351 matches
-
umbra ta/ Unde-i pe lună umbra mea?// Mărie, a stins-o noaptea.// Zâmbetul ți-a-nțelenit/ Vocea albă ți-a-nnegrit/ Treci! Cărașul l-am grăbit.” Alintul e neobișnuit, apelativul „merlița” aparținînd unei inițiative aparte, legat, probabil, de folclorul zonei. Dar în miraculosul bestiar își face loc o pasăre psihopompă. Mierla evocă o confluență și o sugestie - regimul sentimental îl prefațează pe cel imnic. Un ecou palid al lui Arghezi („Tu, creangă cazi, tu frunză te ridici”) întîlnește o temă vie: aceea a cuibului
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
a dat o cheie universală pentru toate problemele prezente și viitoare ale lumii contemporane”. Conducătorii de vârf formau „o ceată destul de pestriță”, „o bandă adunată pe criteriul fidelității față de un șef”, asemenea „tovarășilor” lui Terente sau Al Capone. În acest bestiar sunt ușor de identificat, între alții, sub nume inventate, Gh. Gheorghiu-Dej (Vasile Vasiliu-Roșiorii-dă- Vede), Ana Pauker (Vera Rosenblum), Ion Gheorghe Maurer (Mihai Radu Florian), Puiu (Nicolae Ceaușescu), Duța lui Briceag (Elena Ceaușescu), Sultănica Gâlciu (Suzana Gâdea). Deosebit de aceștia se arată
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Dacă „jurnalele” în versuri respectă locurile comune trasate ideologic în epocă, ori de câte ori R. tinde să adopte stilul poeziei autentice în cărțile ulterioare, inițiativa sa cade în exces imagistic, risipire de tropi și vertij al unei metafizici în care simbolurile de bestiar fabulos eșuează deseori în grotesc, iar temele (iubirea, moartea) nu depășesc stadiul unor elemente de recuzită, încât astfel de producții nu ajung să dea impresia unui lirism meditativ: „Parcă asul de ghindă/parcă cerul cu oase/de îngeri,/ totuși/poate
RACHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
mândru/ Că a socotit, fără greșeală, de câte ori/ Apare «moira» în piesele tragicilor autori” (Marinidas). În alianță cu tradiția poeziei „boabei și a fărâmei”, satira reapare sub formă fabulistică în Și animalele sunt oameni! (2002). După modelul arghezian, M. creează un bestiar benign, care se pretează la o lectură plurală datorită aluziilor biografice și intertextuale: „... domnișoara Privighetoare,/ Soprană de coloratură,/ Deși are/ O prea mignonă făptură/ Și nici nu locuiește pe lac,/ Ci într-un copac,/ Apare/ Numai în roluri de solistă
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
Dicț. analitic, I, 101-102, IV, 583-586; Ioan Moldovan, Poetul ca „bărbat singur și rece”, F, 1999, 7-8; Cărtărescu, Postmodernismul, 194-199, passim; Bucur, Poeți optzeciști, 142-148; Manolescu, Lista, I, 339-341; Pop, Viață, 153-157, 196-205; Dicț. scriit. rom, III, 350-352; Alunița Cofan, Bestiar liric, CC, 2002, 8-10; Nicoleta Sălcudeanu, Învățăturile maestrului Mușina către finii săi literari, „Cuvântul”, 2003, 2. A.Tr.
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
o personalitate la alta. Cadrul analizat se lărgește mult atât spre vestul, cât și spre estul Europei. Sunt înregistrate, în epoca de după creștinare, actele de pedepsire a persoanelor care se ocupau de magie. Ample capitole prezintă apariția vrăjitorilor, inițierea lor, bestiarul demonic, plantele și ingredientele magice, instrumentarul casnic, principalele forme de magie și de farmece. O. este preocupată și de cercetarea mitologiei, ca în Mitologie comparată (1998) și Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară (1998). Primul studiu înfățișează „câteva noțiuni fundamentale
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
București, 1986; Georg Trakl, Poezii, pref. Mihai Mangiulea, București, 1988, Poeme - Dichtungen, ed. bilingvă, București, 1991, Opera poetică, I-II , Chișinău, 2001; Rainer Maria Rilke, Rugăciunile, București, 1998, Ceaslovul, București, 2000; Gérard de Nerval, Himerele, București, 2000; Guillaume Apollinaire, Alcooluri. Bestiarul. Vitam impendere amori, pref. Ioan Es. Pop, București, 2002; Arthur Rimbaud, Opere, pref. Livius Ciocârlie, Iași, 2003. Repere bibliografice: Constantin Dumitrache, „Rugăciunile” lui Rilke, R, 1999, 6. G.Dn.
NEMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288418_a_289747]
-
rotițe dezaxate, câini care-și pierd memoria odată cu dinții, veverițe care nu-și găsesc alunele, mecanici care au întotdeauna o rotiță de angrenaj desperecheată. Într-adevăr, parada indivizilor ce se perindă prin modestul birou al detectivului e demnă de un bestiar: un „mitocan mătăhălos” terorizat de o vecină care amenință că-i otrăvește câinele, o „femeie nici prea tânără, nici prea bătrână, nici prea curată, nici prea murdară, în mod evident săracă, jerpelită, plângăreață și proastă”, a cărei colegă de cameră
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de feciori din Țara Oltului, aparținând lui Traian Herseni și intitulat Forme străvechi de cultură poporană românească. În capitolele următoare (Colindele: Coconul, feciorul și fata mare, Colindele: Leul, ciuta, cerbul, vulturul, dulful), se inventariază cu subtilitate bogatele simboluri populare ale bestiarului carpatic. Meritul autorului este acela de a sublinia că, deși unele tipuri de colinde se întâlnesc și în folclorul popoarelor vecine, cele din spațiul nostru folcloric sunt superior cristalizate artistic. Lucrarea, cu reale merite în popularizarea folclorului românesc peste hotare
BUHOCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285920_a_287249]
-
sale. Subiectul este pe drumul cel bun. El acționează corect și își atrage bunăvoința elementelor naturale ori supranaturale. Animal Din cele mai vechi timpuri, animalul este folosit pentru a simboliza atitudinile și înclinațiile umane. De la mitologie la fabule, trecând prin bestiarele medievale, animalele sunt învestite cu o puternică încărcătură alegorică. Încarnează dimensiunea instinctivă și pulsională și trimit ființa umană la condiția sa primordială și arhaică. După cum explică Jung: Animalul, care reprezintă în om partea instinctuală a psihicului, poate deveni periculos atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în scenă de un regizor aflat într-o profundă criză existențială și morală, este acela al unei lumi în agonie, în care „cadavre neîngropate la timp”, infestate de viermi hidoși, stau alături de șerpi, „cameleoni anxioși” și hiene, alcătuind laolaltă un bestiar al spaimei și coșmarului. O lume a „golului metafizic” și a „eroilor apocrifi”, nouă Sodomă în care domnesc dezolarea și zădărnicia: „Aici e la fel de trist, de stupid, de zadarnic,/ nu mai ai nici pe cine ucide/ și nici de cine
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
sertarele unor cufere de lemn fără vârstă. însumare pseudo-aleatorie de semnificații, deopotrivă coborâre și rupere din timp, cult al arhaicului potrivit în formele unei modernități ce anulează granițele spațiale și timpul linear. Aceste două pasiuni ale autorului simbologia "totemică" (vezi bestiarul fabulos din Grădina de dincolo) și colajul intens vizualizat de tâlcuri ale omenescului infuzează paginilor de acum un mister psihologic pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de tradus monovalent. Comisionarul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ghiftuite de sensuri, prelungesc cu mijloacele ficțiunii artistice universul erudiției savantului. Mai cu seamă în Arhivarul, unde hobby-ul protagonistului este colecționar de obiecte stranii aglutinează o recuzită magic alchimică de mituri, eresuri, ritualuri păgâne, istorii vânătorești cu animale populând bestiarii medievale, bijuterii diavolești, mașinării fabuloase, unelte arhaice, orori greu de mistuit și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele după pensionare. Este un personaj interesant
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sertarele unor cufere de lemn fără vârstă. însumare pseudo-aleatorie de semnificații, deopotrivă coborâre și rupere din timp, cult al arhaicului potrivit în formele unei modernități ce anulează granițele spațiale și timpul linear. Aceste două pasiuni ale autorului simbologia "totemică" (vezi bestiarul fabulos din Grădina de dincolo) și colajul intens vizualizat de tâlcuri ale omenescului infuzează paginilor de acum un mister psihologic pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de tradus monovalent. Comisionarul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ghiftuite de sensuri, prelungesc cu mijloacele ficțiunii artistice universul erudiției savantului. Mai cu seamă în Arhivarul, unde hobby-ul protagonistului este colecționar de obiecte stranii aglutinează o recuzită magic alchimică de mituri, eresuri, ritualuri păgâne, istorii vânătorești cu animale populând bestiarii medievale, bijuterii diavolești, mașinării fabuloase, unelte arhaice, orori greu de mistuit și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele după pensionare. Este un personaj interesant
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vuietul focului. Și în jurul lor, amestecate cu ele, deasupra lor și dedesubtul picioarelor lor, alte chipuri și alte membre, un bărbat și o femeie care se trăgeau de păr, două vipere care sugeau ochii unui condamnat (...) și toate animalele din bestiarul satanei, adunate la sfat și puse de pază și de coroană la tronul care le sta dinainte, ca să-i cânte slava cu înfrângerea lor, fauni, făpturi cu sex dublu, (...) gorgone, harpii, coșmare, dragontopozi, minotauri, (...) șerpi cu păr, salamandre, vipere cu
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
parodică). Bestiariile, “fiziognomiile” se nasc prin raportare la ființa umană. Identificarea omului cu animalul a dat naștere legendelor și zeilor în civilizațiile străvechi. Întreaga umanitate împrumută trăsăturile animalelor iar măștile acoperă realitatea și i se substituie. Metoda zoomorfică creează un bestiar, “o lume animală și o omenire fantastice”. Fauna omenească rămâne mereu prezentă în gândirea medievală. Ea aparține unui strat stabil al imaginației și se reînnoiește neîncetat în alegorii. Plecând de la bestiarele grecești, răspândite în variante europene, își va crea Dimitrie
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
realitatea și i se substituie. Metoda zoomorfică creează un bestiar, “o lume animală și o omenire fantastice”. Fauna omenească rămâne mereu prezentă în gândirea medievală. Ea aparține unui strat stabil al imaginației și se reînnoiește neîncetat în alegorii. Plecând de la bestiarele grecești, răspândite în variante europene, își va crea Dimitrie Cantemir galeria de măști alegorice acționate în Istoria ieroglifică. De altfel, mulți autori au resemantizat înțelesul măștilor zoomorfe moștenit de la Esop. Acestă reînnoire se manifestă sub toate formele: animale acționând ca
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
contemporani, de exemplu S. Tisseron sau J.-L. Maxence, arată că ceea ce se operează prin aceasta este o formă de învățare, de inițiere pentru moarte 32. Aș mai adăuga o homeopa-tizare a acesteia. În paradele festive (Love Parade, Gay Pride...), bestiarul monstruos, demonii și alte himere ocupă un loc privilegiat. Spectacolul catastrofelor naturale, ororile politice (terorism), punerea în scenă a pedofiliei și diversele crime cotidiene produc aceeași fascinație. În fiecare dintre aceste cazuri numinosul, a cărui importanță a arătat-o R.
