154 matches
-
recepțiile oficiale date de regi, în timp ce grădinile interioare ale Palatul Golestan au fost folosite pentru întâlniri private și sărbători nocturne. Grădină în formaă de pătrat, înconjurată de diverse clădiri și săli, a fost împărțită în două, separate de o cladire bifurcata cunoscută sub numele de clădirea exterioa pe timpul lui Fath Ali Shah. Această clădire, construită pe o axă est-vest, a fost distrusă în timpul lui Nassereddin Shah, astfel încât grădină și-a recâștigat integritatea. La început au existat două piscine mari, una în fața
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
solzi. Abdomenul prezintă, de asemenea, o cărare lipsită de solzi. Înotătoarea dorsală înaltă și îngustă are marginea dreaptă și 8-9 radii ramificate. Înotătoarea anală este foarte alungită (mult mai lungă decât la batcă), are 38-41 radii ramificate. Înotătoarea caudală puternic bifurcată, lobul inferior fiind mult mai mare ca cel superior. Partea superioară a capului și spatele sunt albastre-cenușii, flancurile și abdomenul albe-argintii, cu reflexe metalice. Înotătoarele sunt cenușii deschise sau albe-gălbui, cele nepereche cu o margine neagră sau cenușie-argintată, destul de largă
Cosac cu bot turtit () [Corola-website/Science/331443_a_332772]
-
terminală mică. Dinții faringieni dispuși pe 2 rânduri. Ochii sunt mari, cu un diametru mai mare decât lungimea botului. Marginea înotătoarei dorsale este dreaptă sau ușor rotunjită. Înotătoarea anală cu marginea exterioară ușor convexă sau aproape dreaptă. Înotătoarea caudală scurtă, bifurcată. Este asemănător la colorit cu babușca. Capul este aproape negru. Spatele cenușiu-verzui sau cenușiu-brun sau brun negricios. Laturile sunt acoperite de solzi argintii, de aceeași culoare ca partea de jos a spatelui, mai deschis spre abdomen, cu o tentă ruginie
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
așezată la mijlocul spatelui are baza scurtă și începe mai aproape de verticala anterioară a înotătoarei anale decât de aceea a înotătoarei ventrale. Înotătoare anală alungită și începe sub capătul posterior al înotătoarei dorsale sau chiar înaintea verticalei acesteia. Înotătoarea caudală adânc bifurcată, cu lobii aproape egali. Linia laterală este întreagă și curbată. Coloritul corpului este verzui sau albăstrui pe spate și alb-argintiu pe laturi și abdomen. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, celelalte înotătoare sunt albe, iar în epoca de reproducere bat
Obleț () [Corola-website/Science/331470_a_332799]
-
un spin osos, care în mod excepțional poate fi zimțat. Originea înotătoarei anale ajunge sub ultimele raze ale înotătoarei dorsale numai în cazuri excepționale, când înotătoarea dorsală este foarte lungă. Înotătoarele pectorale și ventrale sunt întotdeauna bine dezvoltate. Înotătoarea caudală bifurcată sau emarginată. Gura este terminală, inferioară sau subinferioară, în general mică, protractilă. Fălcile cu un înveliș moale sau cornificat sau falca inferioară cu o margine osoasă ascuțită; fără o proeminență simfizială care poate intra în incizia fălcii superioare. Buzele prezente
Ciprinine () [Corola-website/Science/331255_a_332584]
-
pescari „cosac caraghios” (cu ochi mari, negri). Înotătoarea dorsală este scurtă și înaltă, așezată mult în urma înotătoarelor ventrale. Înotătoarea anală este foarte lungă și începe cam sub jumătatea înotătoarei dorsale, întinzându-se aproape până la inserția înotătoarei caudale. Înotătoarea caudala adânc bifurcată, cu lobul inferior mai lung ca cel superior. Înotătoarele pectoralele, culcate, se întind până dincolo de baza înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru, cu reflexe verzui; flancurile și abdomenul sunt albe-argintii, cu slabe reflexe gălbui sau roșcate. Înotătoarele neperechi sunt cenușii, cu
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
