202 matches
-
noi astăzi de daniile către mănăstirea Golia, dar... Odată cu acest „dar”, călugărul a ridicat mâna arătând către înalturi... Am privit într-acolo și abia atunci am priceput ce va să însemne mâna lui ridicată spre cer... Soarele tocmai își strunise bidiviii oprindu-se în crucea zilei... Asta însemna că ar cam trebui să punem capăt sporovăielii noastre. Bătrânul mi-a confirmat presupunerea. Eu am să merg fuguța la căsuța din poiană și cât ai bate din palme voi pregăti ceva de-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cele aproape două sute de notabilități adunate În jurul cadiului Abu Taher, a Îndreptat către grupul În care se amestecase Omar Khayyam o privire iscoditoare, neliniștită, oarecum bănuitoare. Nezărindu-i, se pare, pe cei pe care-i căuta, și-a cabrat brusc bidiviul, a tras scurt de frâu și s-a Îndepărtat bombănind niște fraze ininteligibile. Țeapăn pe iapa sa neagră, n-a mai surâs și n-a mai schițat nici cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de cetățeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fiecare seară, Khayyam zorește spre pavilion ca să-și aștepte preaiubita. Câte nopți le-a dăruit destinul? Totul depinde de suveran. Când va porni la drum, Djahane are să-l urmeze. El nu anunță nimic dinainte. Într-o dimineață, va sări pe bidiviul său, nomad, fiu de nomad, va lua calea Buharei, a Kishului sau a Pendjikentului, curtea se va grăbi să-l prindă din urmă. Omar și Djahane se tem de acel moment, fiecare sărut are gust de despărțire, fiecare Îmbrățișare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adânc mâhnit: nici una nu e liberă pentru la noapte, tocmai au sosit niște neguțători bogați din Isfahan, cu copii și cu slugi. Ca să-i verifice spusele, nimeni n-are nevoie să consulte un registru. Locul geme de rândași gălăgioși și bidivii plini de fală. În ciuda iernii care Începe, Omar s-ar fi culcat sub cerul liber, dar scorpionii din Kashan sunt aproape la fel vestiți ca și faianța din partea locului. — Chiar nu există nici un colțișor unde să-mi Întind rogojina până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
evreică a unui șah al Persiei Îi adusese aici, Înainte de epoca Islamului, pe cei din comunitatea ei. Numai Dumnezeu știe adevărul! Tânărul nostru călător se Îndepărtă, așadar, Împăcat cu gândul de a-și continua drumul, chiar dacă ar fi trebuit ca bidiviul să i se prăbușească sub picioare, când bătrânul Îl strigă: — Unde gonești astfel, fiule? — La Isfahan! Bătrânul izbucni În râs. — Nu ți s-a spus niciodată că Isfahanul nu există? — Cum adică, nu este ea cea mai mare, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din postul de observație aveau umbră de la niște tufe de brusture mai înalte. Trestie a fost nevoit s-o facă pe năluca, strecurându-se cu bidoanele legate la brâu până la pârâul din fața lor... Când umbrele serii au dat drumul la bidivii 56 întunecând valea, grupa locotenentului Făgurel a pornit la drum spre liniile românești, unde aștepta ofițerul care i-a condus la plecare... Duceau cu ei rezultatul muncii lor... * „Măi Toadere! Ți-a trecut prin cap măcar așa ca o adiere
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
PROIECTUL să fie fără otrăvuri. Ar fi mai înțeleptși mai pe placul copiilor - dacă în proiect s-ar scrie cu ce fel de jăratec dătător de puteri, ar fi bine să se hrănească oamenii, locuitorii Țării lui Verde Împărat, aidoma bidiviului ales de Făt Frumos, dintr-o altă poveste, ca apoi să se dea și ei de trei ori peste cap, la fel ca acela, sau să facă altă gimnastică, alt sport extraordinar, care să-i ajute să devină ei înșiși
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aiurit și fără să creadă: era un cal negru, cu o pată între ochi, fără șa și nepriponit, o nălucă, la fel cu pisica Eleonor. Se vedea ca un bulgăr de obsidian pe fundalul ierbii. Omar își muta privirea de la bidiviu la femeie și se simți imediat ca în pânzele lui Godun: doar acolo amurgul dura de un veac și cai fără frâie alergau lângă apă, în plină idilă. — Îi zici într-un fel, are nume? — Da’ sigur că are, îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dea ordinul de atac, La luptă, la treabă, dar, în ultima clipă, observă că lipsea un cui din potcoava calului statului-major, or, soarta războiului va atârna poate de acest cal, de această potcoavă și de acest cui, se știe că bidiviul șchiop nu duce mesaje, sau, dacă le duce, riscă să le piardă pe drum. Mai e o problemă și sper să