7,814 matches
-
jos, la intrare. Are aerul că vrea să urce încoace.“ Zgomot, trepte năruindu-se, răgete furioase, nor mare de praf orbitor... ,,Uite-l. E-acolo! Da știu că-i uriaș! Se-nvârte-n cerc. Hai, vino să-ți vezi rinocerul. Biată fiara, tot mugește și se-nvârte de colo-colo. Ce-o vrea oare? Oh, uite-l că se uită la noi! Pisu, pisu, pisu...“ Doamna Boeuf se alătură grupului de pe palier. Privește îndelung, atent, foarte încordata mersul rinocerului, are o clarviziune
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
mi-aduc aminte că, la urma urmei, nici lumea asta, toată, nu e, vai, decât o palidă copie a lumii Ideilor. Și textul acesta despre care am spus frumos cândva că e singurul loc de veci, iată-l dovedit un biet cenotaf, copie a copiei copiei. Am totuși, o destul de plăcută consolare: am devenit, în sfârșit, un fel de coleg cu Platon, și sunt aproape sigur că el, colegul Platon, mă va înțelege.
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
putea imparțial să spun ce cred despre ele. Bunicul meu a fost liberal, cîrciumar, mic întreprinzător rural Și a ieșit la pensie de la CAP ca șef de atelaj. Ce mîndru eram în copilărie de asta! De unde să știu că un biet căruțaș poate fi atît de pompos botezat de masoreții epocii... Vara la scaldă cu el am fost pe Olteț și acolo era să mă-nec în vreme ce retrăia fericit copilăria. Cu toții am coborît măcar o dată sub pămînt în viață. Tata a
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
vină dacă nu însuși Costache mereu îmi iese în cale când merg undeva și e suficient să-l văd că uit ce am de făcut ei, să nu te gândești că acest Costache are cine știe ce puteri nici vorbă e un biet amărât un boschetar nespălat slab mort și tot timpul beat dar cum îl văd parcă mi se tulbură mintea păi Costache a fost cineva la viața lui un actor respectat juca în fiecare seară la Teatrul Național și lumea îl
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
îmbracă numai în alb. „Culoarea păcii”, Precizează el, tot timpul. Venduța Venduța adună de cînd se știe: Grăsime pe șolduri, bani la saltea, inele pe degete, Vase-n bucătărie. Și e mereu bosumflată: Atîtea lucruri în jur, iar ea, o biată femeie! Dombucă Lui Dombucă îi place să scrie. „Dombucă, scriitor”, așa se prezintă. Nimic nu-l deranjează: Are stilou cu peniță de aur, Inel cu monogramă Și multe, multe volume publicate.
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
ca-n transă posedat de o frenetică energie ajunserăm cu ficțiunea arborescentă pe scări și treptat le coborârăm umplând peretele oblic cu un graffiti de noi semne și inscripții revelatoare smulse din bănuțul unui ou ancestral îngropat în măruntaiele unui biet elev corigent la mate Praful de cretă mânjind unicul costum ponosit și ros în coate al profesorului praful albastru în scânteierea ferestrelor învăluindu-ne pe toți într-un giulgiu ca la fizică ciudatul fenomen Tindall care devoalează din beznă firul
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
asfințit, și mătura pe care-o simt, se apropie. Dar foarte mândru că pot ilustra și eu cât de cât autentic realismul poetic al ultimei generații. DEOCAMDATĂ Nu m-am uitat de mult la pământ. Dau acolo și de o biată râmă - un poet profund și dedat cu gustul simbolurilor ar putea spune că ține pentru o clipă în palmă tainele Universului, Orbirea și Lumina, Târâtul și Mersul Drept, în picioare, Umilința, Delăsarea și totuși utila Perseverență de a te strădui
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
fiii Lui, cu suflete nemuritoare.“ Acuma, însă, știm: e doar un gol acolo, plin de pietre, Mai mari, mai mici, de gaze care ard fără de rost. Nimic nu e adevărat din tot ce-a fost: Un vis, o-nchipuire a bietelor bipede, Atît de singure pe piatra lor, ceva mai mare. Eu și Eu Nu mai visez Palmyra, nici lira lui Orfeu, Am locul meu pe creangă în Marele Oraș. Doar corpul - marcă bună, „54 H” - Pornește dimineața din ce în ce mai greu. Deși
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
abia îl mai vedeai din ele dădea de apă plutea mortul în sicriu ca într-o bărcuță ei bine a îmbătrînit dacă pleacă spre cîrciuma lui vasile la prînz ajunge către seară și dacă bea o sută adoarme dar pe bietul popă îl știi ții minte cum prohodea cu viteza sunetului cum învîrtea cădelnița peste mort ca pe ciocanul de la stadion a-mbătrînit săracul noroc cu enoriașii că-l duc cu mașina pînă la cîrciuma lui vasile îl leapădă pe primul scaun