mult sau mai puțin alungită, deplasată în jumătatea posterioară a corpului și așezată la același nivel cu anala, înotătoarele ventrale au o poziție abdominală, mai mult sau mai puțin apropiate de cele pectorale. Înotătoarea caudală rotunjită sau trunchiată, nu este bifurcată. Linia laterală lipsește, dar mugurii senzitivi sunt bine dezvoltați pe cap. Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv (pești fizocliști) sau este absentă. Marea majoritate a ciprinodontiformelor trăiesc în apele dulci și salmastre din regiunile tropicale și numai puține sunt
Ciprinodontiforme () [Corola-website/Science/335335_a_336664]
-
de mustăți. Botul este relativ ascuțit. Capul relativ mare. Spinii branhiali sunt scurți, rari. Orificiul anal este mai aproape de înotătoarea anală decât de înotătoarea ventrală. Înotătoarele ventrale sunt inserate sub înotătoarele dorsale sau un puțin înapoi. Înotătoarea caudală este profund bifurcată, cu lobii rotunjiți și egali sau aproape egali (lobul inferior este puțin mai lung). Înotătoarea dorsală scurtă, cu 7-8 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Marginea înotătoarei dorsale este ușor excavată. Înotătoarea anală scurtă, cu 6-7 radii ramificate
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
are 7 radii ramificate, iar marginea ei este ușor excavată. Înotătoarea ventrală ajunge, cu extremitatea ei, până la orificiul anal sau trece puțin de acesta și are marginea dreaptă. Înotătoarele pectorale nu ajung până la baza înotătoarelor ventrale. Înotătoarea caudală destul de mare, bifurcată, cu lobii subegali. Spatele este cenușiu-verzui, laturile cenușii-argintate sau gălbui, abdomenul argintiu. Partea superioară a capului este mai închisă decât restul corpului. De-a lungul flancurilor sunt 6-12 pete întunecate negre-albăstrui, mari cât ochiul sau mai mari și, uneori, mai
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]
-
ultima lor radie simplă, neosificată. 7-10½ radii divizate pe înotătoarea anală și 7-8½ pe înotătoarea dorsală. Înotătoarea dorsală situată deasupra înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala se inserează mult în urma înotătoarei dorsale. Marginea înotătoarei anale slab concavă sau dreaptă. Înotătoarea caudală net bifurcată. Solzii cicloizi, de dimensiuni mijlocii sau foarte mici, groși, bine fixați, care nu se suprapun, 46—93 în linia laterală. Linia laterală continuă și completă, puțin curbată ușor în jos, dispusă pe mijlocul pedunculului caudal. Dinții faringieni pe două rânduri
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
este uniaxială, de formă cilindro-conică, de mărime mijlocie. Floarea este hermafrodită funcțional femelă. Staminele sunt în număr de 5-6, scurte, recurbate. Ovarul este ușor tronconic, costat, cu stilul scurt și gros. Polenul este steril, puțin abundent. Cârceii sunt glabri, adesea bifurcați. Frunza adultă este mijlocie, ușor alungită, cu mezofil neted și glabru, trilobată sau pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt variabile ca formă, putând fi oviforme sau sub formă de U, iar cele inferioare au formă de V. Sinusul pețiolar este deschis
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
îl împarte într-o regiune cardiacă, musculară, și alta pilorică, glandulară. La capătul posterior al intestinului subțire există un cec anterior foarte voluminos cu o faună bogată de infuzori, iar pe traiectul intestinului gros se mai găsește un cec posterior, bifurcat, cu două prelungiri în formă de coarne. Testiculele sunt intraabdominale și rămân tot timpul în cavitatea abdominală. Uterul este bicorn. Placenta la început este difuză, iar mai târziu devine zonală și caducă. Au o pereche sau două perechi de mamele
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
această perioadă, masculii luptă pentru femele și teritoriu. Masculul care pierde lupta este ținut o perioadă la pământ în semn de dominare, masculul care învinge disputa are atunci au posibilitatea de a încerca receptivitatea reproductivă a unei femele prin intermediul limbii bifurcate. De cele mai multe ori, femelele sunt atagoniste și resping masculul atacându-l cu gherele și colții. Așadar, masculul trebuie sa contenționeze femela pe parcusul coitusului pentru a nu se răni. Alte activități de împerechere pot include frecatul botului masculului de spatele
