1,112 matches
-
doftoroaie... Am uitat să spun că eram și vecini. ― Atunci? - l-a biciuit Petrică cu Întrebarea. ― A Început să-mi spună, așa, cu glas domol și sfătos: „Măi Toadere, de ce nu ești tu om de Înțeles? De ce o chinui pe biata Maranda? Lasă te de băutură, Toadere! Eu te pot ajuta. Numai să vrei”. Eu am tăcut. Nu aveam ce să spun. Ea o continuat. „Tu vezi că acușica sunteți bătrâni și nu aveți nici un copchil? Și chiar dacă ar da Dumnezeu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acasă, urmând să revină în ziua următoare. Îmi vine să mă las păgubaș și să nu mai plec nicăieri, îi mărturisi Iorgu fratelui său între patru ochi, după ce intrară într-un mic dormitor de la etaj. Dar mi-e milă de biata Amalia... Stelian găsi câteva vorbe de încurajare pentru fratele său și, după ce rămase singur, se grăbi să se întindă în pat, fiindcă se simțea foarte obosit. Noaptea trecu în liniște și pace, ca pe vremea când Bucureștiul era un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tren, cum făceau și alți călători, ca să aduc o sticlă cu apă pentru drum. Robinetul era departe, în afara gării și când m-am reîntors peste linii, trenul plecase. Îți închipui ce panică a fost pe mine... Dar bieții mei părinți... Biata mama, cât s-o fi frământat... N-am mai aflat niciodată nimic despre ei. M-am reîntors la Cernăuți, ce mai puteam să fac ? Rectorul universității, numit de ruși era un bolșevic, om de-al lor, mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-i mai vedea, cumpăra diferite obiecte de proastă calitate, dar care îți luau ochii la prima vedere, cu bani al căror preț nu-l meritau, pierdea în prostie uitându-și lucrurile pe unde emergea. Într-un cuvânt, era un dezastru. Biata mamă-sa nu știa ce să mai facă. Nu era zi în care să nu-i facă vreo „bucurie”. Odată a împrumutat de la o țigancă tânără, de vârsta lui, pe care o cunoștea din anturajele deochiate 800000 de lei. Mama
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și formând, ca într-o horă sinistră, cercuri negre de îndoială, care îi stingeau, puțin câte puțin, flacăra de dragoste proaspăt aprinsă-n el, sporindu-i, totodată, vigilența și aplecarea către respingere, ce trebuia - credea el - să le aibă pentru biata Silvia. Căci, în viață, cu toate că valorile morale sunt mai presus decât valorile estetice, cărui bărbat, oare, nu i se umple inima de trufie, atunci când se plimbă pe străzile orașului la braț cu o femeie frumoasă și încântătoare, după care toți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dormea, pur și simplu. După ce au găsit-o și au cercetat-o cum se cuvine, doctorii au 130 Rareș Tiron spus că suferea de apnee în somn. Cu alte cuvinte, a uitat să mai respire în vreme ce se odihnea, închipuie-ți! Biata de ea... - Iar acesta spui tu că este motivul principal, pentru care ești tu acum în starea asta jalnică, ca vai de tine?, întrebă Luiza curioasă, din ce în ce mai interesată de subiect. - Da, întocmai, acesta-i motivul! Simt că ard într-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lucreze în mină pe Valea Jiului. În scurt timp după angajare s-a dărâmat un mal de peste câțiva mineri. În acest accident de mină a murit și tatăl lui Norocel. Astfel, la vârsta preadolescenței, Norocel a rămas orfan de tată iar biata lui mamă era grav bolnavă. Atât de mult ținea Norocel la tatăl lui, că în fiecare zi se ducea la mormânt. Acolo stătea de vorbă cu tatăl, căruia îi povestea tot ce făcea în fiecare zi și să-i ceară
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de slăbiciune și dând dovadă de o purtare puțin cavalerească, Adam aruncă vina pe soția sa Eva: "Femeia pe care mi-ai dat-o să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat" (Fac. III 12-13). Biata Eva, la rândul ei, aruncă vina pe șarpe: "Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom" (Fac. III 13-14). Atunci Dumnezeu rostește acest blestem îngrozitor: Șarpelui " Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cunoscut mai bine, s-ar fi gândit de o mie de ori până să mă trimită În slujba lui. Dar bănuiesc că titlul de căpitan, așa fals cum era, punea personajul Într-o lumină bună. Ca să nu mai zic că biata maică-mea n-o ducea bine cu sănătatea și mai avea două fete de crescut. În felul ăsta scăpa de o gură În plus și mă ajuta să-mi caut norocul la Curte. Așa că m-a expediat repejor cu văru-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cumpărați. Chiar