138 matches
-
la dezorganizarea socială. Viața socială este călăuzită de propriile ei legi, legile aspre ale luptei pentru existență și de selecția celor mai puternici. Astfel concepută, pedagogia existenței devenea o pedagogie a luptei pentru viață.” Prin intermediul opțiunii pedagogice inspirată din filosofia bergsoniană a evoluției, ne găsim în fața unei opțiuni despre viață privită ca un ,,elan vital”, o concepție despre dezvoltare care consideră creația drept un act demiurgic lăuntric, ce izvorăște din înseși străfundurile vieții. O astfel de viziune evoluționistă de tip creaționist
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
autoritate morală, aceea care se impune de la sine oricărui om când acesta se află în prezența unei personalități care vede mai repede și mai bine unde este binele.” Opțiunea pedagogică a lui Ferrière este rezultatul unei concepții filosofico-psihologice, de inspirație bergsoniană, centrată pe intuiționism și ,,elan vital”. Ferrière admite că școala are menirea de a-l pregăti pe elev pentru viață, iar metoda de lucru specifică noului model urmează să parcurgă câțiva pași: 1. elevul trebuie circumscris cadrului natural și social
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în 1924 la vîrsta de 80 de ani, trei ani după ce a primit premiul Nobel, se caracterizează așa cum am văzut prin încercarea de a evada sub orice formă. Gustul pentru introspecție la baza căruia regăsim moda filosofici freudiste și influențele bergsoniene, se trage din această tendință generală de privilegiere a individului și a cunoașterii acestuia față de o lume care îl strivește și în care el nu se mai recunoaște. De aceste idei sînt legate în mod direct opera lui André Gide
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
s-au remarcat reprezentanții neospiritualismului francez, integrați în curentul mai larg al "filosofiei vieții" EMILE BOUTROUX, JULES LACHELIER, F. RAVAISSON, HENRI BERGSON acesta din urmă bucurîndu-se de o deosebită popularitate în rîndul oamenilor de cultură de la începutul secolului XX. Conceptul bergsonian de "intuiție" apăra tocmai ideea de cunoaștere nemijlocită a lucrurilor, considerată ca fiind mai profundă decît cea realizată pe cale rațională: "Miezul învățăturii lui Bergson este că în esență existau două moduri de observare a realității de către om: unul e științific
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la propoziția că femeia are dreptul să-și caute fericirea chiar printr-o desăvârșită libertate sexuală. CAMIL PETRESCU Camil Petrescu este în roman un anticalofil, partizan al dicteului automat, în marginile permise de gen, dușman al caracterologiei clasice și fixe. Bergsonian și proustian, înțelege să cultive fără stânjenire "fluxul amintirilor" și, gidian, să respecte autenticul în jurnale în care pretinde a nu modifica nimic din cursul amintirii, mergând până la a compune în corecturi și a dubla textul cu note în subsol
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
M. Ralea, ocupîndu-se numai de valori stabilite dintre acelea care ajută digestiei după o "masă bună" și incită spiritul când e "rău dispus". Eseistul face "idei", supune adică obiectul unui sistem de relații vaste. Marcel Proust este privit prin teoria bergsoniană a memoriei, Rainer Maria Rilke prin sărăcia sângelui, Balzac prin considerații asupra capitalismului, Th. Hardy prin teoria tensiunii sufletești a lui Pierre Janet, Anatole France prin imaginea dematerializării, Tudor Arghezi prin anarhism, monarhism și magie. M. Ralea a dovedit talent
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de gen nici naratorului la persoana I, nici personajului la persoana a III-a.” Într-adevăr, diferența care așază acest roman Într-un alt loc decît cel comun al ficțiunii feminine franceze la modă poate fi exprimată În termeni oarecum bergsonieni: placarea mecanicului - constrîngerea formală citată - pe viu - povestea de dragoste nefericită. Dincolo de bulversarea „gramaticii de gen”, narațiunea este traversată de aluzii intertextuale. Există de pildă investiții de imaginar din marea poezie franceză: personajul (ea/el) cu pielea neagră, cinic, cosmopolit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe nerăsuflate - dacă cititorul cedează și deschide cartea. Pur și simplu, dimensiunea funcțională a acestui text nu lasă loc nici unei interpretări. Acesta este, cu adevărat, un text utilitar. Dar nu util, heideggerian vorbind, ființei cititorului, nici, din punct de vedere bergsonian, energiei vitale a lui. Nici, bachelardian, sufletului lui. Nici, pascalian, inimii. Nici, nietzschean, dezvrăjirii conștiinței morale. Acest roman este util În sensul sociologului citat mai sus: „În vreme ce (În trecut, n.m. A.M.) sensul vieții era impus de către destinul social, astăzi e
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Sigur, Patul lui Procust sau Ultima noapte de dragoste... sunt romane ok, nimeni nu ne Împiedcă să le citim. Îmi amintesc Însă că, În liceu, prin Camil Petrescu am ajuns la teoria fluxului conștiinței, la fenomenologia husserliană și la vitalismul bergsonian. Nu era mai normal să fi ajuns aici pe altă filieră, prin Proust? (Unde mai pui că Husserl e una, Bergson, alta, că, dacă tot conectăm literatura la gîndirea epocii, de ce n-am conecta-o la tipuri de discursuri, de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
foarte puțin de la el. Cum să spun? Preferințele mele, temperamentul meu sunt de o altă natură. Enescu - și aici cred că mai atingem un punct de vedere care ar putea să intereseze - compune un fel de muzică, aș spune eu, bergsoniană. Timpul, pentru marele filosof francez, era un fel de dilatare continuă, asigurând o integrare totală a întregii noastre existențe. Acest continuum, această dilatare continuă a conștiinței și această netezime a ansamblului este remarcabilă la Enescu. Enescu este, poate, cel mai
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
pentru marele filosof francez, era un fel de dilatare continuă, asigurând o integrare totală a întregii noastre existențe. Acest continuum, această dilatare continuă a conștiinței și această netezime a ansamblului este remarcabilă la Enescu. Enescu este, poate, cel mai caracteristic ,bergsonian" - să-l numim astfel dintre compozitori și, la el, trebuie văzut cum funcționează memoria. Cred că aici se pot face niște investigații destul de interesante, unde vedem că Enescu a fost înscris în epoca lui, dar nu la modul stilistic-muzical, sau
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
diferite de gândire și spre care converg diversele tendințe moderne vizând ambianța, spectacolul și acțiunea. Arta contemporană s-a depărtat de semnificația metafizică a mișcării. Demersul actual se leagă de revoluția mașinii, de noua accepțiune a temporalului, pornind de la timpul-durată bergsonian, timpul ca evoluție și mobilitate, de la teoria relativității, de la toată dinamica pe care civilizația tehnică a impus-o existenței cotidiene.
Cinetism () [Corola-website/Science/302715_a_304044]
-
mai exacte și cu privire la fenomene necunoscute), să aibă un înalt nivel de generalitate, să explice o mare varietate de fapte, să aibă un conținut bogat deci, să aibă consecințe importante. Știința eroică se bazează pe un fel de ’’intuiție creatoare’’ bergsoniană, chiar și Einstein vorbește despre ’’căutarea acelor legi de cel mai înalt nivel de generalitate... din care poate fi obținută, prin pură deducție, o imagine asupra lumii. La aceste legi nu duce nici un drum logic ci, numai o intuiție bazată
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]