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
segmentul distal (anterior) rotunjit al talusului fiind unit de corpul talusului prin colul talusului. El se articulează înainte cu osul navicular, iar în jos cu calcaneul și se află în contact cu ligamentul calcaneonavicular plantar și partea calcaneonaviculară a ligamentul bifurcat. Capul talusului este oval, cu axul mare transversal. El are 2 fețe: anterioară și inferioară (plantară). "Fața anterioară a capului talusului" prezintă o față convexă, ovală și netedă numită fața articulară naviculară care se articulează cu fața articulară posterioară a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
articulează cu fața articulară posterioară a osului navicular. "Fața inferioară (plantară) a capului talusului" prezintă 3 fetișoare articulare, separate prin proeminențe netede: fața articulară calcaneană anterioară, fața articulară a ligamentului calcaneonavicular plantar și fața articulară a părții calcaneonaviculare a ligamentului bifurcat. "Colul talusului" ("Collum tali") sau "colul astragalului", "colierul astragalian Farabeuf" este segmentul îngustat, înclinat medial, care unește capul talusului și corpul talusului. Are o suprafață rugoasă, cu iregularități, pentru inserții ligamentare. El prezintă 4 fețe: superioară, laterală, medială și inferioară
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
navicularis tali") este segmentul superior a suprafeței articulare anterioare a capului talusului. Ea este netedă, ovală, convexă și se articulează pe toată suprafața sa cu fața articulară posterioară a osului navicular ("Os naviculare"). "Fața articulară a părții calcaneonaviculare a ligamentului bifurcat" ("Facies articularis partis calcaneonavicularis ligamenti bifurcati tali") este o fetișoară mică pe segmentul inferior a marginii laterale a feței articulare naviculare a capului talusului. Ea se află în contact cu fața medială a părții calcaneonaviculare a ligamentul bifurcat ("Ligamentum bifurcatum
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
suprafeței articulare anterioare a capului talusului. Ea este netedă, ovală, convexă și se articulează pe toată suprafața sa cu fața articulară posterioară a osului navicular ("Os naviculare"). "Fața articulară a părții calcaneonaviculare a ligamentului bifurcat" ("Facies articularis partis calcaneonavicularis ligamenti bifurcati tali") este o fetișoară mică pe segmentul inferior a marginii laterale a feței articulare naviculare a capului talusului. Ea se află în contact cu fața medială a părții calcaneonaviculare a ligamentul bifurcat ("Ligamentum bifurcatum"). Partea calcaneonaviculară (sau porțiunea medială) a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
a ligamentului bifurcat" ("Facies articularis partis calcaneonavicularis ligamenti bifurcati tali") este o fetișoară mică pe segmentul inferior a marginii laterale a feței articulare naviculare a capului talusului. Ea se află în contact cu fața medială a părții calcaneonaviculare a ligamentul bifurcat ("Ligamentum bifurcatum"). Partea calcaneonaviculară (sau porțiunea medială) a ligamentul bifurcat se numește ligamentul calcaneonavicular ("Ligamentum calcaneonaviculare"). "Fața inferioară a talusului" prezintă, dinainte înapoi, trei fețe articulare pentru articularea cu fețele articulare corespunzătoare ale calcaneului: fața articulară calcaneană anterioară, fața articulară
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
este o fetișoară mică pe segmentul inferior a marginii laterale a feței articulare naviculare a capului talusului. Ea se află în contact cu fața medială a părții calcaneonaviculare a ligamentul bifurcat ("Ligamentum bifurcatum"). Partea calcaneonaviculară (sau porțiunea medială) a ligamentul bifurcat se numește ligamentul calcaneonavicular ("Ligamentum calcaneonaviculare"). "Fața inferioară a talusului" prezintă, dinainte înapoi, trei fețe articulare pentru articularea cu fețele articulare corespunzătoare ale calcaneului: fața articulară calcaneană anterioară, fața articulară calcaneană mijlocie și fața articulară calcaneană posterioară. Fețele articulare mijlocie
