3,162 matches
-
un poem și iar răsare stea la Bethlehem... țARA ANA închinată lui Gheorghe Zamfir 31 decembrie 2012 ca pe Cenușăreasa-o vor pe țara Ana sub spuză și mizerii să-i îngroape icoana-i de Ileană Cosânzeanade zor mormânt în bezne vor să-i sape o țară fără Nord e țara Ana țoapele și mârlanii: importați păduchii sub lălăieli soioase îi ascund toți rana rachiul prigonirii-i arde-ncet rărunchii i-au smuls carpații și-au târât-o sleită în amurg
Variante ale poetului. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/97_a_201]
-
monumentale și opere de artă. Dar, în ceea ce privește iluminatul nu a reușit să depășească flacăra opaițelor/lămpilor și a făcliei. Din această cauză, în inima imperiului, la Roma, după lăsarea serii puțini erau cei care se aventurau pe străzile „înecate în beznă“ (Juvenal, „Satire“). De aceea, persoanele publice erau însoțite de purtători de lumină - „lampadarii“. Zestrea pe care ne-a lăsat-o perioada istorică la care ne referim reprezintă, însă, expresia celei mai vechi credințe a oamenilor: aceea a utilității efortului propriu
Agenda2004-45-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283009_a_284338]
-
în doctrina musulmană simbolizează spiritul divin. Lumânările funerare, așezate la capul defunctului, simbolizau imortalitatea sufletului. La romani, lumânările mai erau considerate „purtătoare de noroc“ sau aveau rolul, la fel ca și clopoțeii, de a alunga influențele malefice ce acționau în beznă. Timp de secole, cu lumina lor slabă, dar caldă, lumânările au iluminat casele oamenilor, prelungind orele zilei. Până când a apărut electricitatea, ce a revoluționat toate ritmurile noastre. Și totuși, cina romantică, la lumina lumânărilor, își va păstra mereu neștirbit farmecul
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
antologic: "Preluându-i din arsenalul propagandistic o metaforă foarte dragă și de lungă carieră: comunismul a întors brazda. Ce se întâmplă când întorci pământul, fie cu plugul, fie cu cazmaua? Ies viermii, ramele, șopârlele, cârtitele și rozătoarele, iese toată colcăiala beznelor umede. Ce altceva este, mental și instinctual, comunismul? (...) Comunismul este regatul de sub pământ, beția fetidului, a întunericului, voluptatea agitației intru clandestinitatea tenebrelor." Pentru a exprima adevăruri atât de greu de exprimat, Dan C. Mihăilescu și-a creat - și continua să
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
auzi un hohot de rîs zgîlțîind toată planeta, cu munți, cu fluvii, cu tot, cu miliarde de supuși, cu mii de palate de regi și împărați sau de Comitete Centrale după caz, - dragul nostru prinț, Frederik, în noaptea ta, în bezna ta cea mai adîncă, fiindcă știm că împlinești 32 de ani, noi îți spunem cu toții La mulți ani! și îți mulțumim.
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
de rudimentare răstălmăciri pe bandă rulantă, trecutul mai apropiat ori mai îndepărtat era pur și simplu așezat între parantezele unei tăceri obligatorii. Se urmărea astfel nu doar instaurarea unei amnezii colective, ci și tăierea rădăcinilor vieții spirituale. Cufundarea într-o beznă a conștiinței din care puteau fi modelați cu ușurință roboții orwellieni, purtînd funesta etichetă a "omului nou", dezumanizat. Cu mare optimism, Mircea Eliade întrezărea, totuși, zarea unei salvări: "Dar s-ar putea, totuși, ca această primejdie de moarte să se
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Nu am nici cea mai mică obiecție la apelul iubitului meu profesor. Îi înțeleg pe de-a-ntregul rațiunea. într-un moment groaznic pentru țară, e normal ca oamenii lucizi, raționali și patrioți să pună umărul la împiedicarea alunecării României în bezna feudal-bolșevică din care abia ne-am smuls. E obligatoriu ca intelectualii să iasă din hibernarea de trei ani și să reamintească unei populații la care deruta s-a transformat în deznădejde de ce e nevoie să voteze împotriva cleptocrației adunate sub
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
de stânga ar însemna îngroparea țării în văgăunile fără fund ale minciunii egalitariste. Bolșevicii înveterați sau demagogii din partidele naționaliste, extremiste și xenofobe, ce recompun sub privirile noastre înmărmurite stârvul defunctei ideologii comuniste, au tot interesul să mențină țara în beznă. Pescuind în ape tulburi, ei sunt dispuși la cele mai hidoase aranjamente și la cele mai înspăimântătoare tranzacții cu sprijinitorii de la Răsărit. Să nu ne prefacem, însă, că nu știm pe ce se bazează respingătoarea zglobioșenie a acestor rebuturi ale
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