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
ales începând de prin decembrie când stătea să ningă, de fapt el tușea când trăia o plictiseală de peșteră, ca să nu-i spunem o moarte înceată, moleculară, însă foarte, foarte sigură, moartea fără microbi, sinucigașă, mai ales când ești un biet conțopist, ceva, acolo, un păianjen cu cotiere, în cotloanele unui birou inospitalier, fără vreo speranță de avansare alta decât spre o bătrânețe vânătă, dar și aceea inaccesibilă, improbabilă, mereu amânată pentru a parcurge cât mai încet, mai analitic, tot răul
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
unui substantiv pe care-l luminează Luna născută din ovare de pămînt - femeia despre care scriu. Hamleta - distrugătorul ei este chiar Hamlet, un prinț ce joacă rolul unui biciclist căzut în aceeași buclă în care locuiesc un rege și un biet om. Un cîine care latră toată noaptea fără dinți. Și stelele vor râde pîn' la ziuă. Dragostea e un copac de la sfîrșitul lumii Un stigmat din care mîncăm pe săturate, crengile atîrnă la pămînt, gurile noastre atât de aproape - ca
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
să scapi să te pierzi să spui lucruri banale să fii genial. Un sîn ce pune la cale Un sîn ce pune la cale seara sidefie dezordonate-n privirea ta dimensiunile cosmice cum scaune răsturnate la sfîrșitul unei petreceri o biată miasmă memoria lumina însăși frigidă cum un pahar de alcool vestejit. Cină Fărîmîndu-se-ntre degete obscuritatea cum un miez de pîine și obiectele din preajmă opintite-n așteptare prefăcîndu-se-n obscuritate spre-a te hrăni pe tine. E ceva ciudat aici E
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
fiu pietre și scris pe pietre. Mă recitesc, - sunt, iată, atât de deștept și de inventiv, - ce de ars combinatoria, ce de subtilă hermeneutica, ce de construcție, deconstrucție! Când nu voiam, de fapt, să vă spun decât că sunt un biet om care moare încet printre atâtea chermeze și dănțuiri. Și că uneori, chiar prea des, îmi pare că până și tandrețea a devenit doar o formă a oboselii. ecouri ...Și-ți pare că auzi un fel de vuiet, un fel
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
de linii, de margini și de limanuri. Da, nepermis de atent la mine, cel foarte singur, în catedrală pustie, cu masa altarului goală, în față cu o condica de Prezență. Căutând, în toată nesfârșirea asta un fel de margine. O biată, simplă, vinovată margine, în muzică fără margini, în ceață năucitoare, în muzică asta cumplită, sub Dumnezeu. iată și ora Iată și ora când nici o durere nu mă mai doare. O oră în care printre atâtea singurătăți nu mă mai simt
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
sănătos și mai bolnav ca oricînd într-un spital cît un cimitir de cuvinte zi de zi îngrop cîte unul lumina lor strălucește sub pămîntul unde răsari primăvara în pivinița casei. Pîine și vin Pîine și vin cît îi trebuie bietului suflet te poți mulțumi dar ajunge atît? Bun, și o bucată de brînză în bucătăria cu pămînt sub picioare miere cît să țină buzele aproape de degete. Și dacă e întuneric va fi o femeie pe-aproape cu mîinile uitate-ntr
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
ți se-aruncă în mine fără stele aș fi dac-ai lipsi din paginile mele umile. Plouă sau visez că plouă degetele de la picioare numără stropii de apă ai unei zeițe ea ne aduce vinul și pîinea cît îi trebuie bietului suflet. Bem și ne vedem în ochii ei blînzi. Rîde și ne ține în viață. Stăm la masă cu picioarele-ngropate de mult în pămînt. Fericirea Și pe rânduneaua ninsă cine o iubește abandonată în roua sîrmelor a căpețelelor de sfoară
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
figură de Christ și fiecare pășea purtat de pâlpâirea lumânării pe care o ținea între degete Spuzit de stele ne fotografia ( fără să știm ) cerul Mă întorc pe aceleași stradele îmi număr pașii în gând duc (uneori) în mine o biată lehamite Pe alocuri îmi pâlpâie înainte crâmpeie haotice din vise cu morții familiei Sunt din ce în ce mai atent la mici zgomote stradale la vagi sunete cosmice Alteori cad fulgi uriași - mi se topesc pe limbă - direct din copilărie Concomitent îmi explodează în