când era vorba de vechi prieteni și camarazi. Și, de-ar fi fost așa, Alatriste nu l-ar fi condamnat prea mult. Pe vremea aceea, orice lucru de la curtea acelui rege tânăr, simpatic, afemeiat, cucernic și fatal pentru bietele Spanii (plural desemnând și teritoriile de peste mări) care a fost bunul don Filip al IV-lea putea fi cumpărat pe bani; chiar și conștiințele. Și nu s-ar putea spune că ne-am schimbat mult de-atunci. Fapt e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Vicuña, Dómine Pérez, spițerul Fadrique și ceilalți amici ai căpitanului obișnuiau să frecventeze taverna, antrenându-se În lungi discuții despre politică, teatru, poezie sau femei, fără a neglija urmărirea atentă, documentată, a numeroaselor războaie purtate Înainte sau chiar atunci de biata noastră Spanie, Încă puternică și temută În exterior, dar atinsă de moarte În suflet. Războaie ale căror câmpuri de luptă se pricepea de minune să le reproducă pe tăblia mesei, servindu-se de bucăți de pâine, farfurii, tacâmuri și stacane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și plimbatul cu spada sculată băț și cu burta goală ar fi umplut străchinile cu mâncare și buzunarele cu bani, altă făină s-ar fi măcinat la moara noastră, a mea, a căpitanului Alatriste, a spaniolilor În general și a bietei Spanii În special. Și tocmai timpul acela infam este denumit Secolul de Aur! Dar adevărul e că noi, cei care l-am trăit și am suferit, aur abia de-am văzut, iar argint exact cât să nu murim de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tata, care era o ființă slabă. Turțul fiind țara pălincii dar și cu oameni ospitalieri, iar tata fiind medic foarte bun, era mereu îmbiat la un pahar de pălincă și a devenit rapid alcoolic. Ce viață a mai avut și biata mama în perioada aceea! Știi, acolo oamenii sunt puțin mai iuți la mânie, asta ca să vorbesc cu blândețe, de aceea bradul nu se pune ca la noi, într-un stativ, ci se agață sus, de-o grindă, că vine oșanul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lor în viesparul de uneltiri și răzbunări. Fiecare tabără își cunoaște adversarii; nu și oamenii fideli, care în orice moment pot trece de partea dușmanilor. Politica, fie ea și ,înaltă", are ceva îngrozitor de scârbos, o duhoare comparabilă cu cea a bietei Inčs, deshumată și ,urcată" pe tron. Iar în nesfârșitele poziționări și repoziționări, faceri și desfaceri de alianțe, trădări ale suveranului și trădări ulterioare ale beneficiarilor celor inițiale, devine tot mai clar un anumit paralelism - istoric și el - între Coimbra și
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
și furia care tind să acopere totul. Am primit o scrisoare cu „semne de încurajare" că m-aș afla încă pe calea cea bună și de la prietena noastră Gabriela Melinescu. Dar eu tot mă întreb dacă nu avea dreptate și biata mama, care, gîndindu-se că vreme de doi ani n-am mai putut să lucrez ca înainte, pentru că a trebuit s-o veghez, a ținut să mă liniștească spunîndu-mi: „Lasă, mamă, ai scris destul!" Îmi amintesc de primele înregistrări la radio
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
monologul unui Dănuț speriat de noapte, și de bătrînețe. Spaima care o va scoate, mai tîrziu, din scenă pe sora lui, spre brutala înțărcare de iluzii a atîtor generații. Cînd te gândești că 'ntr'o zi Olguța va fi mare... Biata Olguța." (p. 103). Toată vacanța se strînge într-o zi, ziua plecării. Spre orașe cu nume cunoscute. Lăsînd în loc goluri care-ți amînă întoarcerea. Și, oricît ar părea de neangajantă această revizitare a unor povești mai mult dulci decît picante
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
cartea aceea cu „Cele mai frumoase poezii”. Dar versurile acelea nu le-am uitat nici acum: ...rănit în războaie, soldatul căzuse... Ce să fi stârnit dihonia asta dintre noi? Ce necurat ne-a învrăjbit atât de mult și a împărțit biata noastră societate în unii care te blestemă și-ți cer sfârșitul netrebnic, iar alții vor să rămână lucrurile cum au fost? Și unii, și ceilalți au dreptățile lor și nimeni nu-i poate condamna. Rău este doar că în loc să căutăm
"Dragă maidanezule"- scrisoare emoționantă a unui chirurg by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70954_a_72279]
-
