalma a fost fortificată. În timpul dominației otomane în Ungaria, abația a fost avariată iar călugării benedictini au fost forțați să o părăsească. Abia după ce Ungaria a fost integrată în Imperiul Habsburgic călugării s-au putut întoarce acolo. Între secolele XVII-XVIII, au fost adăugate abației elemente în stil baroc. Starea actuală a abației datează din anul 1832
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
hramul Sfântului Martin a fost ridicată la rangul de "basilica minor" încă din anul 1942. În anul 1945, Ungaria a devenit un stat comunist, iar în anul 1950 abația și proprietățile ordinului au fost confiscate de către stat. După căderea comunismului benedictinii și-au reluat activitatea. În anul 1996 abația a intrat în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
stabilirea lui la Benevento ar fi putut avea loc cu câțiva ani înainte. La puțină vreme după stabilirea acolo, el a intrat într-o mănăstire situată în zona lacului Como și înainte de 782 deja devenise rezident la marea locație a benedictinilor de la Montecassino. În jur de 776, fratele său Arechis a fost dus ca prizonier în Francia, iar atunci când, mai târziu, regele francilor a vizitat Roma, Paul a reușit, printr-o scrisoare, să îl convingă pe Carol cel Mare să îl
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
n. 12 septembrie 1777, Arques-la-Bataille, departamentul Seine-Maritime - d. 1 mai 1850, Paris) a fost un naturalist francez specializat în zoologie și anatomie. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Blainv.. Blainville a urmat școala militară din Beaumont-en-Auge (Calvados) la călugării benedictini. În timpul Revoluției franceze (1789-1799) școala militară a fost desființată, iar Blainville se reîntoarce acasă la părinți în Arques-la-Bataille lângă Dieppe. Din 1794 începe să urmeze școala de desenatori în Rouen. Se mută la Paris în 1796 unde se dedică picturii
Henri Marie Ducrotay de Blainville () [Corola-website/Science/322736_a_324065]
-
luat sfârsit în jurul anului 1200. Dupa această dată reîncepe procesul de reurbanizare a multor localități ardelene. Numele Thorda (Turda) apare pentru prima dată într-un document din anul 1075 semnat de regele maghiar Geza I, prin care atribuie mănăstirii călugărilor benedictini din Garamvölgy (Garamszentbenedek) în Slovacia (Gran-Esztergom, azi în Ungaria) incasările vamei târgului, a vamei de la podul peste Arieș și a vamei ocnelor de sare, din locul denumit Aranyas-Aureus (Szentmiklós), situat lângă râul Arieș. În Evul mediu timpuriu au existat în
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
este unul dintre cei cinci munți aflați în orașul Salzburg, landul Salzburg, Austria, și are o înălțime de 540 m deasupra nivelului mării. El este numit după călugării benedictini de la Abația Sf. Petru de la poalele versantului nord al muntelui. formează peisajul istoric al orașului Salzburg cu versantul său lung constând din conglomerate ("Nagelfluh"). Masivul este un râu solidificat din piatră spartă, depusă ca într-o deltă în marea interglaciară
Mönchsberg () [Corola-website/Science/328312_a_329641]