fie ultima, spuse Cipriano Algor, La ce te-ai gândit acum, La mulaje, Am vorbit de mulaje, Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i-ar fi știut, Thomas ar fi alergat alături de ei, i-ar fi Învățat multe, motocicleta era ceva periculos, iar ei erau fiii lui. Și cîteva fiice s-ar fi dovedit Îndrăznețe, amazoane moderne; nu mai Încălecau armăsari adevărați, călăreau bidivii metalici, ascultau muzică metalică, respirau, odată cu aerul, metale grele. I-ar mai fi ferit, cît ar fi putut, pe urmași de drogurile dure. Ce să le mai spună despre cele ușoare, de vreme ce planeta era tot mai măcinată de cele admise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
îngădui ucenicul. 51 - O să te punem la probe, la noapte; să te vedem... - Știi să manglești cai? Gloabe? aruncă Mînă-mică. - Fac orice... - Bine, încheie hubărul și strigă lui Nicu-Piele: Pune mămăliga aia la fiert și adu drojdia să ciocnim cu bidiviul! Nicu cară un săculețe plin cu mălai și un ceaun, pitite în mărăcini. Le așternu în fața lor. Oacă plecă după apă. Alerga aplecat într-o parte și trupul lui scund se mistui repede în întunericul abia lăsat. - Da neamuri ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toate patru picioarele se cheamă că războinicul călăreț a trecut teafăr prin războaie, murind creștinește, în patul lui. Când calul are unul dintre picioare ridicat, mai ales dreptul din față, înseamnă că stăpânul îi fusese rănit în bătălie. Iar când bidiviul înșeuat își ridică amândouă picioarele din față înseamnă că bravul cavaler își găsise moartea pe câmpul de luptă. Ce bătălie va fi fost aceea și cum se numea nobilul călăreț din fort, Petrache nu aflase și nimeni nu putuse să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
grădinărit. Cercetă cu atenție crengile și le reteză pe cele uscate. Făcu din ele un snop pe care îl duse într-unul dintre colțurile umbrite ale zidului. După care, mânat de aceeași nelămurire, se întoarse la cavalerul de bronz. Ca și cum bidiviul ar fi așteptat asta, îl mângâie pe cap, pe burtă, pe crupă, fără a se mai lăsa înșelat de răceala metalului. Privi, iarăși, spre brațul cavalerului, prelungit cu tăișul spadei. Abia atunci înțelese ce nu era în regulă. Vârful spadei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de bronz sau a amândurora, în același timp. Scoase din ascunzătoare săculețul cu mere. De ce făcea toate astea, nici el nu știa, dar veni lângă statuie, așeză săculețul pe lespezi și îl desfăcu. Așeză merele, astfel încât grămăjoara să-i fie bidiviului la îndemână. Își spuse că, după atâtea sute de ani, o fi uitat să deosebească lucrurile, luă un măr pe care-l șterse cu mâneca, până îl făcu să lucească, și, arătându-i-l calului, mușcă din el. Apoi îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câmpuri îmi plecară Să vadă grâul de-i mare; Grâul cel mare - bătea murgul la spinare; Grâul cel mic - bătea murgul la oblânc adică era așa de înalt că ajungea până la partea de dinainte a șeii calului, pusă pe spinarea bidiviului și care purta nunele de oblânc. Cultivarea meiului (mălaiului), căruia la noi i se zicea și păsat, s-a practicat în vechime, destul de intens, din moment ce respectiva plantă s-a păstrat până în perioada interbelică. E adevărat că, cu multă vreme în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fel de viitură politică, fără încrâncenări locale și fără prea mare miză pentru locuitorii acestui județ atenți doar la prestația (bună) a Gabrielei Crețu care ne va reprezenta la Bruxelles. Au fost alegeri fără campanii electorale, așteptându-se totul de la bidiviii din frunte, cheltuindu-se pentru pomeni conjuncturale minimum posibil sau deloc. Unii n-au vrut, alții n-au avut... Prestațiile diferite au fost determinate și de oameni și de bani. PSD a rămas principalul competitor motivat de forță financiară și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
pestilentă-mi ești. BUFONUL: Dom'le, am să te-nvăț o zicătoare. LEAR: Dă-i drumu'. BUFONUL: Fii atent, unchiule. Să ai mai mult decît îmbii, Zi mai puține decît știi, Da mai puțin decît deții, Umblă mai mult pe bidivii, Ascultă mult, sigur nu fi, Pariu nu fă pe tot ce ții; De vin, de tîrfa ta te lasă, Stai liniștit la tine-acasă, Și-avea-vei mai mult decît lasă De două-ori treișpe-n doușșasă. KENT: Asta-i nimic, nebunule. BUFONUL: Atunci
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