drept emblemă. Numai Ceaușescu a mai pătat cu atîta cinism obrazul țării ca Ion Iliescu. În vremea primului, imaginile României cu orfelinate în mizerie, cu cozi nesfîrșite, cu oameni morți de frig în case sau orbecăind pe străzile scufundate în beznă - au făcut ocolul lumii, după cum îl fac astăzi episoadele mineriadelor, puse în scenă iresponsabil de cel de al doilea. Să nu uităm că pentru România post-comunistă, mineriadele au reprezentat nu doar momente de cumpănă, ci și situații politice test. De
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
Regale, nr. 3, nuvela Eroarea. 1941 - În Revista Fundațiilor Regale, nr. 1, apare nuvela Mona, iar în Vremea, nr. 612, Acord sentimental. 1942 - Este prezentă în Revista Fundațiilor Regale, nr. 1, cu nuvela Fuga, iar în Vremea, nr. 654, cu Beznă, și în nr. 678 cu Două vieți. 1943 - Romanul Beznă se află în vitrinele librăriilor. I se decerne premiul Academiei Române. 1945 - În nr. 7-8 din Viața românească publică nuvela Orizonturi. 1947-1949 - Ocupă funcția de inspector al teatrelor. 1951 - Publică povestirea
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
nr. 1, apare nuvela Mona, iar în Vremea, nr. 612, Acord sentimental. 1942 - Este prezentă în Revista Fundațiilor Regale, nr. 1, cu nuvela Fuga, iar în Vremea, nr. 654, cu Beznă, și în nr. 678 cu Două vieți. 1943 - Romanul Beznă se află în vitrinele librăriilor. I se decerne premiul Academiei Române. 1945 - În nr. 7-8 din Viața românească publică nuvela Orizonturi. 1947-1949 - Ocupă funcția de inspector al teatrelor. 1951 - Publică povestirea 900 Stejăriș, în Viața românească, nr. 8. 1953 - Apare romanul
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
fost extrase din interviurile date de filosof în ultimii ani ai vieții și din unele convorbiri particulare ale sale, înregistrate pe bandă de magnefon. Ele sunt vestigiile unei opere orale de mari proporții, funinginea unui foc care a ars în bezna comunismului, iluminând misterios figurile privitorilor. Cărțile masive publicate de Petre Țuțea nu au avut ecou. Filosoful însuși le considera nesemnificative: Deși am scris mult în viața mea, nu cred că scrierile mele sunt antologice și nici elocvente pentru evoluția spirituală
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
retrage/ ca apele de pe uscat/ ca ghearele de pe gîtul căprioarelor/ și va rămîne pupila lui pură - sfioasă floare a neantului.// Acum cînd scriu simt cuvîntul ca pe o cîrjă/ simt mîinile tremurînde ale celor care au trecut/ înaintea mea prin bezna lumii:// văd cu scrisul" (Alegerea ochiului). Evident, renunțarea la viziunea dualistă a privirii e o mutilare spirituală. Sufletul are doi ochi, scria Angelus Silesius, unul privește timpul, celălalt stă întors spre veșnicie. Sacrificarea unui ochi înseamnă domnia ochiului unic. Or
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
ci de-o liniște hieratica. Orgoliul pur al originilor supraindividuale, filtrate prin înseși candorile firii. Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al contrariilor abia născînde, al necunoscutului încă, așa cum se cuvine, copleșitor: "Frunze abastracte/ schițate pe crengi/ nenăscute încă din beznă/ lumină// care-i steaua/ care e soarele// tăcerea din mine/ își dă întîlnire cu frigul// cel mai simplu cuvînt/ cel mai aproape de sufletul meu/ departe e încă/ și necunoscut/ (Cuvîntul). E o cosmogonie în varianta sensibilă, "simplă", necontrafăcută prin meditație
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
extras din jurnalul lui Nijinski. Pe drum se ridică de pe o bancă nebunul. Curg zdrențele de pe el. Ne spune cum l-a purtat pe Gorbaciov prin Ungaria, cum i-a tras niște pumni după ceafa, dar nu cere bani. În beznă lui pîlpîie bună creștere. Nu-mi cere fiindcă e de față Ț. Nici nu i-am dat, atunci. M-am gîndit repede: ce e mai bine? să-i dau, doar de astă se ridicase de pe banca, ori să apăr, cît
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
pe vremuri la îndemnul lui Geo Bogza despre lucrătorii din adîncuri înzestrați cu o psihologie aparte. Drept să spun, efortul lor subteran, echipamentul, contactul zilnic cu surparea, explozia, cu moartea, într-un cuvînt, plus lampasul țintuit pe fruntea lor în beznă totală și dîndu-le aerul unor ființe fantastice, mă fascinaseră la început. De unde și un fel de romantism profesional, începînd cu proza franceză pînă la popoarele cu o tradiție literară mai redusă. Sfătuit, așadar, de marele Cutreierător al Cărții Oltului, mă
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
de mai înainte unele semne că sufeream de claustrofobie. De data aceasta, mă încredințasem că ceva nu era în regulă, - mă sufocam la fiece efort mai mare. Și pînă atunci, - vreo trei ore bune - umblînd prin mîna, mă învățasem cu beznă, cu apăraia șiroind pe pereți, cu mirosul locurilor, mi se explicase și prietenia lor cu șobolanii și unii și alții pîndiți de pericolul exploziilor de gaze acumulate. Acum, ieșirea prin acel "coș", sau conducta de piatră cu vreo zece-douăzeci de