îndepărtate de metropola rusă, prozatori de real talent, în special Veaceslav Piețuh, am întreprins o călătorie prin imensa }ară a Mongolilor - un teritoriu de circa 1,5 milioane kilometri pătrați pentru ceva mai mult de 2 milioane de locuitori. (Pe când biata noastră Moldovă din stânga Prutului - și... ruptului, raptului istoric -, croită, ciuntită, mutilată, pe numai 33,3 mii km2 adăpostește peste 4 milioane de suflete omenești....) Ei bine, subiectul propriu-zis al prezentei narațiuni-portret, să-i zic astfel, începe după o săptămână de
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
necrezut, dar adevărat: păpușile cu pricina, care au fermecat milioane de copii din toată lumea, ar fi „simboluri ale culturii occidentale permisive”. Așa că bărboșii ayatolahi au decis să nu le mai permită. Magazinele de jucării care le comercializau au fost închise. Bietele Barbie au fost confiscate. Campania abia a început și se desfășoară după regulile bine învățate ale altora similare, cum ar fi aceea contra muzicii de acum câtva timp, sub cuvânt că muzica i-ar înmuia pe pasdarani, soldații Domnului, lipsindu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4941_a_6266]
-
nu reușește să se oprească, se leagănă înainte și înapoi, se lasă invadată de o senzație plăcută în timp ce trage iar și iar de firul acela topit dinăuntrul ei, deșirîndu-se pînă cînd va dispărea complet... cît de bine ar fi! Și biata Neta, însă pînă la urmă, desigur, s-a dovedit a fi o alarmă falsă, ca de obicei, iar dintr-odată Ora știe cum sună vocile lui Avram și a Netei cînd își vorbesc unul altuia, cum sună muzica lor, tonul
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
viața modestă din mica localitate germană era bătător la ochi, - de unde venea prințesa. Ea mărturisește cu naivitate: " Mi se pare mereu că eu fac parte din suita Majestății sale imperiale. Nu-mi intră în cap că toate acestea sunt pentru biata de mine. Călătoria continuă până la Moscova într-o sanie imperială capitonată cu blănuri și cu satin, trasă de șaisprezece cai, escortată de cuirasieri. " O ducem ca niște regine, fiica mea și cu mine", notează mama-prințesă adresându-se ursuzului ei bărbat
O lutherană în luma slavă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6738_a_8063]
-
timpul vieții. În afara cercurilor de "tolstoieni" constituite în Rusia și nu numai, în jurul lui roia o întreagă curte de admiratori, discipoli, editori, gazetari, profitori, escroci, milogi care, în paranteză fie zis, nu e de mirare că au isterizat-o pe biata Sofia Andreevna. Cei mai apropiați dintre aceștia, y compris membrii familiei, Sofia Andreevna în primul rând, fetele, vreo trei dintre băieți țineau jurnale. Se dezlănțuise, mai ales în ultimul an, 1910, o adevărată fervoare diaristică, toți își însemnau "evenimentele" fără
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
iar soluțiile care-mi trec prin minte sunt atât de deprimante, încât e mai bine să-i lăsăm pe eroi acolo unde s-au decis să-i abandoneze creatorii lor! Evident că lucrurile nu se încheie întotdeauna cum doresc scriitorii. Biata Jane Austen, altminteri o scriitoare cumințică, ar fi uluită de posteritatea glorioasă în care se răsfață. Nu doar că a ajuns eroină de biografii, că se fac, torențial, filme după cărțile ei, dar de câteva decenii se află în mijlocul unui
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
bază estetică și nu pentru forța fizică? Motivul e simplu: Acestea sunt constrânse să animeze seratele patronilor și amicilor producători. Noaptea, în casele izolate din Sicilia se consumă "festinurile agricole" cu caracter sexual. După o astfel de partidă de amor, bietele muncitoare câștigă 10 euro în plus față de mica plată de 20 de euro. Locurile de muncă sunt deseori aceleași în care locuiesc: cocioabe improvizate, magazii. Locuri izolate, deseori blindate cu garduri, sârmă ghimpată, supravegheate de enormi câini de pază, mai
Româncele, tratament inuman în Italia. Lucruri ÎNGROZITOARE neștiute până acum () [Corola-journal/Journalistic/46206_a_47531]
-
îl urmărește afectiv. Îi apare acum plină de culoare și farmec, tangentă cu fabulosul, cu feericul: „...peisajul acesta dunărean, de un exotism autohton totuși, cu portul, vadurile, cu forfota căruțașilor, cu interminabilele cortegii ale salahorilor săltând pe schele elastice, cu bietele culegătoare de gozuri, printre linii, cu ceainăriile și lipovenii cu bărbi à la Tristan Bernard, cum însuși o spune, cu vijeliile și cu ploile de vară deslănțuite aidoma potopului sau, într-un plan mai feeric, cu expedițiile copiilor în baltă
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]