219 matches
-
sus cu excepția limbilor malaeză și indoneziană (unde este specializat cu sensul de carte religioasă). Dintre limbile europene, spaniola și portugheza au cel mai mare număr de cuvinte împrumutate din arabă. Termenii împrumutați variază de la terminologie religioasă (cum ar fi cuvântul berber "tazallit" „rugăciune” < "Salăt"), termeni academici (ca de exemplu "mantiq" în tătară - „logică”), termeni economici (ca englezescul "sugar" - zahăr < "sukkar") până la conjuncții folosite curent (cuvântul urdu pentru „dar” - "lekin"). Majoritatea varietăților berbere (ca de exemplu kabyle), împreună cu swahili, au împrumutat unele
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
i sunt un popor indigen al Africii de Nord (Magreb). În limba lor își spun Imazighen (în scrierea tifinağ : Imaziγen). Cuvântul "Berber" apare odată cu sosirea Vandalilor în Africa de Nord și provine din latinescul "Barbarus" care el însuși se trage din grecescul βάρϐαρος (”străin”). Lingviștii au presupus că Vandalii, romanizați în mai puțin de o generație (romanizarea lor începuse încă din Spania, unde au
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
o ramură aparte din familia de limbi afro-asiatice, ramură numită odinioară "hamitică". În antichitate au fost cunoscuți sub numele de nubieni, libieni sau mauri și au cunoscut pe rând stăpânirea romană, invaziile vandalilor și cucerirea arabă. Începând cu secolul VII, berberii acceptă treptat islamul și o dată cu acesta limba arabă. De-a lungul istoriei, berberii și limbile lor au cunoscut influențe romane, punice, arabe, turcești și, mai nou, franceze. Dinastia Almoravizilor și cea a Almohazilor, ambele de origini berbere, au construit imperii
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
antichitate au fost cunoscuți sub numele de nubieni, libieni sau mauri și au cunoscut pe rând stăpânirea romană, invaziile vandalilor și cucerirea arabă. Începând cu secolul VII, berberii acceptă treptat islamul și o dată cu acesta limba arabă. De-a lungul istoriei, berberii și limbile lor au cunoscut influențe romane, punice, arabe, turcești și, mai nou, franceze. Dinastia Almoravizilor și cea a Almohazilor, ambele de origini berbere, au construit imperii în nordul Africii și în Spania între secolele al XI-lea și al
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
fluviul Niger, cuprinzând și partea sahariană a continetului african. Mult reduse, în ziua de azi, zonele în care se mai vorbesc limbi berbere sunt răspândite pe teritoriile unor state ca Algeria, Maroc, Libia, Tunisia și Egipt. Din anii 1990, intelectualii berberi încearcă să resusciteze interesul pentru aceste limbi, și astăzi există un real sentiment de aparținere culturală comună în toate comunitățile berbere. Există și un alfabet berber comun numit "Tifinağ". Un element strâns legat de modul specific de viață al berberilor
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
teritoriile unor state ca Algeria, Maroc, Libia, Tunisia și Egipt. Din anii 1990, intelectualii berberi încearcă să resusciteze interesul pentru aceste limbi, și astăzi există un real sentiment de aparținere culturală comună în toate comunitățile berbere. Există și un alfabet berber comun numit "Tifinağ". Un element strâns legat de modul specific de viață al berberilor îl constituie locuințele acestora. Familiile berbere trăiesc în câteva încăperi săpate în stâncă și foarte rar au curent electric sau gaz. În interior, pe podeaua de
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
berberi încearcă să resusciteze interesul pentru aceste limbi, și astăzi există un real sentiment de aparținere culturală comună în toate comunitățile berbere. Există și un alfabet berber comun numit "Tifinağ". Un element strâns legat de modul specific de viață al berberilor îl constituie locuințele acestora. Familiile berbere trăiesc în câteva încăperi săpate în stâncă și foarte rar au curent electric sau gaz. În interior, pe podeaua de pământ bătătorit sunt întinse covoare tradiționale, iar mobilierul este extrem de rudimentar. Podelele sunt înclinate
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
interior, pe podeaua de pământ bătătorit sunt întinse covoare tradiționale, iar mobilierul este extrem de rudimentar. Podelele sunt înclinate în direcția intrării principale, pentru ca, în caz de inundație în anotimpul ploios, apa să curgă în afara locuinței. Pentru a câștiga ceva bani, berberii permit turiștilor să viziteze spațiul în care locuiesc. Autobuzele pline cu vizitatori opresc în apropierea locuințelor berbere, turiștii le vizitează și la întoarcere oferă proprietarilor câteva monede.