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
unor erupții telurice, Vasilica Chifu rămîne permanent în orizontul celest și creează forme a caror unică rațiune este starea de levitație. În această magma diafana, saturata de tensiuni interioare și pîndita etern de riscurile dezintegrării și ale resorbției în adîncă beznă inițială, se regăsesc, asemenea vieții în virtualitatea seminala, toate formele posibile ale unei lumi greu de epuizat. De cîteva ori, în plină turbulenta cromatică și în avalanșă neliniștita a tuselor, se insinuează, abia perceptibil, chipul uman că o ultimă garanție
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
petrecute pe drumul Damascului. Îngenunchind în mica celulă de la Zarca-Gherla, la 2 august 1964, aflat în ajunul eliberării, Steinhardt își spune: "Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realității, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despica întunericul fără a-l risipi) și ies cu ochii deschiși; am intrat răsfățat, râzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea" (Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1994, p. 313). O mărturisire similară aflăm
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
străzi, clipă a explodat, "timpul nu mai are răbdare"; infernul în care se trezesc aruncați seamănă cu un tunel traversat în cea mai mare viteză, printre străfulgerări de lumină. Pe mulți aceste străfulgerări îi vor face să plonjeze definitiv în beznă. Pentru cei de jos, muncitorii din groapa, timpul este același că până acum, este timpul "dinainte de ^89", ca să spunem așa; zile de muncă (cu sau fără ghilimele, că doar era epoca lui " Noi cu drag muncim!"), cu obligatoriile pauze pentru
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
fără a se pune în scenă "o nu știu ce nebunie și sălbăticie", care, "pe lîngă faptul că îi rupsese (pe unii artiști - n.n.) de lumea înconjurătoare și îi făcuse să umble cu capul în nori", le dădea în vileag "umbră și beznă viciilor". Și cîtuși de puțin "limpezimea și strălucirea acelor vîrtuți care îi fac pe oameni nemuritori". Așadar, Văsari asociază talentul (geniul) cu virtuțile morale, teza de care, după cum cu justețe consemnează Cristian Livescu, modernii n-au prea vrut să țină
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
onorabile an realitate, șanț deturnate spre rău. Apare pe coperta, la l'Illustration, ca viteaz, ăn român e un laș care nu visează decât să dezerteze. Etc.Totul, ca să ajungă la capătul nopții. Nu dincolo de ea, nu an zori. an beznă cea mai neagră. Treptat, reușește. Devine o lepădătura și an viața. Reacție neprevăzuta: protestează vehement ămpotriva tuturor. Vinovați șanț toți, numai el nu. Atunci e cel mai jos. Viteaz fusese an realitate. Dezertor, ăn adevărul lui". A se reține observațiile
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
spele./ Le simțeam bucuria când o băltoaca/ mi-a mângâiat tălpile prin pantofii vechi./ Laptele nu venise./ Ne-am așezat cuminți (o, mult prea cuminți)/ la coadă dar n-am rezistat./ Era mult prea frig./ Câinii cartierului ăncepuseră să latre,/ beznă era tot mai groasă, n-aveam mănuși./ Tipenie-de-Om zăcea lat la intrarea an casă./ Pană-de-Curent și el, cu Pană-de-Gaz,/ prin cotloane, la bârfa./ Frig, foarte frig,/ frig și gheața, greață" (Dark ages). Precum la Ion Caraion, ne ăntămpină o dezolare
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
opt un eveniment, poetul dând ăntr-un interval relativ scurt de timp, 1960-1983, o operă care a schimbat față poeziei românești contemporane. Ea reflectă an același timp, ăn filigran, mitologia dramaticei experiențe a artistului de geniu viețuind an spațiul și timpul beznei și mizeriei totalitarismului postbelic românesc. Poezia stănesciană reia tradiția liricii interbelice, făcând totodată, printr-o sinteză unică neomodernă, trecerea an literatura autohtonă de la modernismul ănceputului de secol spre postmodernismul sfârșitului de mileniu. Prin ea s-a petrecut an poezia românească
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
trăit, cum trăiesc de atîția ani. Și în întunericul acesta a început deodată lumină ta, ca o flacăra călăuzitoare. Cum aș putea face un pas mai departe în viața de mîine și de poimîine, fără această lumină? Mă înconjoară numai bezne și numai abisuri. Știam din ce lume m-am deșteptat. Dar cît de înfricoșător și de atroce mi-ar fi să mă întorc mîine!". În cele din urmă apare argumentul forțe al "ocrotirii" mutuale împotriva "lumii rele": Ne-a apropiat
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]