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
formate nu prin simpla claritate a rațiunii contractuale, ci prin "obscura claritate" a emoțiilor și a pasiunilor. Nou și vechi ciment al unui sens încarnat. Comuniunea cu aceste figuri originare este cea care fondează diversele fascinații suscitate de monștri, atracția bestiarului, diferitele forme de fetișism, dezvoltarea actelor de posesie. Pe scurt, sălbăticirea vieții sociale. Dar recunoașterea în aceste "figuri incisive" (Nietzsche) este un mod de a reda culturii moderne istovite o vitalitate pierdută. Într-adevăr, socialitatea pe care o instaurează ele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
față de ceilalți semeni ai lui, i se induce ideea de ierarhie tot printr-un spațiu închis: Când ești mic / nu te ia liftul. Și, dacă, la fel ca mereu, nevoia copilului e să-și hrănească imaginația, privind către alte făpturi, bestiarul la care are acces acum e mediat de factorul cultural, e artificializat de la început, aici hălăduind iepurele albastru sau lupul argintiu. De asemenea, nevoia de dragoste se menține, dar e vorba, mai degrabă, de întâlnire între sexe, care, departe de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
convertească în cele din urmă „evazionismul” într-o strategie subversivă, pe cât de discretă, pe atât de redutabilă. Ironia joacă și ea, desigur, un rol însemnat în această întreprindere. Într-o poezie se vorbește despre un animal ciudat, coborât parcă din bestiariile medievale, un „pisicâine” care îl acompaniază pe v.înnopteanu pe câmpul... heraldic. Animalului - pe numele său benone - îi place să se exprime prin gesturi emfatice, teatrale (laba ridicată spre cerul baltic, coada înălțată într-un întortocheat tirbușon), și manifestă - bănuim
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
este intitulat Regele Lear sau sfîrșit de partida (p. 124-163), fundamentat pe o paralelă cu Biblia, si anume Cartea lui Iov, si cu Sfîrșit de partida a lui Samuel Beckett. "În catalogul imaginilor shakespeariene, întocmit de Caroline Spurgeon, autoarea compară bestiariile din Othello și Regele Lear. În ambele tragedii animalele sînt înfățișate în sfera semantica a suferinței și a cruzimii; a suferințelor care trebuiesc indurate, a chinurilor care se impun oamenilor. În Regele Lear este vorba de magnifice și sălbatice fiare
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de fluturi", "păunii umblă din țară-n țară", cerbul "vibrează pe culmi albastre"; plopii par niște "feștile" vibratorii, iar fructele dintr-un tablou "sunt un adio"..." Labirintul ontologic presupune căi primejdioase, greu de evitat; în Poteca, bunăoară, figurativul derivă din bestiarul mitic al lui Blaga: Numai ursul bătrân și căprioara rănită, numai șarpele vătămat, și privighetoarea fără de aripi se târăsc până acolo transfigurate și cad... O pseudo baladă, Mistrețul cu colți de argint, e piesa-etalon a unui Doinaș destins, de astădată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aplicat ironistului de către Al. Piru (Poezia românească contemporană), e departe de a i se potrivi, căci în franceză gouailleur e totuna cu grosier, cu insolență și vulgaritate în vreme ce la Sorescu acționează constant o inteligență fină. Cerul, marea, natura în sine, bestiarul nu confiscă atenția; erosul, pus între paranteze, tinde vădit spre galanterie: "Câte păsări o fi stricat / Cerul / Până să-ți nimerească mersul / Atât de lin?" (Pentru păsările dispărute). Cel mai amplu poem, Nevermore (din Astfel, 1973), punctat cu întrebări despre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]