noroi, ce se formaseră chiar și pe trotuare. O senzație neplăcută de disconfort puse stăpânire pe el. Nu frigul era vinovat, ci vântul și umezeala care, trecând ca prin ciur prin lenjeria intimă de vară, îl șfichiuia, precum pe un bidiviu lovitura de bici. Nu era însă nici o nenorocire. Știa că peste câteva minute se va obișnui cu frigul, ceea ce înseamnă că organismul său, trecut prin încercări mult mai dificile, în scurt timp, se va acomoda cu noua situație. În cele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trăsuri cu domnițe frumoase și fandosite chiar..., dar rătăcite în promenade prin poienițe. Străinul era nevoit să înainteze pe la umbra codrilor, în urlete de lupi flămânzi. Înspăimântați de haitele care îi adulmecau, armăsarii tresăreau și nechezau de spaimă. În ascunzișuri, bidivii purtau pe șeaua lor haiduci care așteptau, răbdători, caleștile de boieri, pentru a le jefui. Cântați în balade, doinite din fluier, ortomanii erau jurați să rupă lanțul asupririi... Și să împartă dreptatea socială sub plumbii flintelor și tăișul hangerelor. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice: Spuneți-i fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine Blând și șezând pe asină..." (Evanghelia după Matei, XXI, 4-5). Așadar, călare pe un măgar, și nu pe un bidiviu, și-a făcut Iisus intrarea triumfală în Ierusalim, în duminica Floriilor. Veniți câtă frunză și iarbă, oamenii întindeau haine în fața Lui, precum și crengi proaspăt culese pe drum, iar Mântuitorul omenirii înainta pe un covor de haine și ramuri. Așa ne
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
un trunchi care încă purta coajă... vă cățărați în ieslea delicat umplută cu fân și, odată ajuns pe acea pernă moale, fără rezemătoare în spate, fără acoperiș pentru cap, dați semnalul de plecare. Primul surugiu răcnește un ordin strident, încalecă bidiviul său și rotește biciul în jurul capului, punând brusc echipajul în mișcare"). Dar dacă Alecsandri n-a cunoscut cartea lui Perrin, atunci a cunoscut-o probabil pe a lui Stanislas Bellanger intitulată chiar Le keroutza, apărută în 1846 (deci cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ființarea de ființă sau de destinul necesității, pentru a o supune liberului arbitru uman, a schimbat în profunzime cursul istoriei occidentale până la noi. Și din nou Severino își propune să demonstreze că Occidentul nu reprezintă decât unul dintre cei doi bidivii care trag devenirea lumii în două direcții opuse: este bidiviul vizibil, cel călăuzit de voința de putere; celălalt bidiviu, invizibil în orizontul aparențelor muritoare, se lasă dimpotrivă călăuzit de "voința destinului", mai precis de voința acelui destin al necesității despre
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
supune liberului arbitru uman, a schimbat în profunzime cursul istoriei occidentale până la noi. Și din nou Severino își propune să demonstreze că Occidentul nu reprezintă decât unul dintre cei doi bidivii care trag devenirea lumii în două direcții opuse: este bidiviul vizibil, cel călăuzit de voința de putere; celălalt bidiviu, invizibil în orizontul aparențelor muritoare, se lasă dimpotrivă călăuzit de "voința destinului", mai precis de voința acelui destin al necesității despre care gândirea severiniană intenționează să dea mărturie. Este de la sine
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
istoriei occidentale până la noi. Și din nou Severino își propune să demonstreze că Occidentul nu reprezintă decât unul dintre cei doi bidivii care trag devenirea lumii în două direcții opuse: este bidiviul vizibil, cel călăuzit de voința de putere; celălalt bidiviu, invizibil în orizontul aparențelor muritoare, se lasă dimpotrivă călăuzit de "voința destinului", mai precis de voința acelui destin al necesității despre care gândirea severiniană intenționează să dea mărturie. Este de la sine înțeles că această poziție reprezintă o provocare fără seamăn
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nebunesc. La un semn, seimenii călări, strângând ca o coardă frâiele și arcuind gâturile cailor se aliniară și, în două șiruri pe marginile drumului, porniră îndată în pas de manej. Turcii care se apropiau încetiniră trapul. Tobele răpăiau ritmat iar bidiviii, ridicând grațios copitele din față, se încadrau perfect în bătaia lor. Dulamele roșii ale seimenilor păreau și mai colorate în lumina soarelui de prânz. Când distanța dintre cele două cete de călăreți a fost cam de douăzeci de lungimi de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]