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
exemple sunt: Gabrijel Jurkić, Petar Tiješić, Karlo Mijić, Špiro Bocarić, Petar Šain, Đoko Mazalić, Român Petrović și Lazăr Drljača. După al Doilea Război Mondial, s-au remarcat artiști că Virgilije Nevjestić, Bekir Misirlić, Ljubo Lah, Meho Sefić, Franjo Likar, Mersad Berber, Ibrahim Ljubović, Dževad Hozo, Afan Ramić, Safet Zec, Ismar Mujezinović și Mehmed Zaimović. În 2007, s-a inaugurat la Sarajevo Ars Aevi, un muzeu de artă contemporană cu lucrări ale artiștilor renumiți din toată lumea. Cântece populare tradiționale din Bosnia și
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
din regiunea Maghreb, în nord-vestul Africii, mărginită cu Oceanul Atlantic în vest, Senegal în sud-vest, Mali în est și sud-est, Algeria în nord-est și Sahara de Vest (teritoriu controlat de Maroc) în nord. Numele de „"Mauritania"” provine de la „"Mauretania"”, vechi regat berber. Capitala și cel mai mare oraș al țării este Nouakchott, localizat pe coasta atlantică. Cu câteva mii de ani îen,partea sudică a Mauritaniei moderne era locuită de popoare de rasă neagroidă, care se ocupau cu vânatul și agricultura. În
Mauritania () [Corola-website/Science/298125_a_299454]
-
localizat pe coasta atlantică. Cu câteva mii de ani îen,partea sudică a Mauritaniei moderne era locuită de popoare de rasă neagroidă, care se ocupau cu vânatul și agricultura. În mileniul I e.n. de la nord a început popularea treptată de către berberi crescători de animale, care le-au împins pe popoarele de culoare spre sud. Începând cu secolul XI a început procesul de arabizare și islamizare a populației. Arabii au ocupat o poziție dominantă în țară, impunându-și puterea asupra negrilor și
Mauritania () [Corola-website/Science/298125_a_299454]
-
crescători de animale, care le-au împins pe popoarele de culoare spre sud. Începând cu secolul XI a început procesul de arabizare și islamizare a populației. Arabii au ocupat o poziție dominantă în țară, impunându-și puterea asupra negrilor și berberilor (triburile tukuler, soninke, volof). Berberii și negrii au preluat de la arabi limba și viața de familie. Centrul principal al țării a devenit oaza Șingheti (Shingetti), iar țara a început să se numească Tabr-al-Bidan(«Pământul albilor»). Printre primii europenii care și-
Mauritania () [Corola-website/Science/298125_a_299454]
-
au împins pe popoarele de culoare spre sud. Începând cu secolul XI a început procesul de arabizare și islamizare a populației. Arabii au ocupat o poziție dominantă în țară, impunându-și puterea asupra negrilor și berberilor (triburile tukuler, soninke, volof). Berberii și negrii au preluat de la arabi limba și viața de familie. Centrul principal al țării a devenit oaza Șingheti (Shingetti), iar țara a început să se numească Tabr-al-Bidan(«Pământul albilor»). Printre primii europenii care și-au făcut apariția în Mauritania
Mauritania () [Corola-website/Science/298125_a_299454]
-
Capitala politică este Rabat, iar cel mai mare oraș este Casablanca; alte mari orașe sunt: Marrakech, Tetouan, Tanger, Salé, Fes, Agadir, Meknes și Oujda. Istoria țării se întinde cunoscut civilizației umane peste 8000 de ani, și a fost fondată de berberi care sunt locuitori originali. Cel mai binecunoscut stat independent marocan a fost Regatul Berber de Mauretania condus de regele Bocchus I. Acest Regat Berber de Mauretania (acum nordul Marocului) datează cel puțin de la 110 î.Hr. Arabii omeiazi au cucerit această
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
sunt: Marrakech, Tetouan, Tanger, Salé, Fes, Agadir, Meknes și Oujda. Istoria țării se întinde cunoscut civilizației umane peste 8000 de ani, și a fost fondată de berberi care sunt locuitori originali. Cel mai binecunoscut stat independent marocan a fost Regatul Berber de Mauretania condus de regele Bocchus I. Acest Regat Berber de Mauretania (acum nordul Marocului) datează cel puțin de la 110 î.Hr. Arabii omeiazi au cucerit această regiune în secolul VII, aducând limba lor, sistemul lor de guvernare și islamul, la
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
Istoria țării se întinde cunoscut civilizației umane peste 8000 de ani, și a fost fondată de berberi care sunt locuitori originali. Cel mai binecunoscut stat independent marocan a fost Regatul Berber de Mauretania condus de regele Bocchus I. Acest Regat Berber de Mauretania (acum nordul Marocului) datează cel puțin de la 110 î.Hr. Arabii omeiazi au cucerit această regiune în secolul VII, aducând limba lor, sistemul lor de guvernare și islamul, la care mulți dintre berberi încet s-au convertit, mai ales
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