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
primind o asemenea izbitură, ar fi căzut lată jos și dusă ar fi fost pe ceea lume. Dar zmeul, chiar dacă se descumpănise destul de tare în urma păliturii, tot zmeu rămânea și nu putea fi îngenuncheat, cu una, cu două, de către un biet om făcut din carne, oase și sânge. Când pe sus, când pe jos, zornăindu-și solzii zbârliți și tăioși, când cu botu-i bălos de câine smintit și ochii-i ceacâri dogorâtori, când cu coada-i încovrigată și șfichiuitoare, schimbat, de
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
pielea cum apele Jiului devine dintr-o dată prea mult frămîntat mormîntul moale cum ceara și moartea proorocește aidoma unei flori din goana mașinii la marginea pajiștii cum a unei coli de hîrtie cu suspine scrise de altul. Vîrste Contorsionist al bietei imagini nu știi încotro s-o iei. Visul e-un soi de senectute dar nu-ți e de-ajuns. Un calendar cu file de vin rubiniu dar fiecare clipă e mai tînără decît cea precedentă. Și fiecare se pierde-n
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
apocalipse, o stea ce incinerează privirea, soarele rotund de la sfârșitul lumii anunțând începutul spectacolului 15 dec. 2008 Cauza cauzelor Sunt cauza cauzelor și regalul regalelor și sâmburele nimicului și calea pierzaniei Pentru mine însumi sunt nemuritor pentru câinele vecinului - un biet infractor pentru îngerul ce trece în zbor razant deasupra casei mele sunt ghimpele de trandafir în care își zgârie tălpile noapte de noapte De fapt, îmi dau seama că nu sunt decât cauza propriei mele existențe pe cale de-a se
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
stop-cadru, Unul pe altul se succed. Pîn' la cabană nu e mult, Mai multă-i calea dindărăt... Se pare cum că omul cult (Ceea ce nu-i ușor s-arăt) Stă-ntr-un picior cum cocostîrcul, Și-n rîs de cîte-un biet nătîng E luat... Cei doi îndură smîrcul, Îi doare, însă nu se plîng. Atunci cînd, însă,-adoarme hoarda, Ei fac ca îngerii din Rai*: Coboară scara, sărind coarda, Iar treptele nu i le mai Ating. - Dacă vă par patetic, Încalec
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
prin timp. Moartea mea mă soarbe din ochi, ca un zeu din Olimp. Ca pe un zeu din Olimp. Mă lipăie. Mă pleoscăie. Mă mursecă. Mă topește în dinți. Și mă crănțăne. Mă îndumichează. Eu sunt amorul ei negrăit. Un biet bărbat care s-a aflat numai de moarte iubit. Moarte, tu, iubita mea, te rog nu muri înaintea mea! Ia-mă pe mine înainte! Iar tu să ai grijă să nu mori niciodată. Iar dac-ai să mori, îți doresc
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
Nimeni nu știa cum se aciuase prin sat, al cui era și de unde venea. Câțiva săteni se opriseră și-l întrebaseră cum îl chema, dar băiatul rămânea în continuare cu privirea ațintită absent în mijlocul drumului. Probabil era surd și mut, bietul băiat, fusese concluzia tuturor și femeile începuseră să-i lase din milă câte o bucată de mămăligă, o ceapă, un colț de pâine, din mâncarea pe care o duceau la câmp când soarele ajungea în vârful cerului și țăranii se
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
mai ales cu femeile care e evident că-l plac și cum să nu-l placă i-ați văzut bicepsii pectoralii grumazul ochii negri și uleioși pantalonul mulat pe craci semne exterioare de acord dar după ce vreți să se ia bietele femei un risc există întotdeauna poți să te înșeli să cazi peste un nevolnic oricum când au o oarecare experiență femeile merg aproape la sigur mai ales când simt că masculul nu ezită vine direct către țintă cunoaște codul străvechi
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
nu departe de locurile pe unde cîndva hălăduiau vînătorii de dropii, era înțesat de mărăcini, cu care purtam zilnic o aspră luptă la baionetă, ieșind mai totdeauna învinși. Iar carabina ZB avea un recul puternic, greu de stăpînit pentru niște bieți începători. Strînge-o în brațe ca pe-o amantă!", ne striga semeț maiorul Alexandrescu, care nici pe arșița lui iulie nu-și lepăda mănușile de piele. întrucît pînă atunci n-avusesem încă nicio amantă, indicația mi se părea sugestivă, dar vagă
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]