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
prea iute, se dezvoltă numai sub foioase, cu mare drag sub castani, lamele foarte îndepărtate, buretele original cu cuticula colorată spre gri-roz, variația queletii însă este albă) sau "Lactarius vellereus" (necomestibil, foarte iute, amărui și zgârcind, lamele mai depărtate deseori bifurcate, cuticulă lânos-împâslită). Iuțarii nu se potrivesc pentru persoane cu probleme gastrointestinale sau cu stomac sensibil, chiar dacă pierd ceva din iuțime în timpul gătirii. El se păstrează întregi până la folosire, piciorul nu se taie deoarece prin tăietură pierde laptele și astfel ciuperca
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
și "Omphalotus olivascens" (diferențele sunt la nivel de ADN respectiv la preferințele saprofite, prezintă în plus pete măslinii pe pălăria ciupercii mature), ambii tot atât de otrăvitori precum cu mortalele "Galerina marginata" și "Inocybe lacera" sau cu comestibilele "Hygrophoropsis aurantiaca" (are lame bifurcate dar nu crește in grupuri compacte) precum "Hygrocybe aurantiosplendens".
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]
-
Este o articulație sinovială sferoidală (o enartroză), deci o articulație triaxială. Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsulă articulară subțire și de 4 ligamente: ligamentul calcaneonavicular plantar, ligamentul talocalcanean interosos (planul său anterior), ligamentul calcaneonavicular (fasciculul medial al ligamentului bifurcat), ligamentul talonavicular. face parte din articulația transversală a tarsului. Articulația transversală a tarsului ("Articulatio tarsi transversa") numită și articulația mediotarsiană sau articulația lui Chopart, este o articulație dispusă transversal, care unește patru oase ale tarsului: talusul cu navicularul și calcaneul
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
digitorum brevis pedis"), de unde se îndreaptă oblic în sus, înainte și medial și se inseă pe fața inferolaterală a colului talusului. Are un rol important în stabilizarea piciorului și este singurul ligamentul al articulației subtalare care frânează inversiunea piciorului. Ligamentul bifurcat sau "ligamentul în Y" ("Ligamentum bifurcatum") este un ligament foarte rezistent și puternic în formă V sau Y al articulației transversale a tarsului (articulația mediotarsiană), aflat pe fața dorsală a piciorului. Acest ligament prezintă o mare importanță în solidarizarea oaselor
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
foarte rezistent și puternic în formă V sau Y al articulației transversale a tarsului (articulația mediotarsiană), aflat pe fața dorsală a piciorului. Acest ligament prezintă o mare importanță în solidarizarea oaselor tarsului, în special în articulația mediotarsiană. Este denumit ligamentul bifurcat, ligamentul în Y al piciorului sau ligamentul în V al piciorului, datorită formei sale, fiind format din două ramuri divergente (în V sau Y). Datorită marii lui importanțe chirurgicale a fost numit de către chirurgi "cheia articulației lui Chopart" sau "ligamentul
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
fiind format din două ramuri divergente (în V sau Y). Datorită marii lui importanțe chirurgicale a fost numit de către chirurgi "cheia articulației lui Chopart" sau "ligamentul lui Chopart", deoarece pentru dezarticularea mediotarsiană a oaselor tarsului era absolut necesară secționarea ligamentului bifurcat (F. Chopart, 1743-1795, chirurg francez). Se inseră jos și posterior pe partea anterioară a feței superioare (dorsale) a calcaneului, lângă marginea laterală a feței articulare talare anterioare, de unde se îndreaptă ascendent anterior împărțindu-se în două fascicule, unul medial, ligamentul
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]