de regele Bocchus I. Acest Regat Berber de Mauretania (acum nordul Marocului) datează cel puțin de la 110 î.Hr. Arabii omeiazi au cucerit această regiune în secolul VII, aducând limba lor, sistemul lor de guvernare și islamul, la care mulți dintre berberi încet s-au convertit, mai ales după ce arabii s-au retras. În era islamică primul stat marocan musulman, independent de Imperiul Arab, a fost Regatul Nekor, un emirat în zona Rif. A fost fondat de un imigrant din Yemen Salih
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
la 3,6 milioane și a crescut cu aproximativ 4% pe an, fiind una dintre cele mai mari rate din lume. Totalul populației din 1984 a reprezentat o creștere de la 1,54 milioane în 1964. Nativii libieni sunt în principal berberi, berberi arabizați și turci; etnici "puri" arabi sunt în principal, triburile de beduini din deșert și tuaregi. Mici grupuri tribale hausa și tebu din sudul Libiei sunt nomazi sau seminomazi. Printre rezidenții străini, cele mai mari grupuri sunt cetățeni ai
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
3,6 milioane și a crescut cu aproximativ 4% pe an, fiind una dintre cele mai mari rate din lume. Totalul populației din 1984 a reprezentat o creștere de la 1,54 milioane în 1964. Nativii libieni sunt în principal berberi, berberi arabizați și turci; etnici "puri" arabi sunt în principal, triburile de beduini din deșert și tuaregi. Mici grupuri tribale hausa și tebu din sudul Libiei sunt nomazi sau seminomazi. Printre rezidenții străini, cele mai mari grupuri sunt cetățeni ai altor
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
dialectul libian), care este vorbită de 80% din libieni, și limba arabă modernă standard care este, de asemenea, limba oficială; limbi berbere și tuarege sunt folosite de 20% din populație, dar nu au statut oficial, aceste limbi sunt vorbite de berberii și tuaregii din sud alături de limba arabă. "Articol principal: Cultura Libiei" "Religie" Religia predominantă în Libia este Islamul, aproximativ 97% din populație aparține acestei religii. Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 5 obiective din această
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
în Munții Atlas sunt păduri de foioase cu tufișuri (macchie), animale sălbatice: mistreți, iepuri, spre sud în regiunea de stepă fiind gazele, pe când în sud în zona deșertului fiind scorpioni, șerpi, vulturi. Circa 98% din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai 1,2% din populație sunt berberi. Ca fostă colonie franceză, minoritatea cea mai importantă dintre europeni sunt francezii, urmați de italieni și maltezi. Densitatea populației fiind mai mare în nord unde locuiesc 70% din numărul locuitorilor
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
animale sălbatice: mistreți, iepuri, spre sud în regiunea de stepă fiind gazele, pe când în sud în zona deșertului fiind scorpioni, șerpi, vulturi. Circa 98% din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai 1,2% din populație sunt berberi. Ca fostă colonie franceză, minoritatea cea mai importantă dintre europeni sunt francezii, urmați de italieni și maltezi. Densitatea populației fiind mai mare în nord unde locuiesc 70% din numărul locuitorilor. Vezi și: Economia Tunisiei s-a dezvoltat rapid, condusă fiind
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
al trunchiului de 1,4 metri la bază. Frunzele sunt penate. Cea mai mare plantă de interior din lume este un "Jubea Chilensis" din Gradina Botanică Regală Kew, din Londra, Anglia. Palmierul a fost denumit după Juba II, un rege berber și botanist. Are nevoie de ierni blânde dar poate tolera temperaturi de până la aproximativ -15 °C; de asemenea are nevoie de veri răcoroase fiind unul dintre cei mai rezistenți palmieri cu frunze penate. Acest lucru este datorat faptului că în
Jubaea chilensis () [Corola-website/Science/316686_a_318015]
-
i (în berberă "Igwanciyen", în spaniolă "Guanchos") sunt băștinașii berberi din arhipelagul Canarelor, înainte de sosirea europenilor. Au dispărut ca popor și cultură, dar au lăsat urme în actuala populație precum și în domeniul arheologiei. Din limba guanșă au rămas destule toponime, nume de familie și câteva expresii care confirmă apartenența sa
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
zona a devenit pustie pentru următoarele două secole. O altă bătălie a fost dată în apropiere de Utica și arabii au fost din nou victorioși, forțând bizantinii să părăsească această parte din Africa de Nord pentru totdeauna. A urmat o revoltă a berberilor contra stăpânirii arabe. Triburile de berberi unite și disciplinate de regina Cahina au împins arabii conduși de guvernatorul Hassan înapoi în Egipt. Cuceririle arabe au fost pierdute într-o singură zi în fața berberilor. Cinci ani au trecut până când Hassan, guvernatorul
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]