201 matches
-
îi deschidea porțile. Iar în dimineața cînd l-am condus la gară am rămas profund dezamăgit descoperind pe peron o întreagă mulțime de băieți și fete gata de plecare, cu valize și cu sacoșe, cu genți și cu pachete, extrem de binedispuși și foarte excitați, încîntați de fapt de ceea ce li se întîmpla, de despărțirea de părinți și de oraș. acele momente petrecute pe peronul gării au fost primul meu șoc real, de fapt, întrucît mulțimea l-a înghițit pe Victor fără
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aici, bucură-te de toți prietenii și colegii pe care nu i-ai mai văzut de atâta vreme...“ Bineînțeles că nu-mi fac griji și-i văd și mă bucur de chipurile lor, pentru că te știu între timp aici, acasă, binedispusă, întremată Îchiar dacă uneori ai momente grele), iar domnul Andrei Vlădescu, care îți este ca un copil și, prin urmare, mie ca un frate, are grijă de tine și ne-ar putea alerta de se întâmplă ceva. Dar în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pămînt sau chiar omorît. Așteptă În timp ce șoferul vorbea cu caporalul de transmisiuni. Arătînd de mai multe ori spre Jim, acesta ținea ceea ce se părea a fi un lung discurs despre uriașele neplăceri provocate armatei japoneze de acest băiețaș. Caporalul rîse, binedispus după ce mîncase pește. Luă o sticlă de Coca-Cola din rucsac și o umplu pe jumătate cu apă din plosca lui. Ținînd-o În sus, Îi făcu semn lui Jim să se apropie. Jim luă sticla, se Înclină adînc, și făcu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Habar n-am ce comportament e ăsta, e clar că fugi de mine, dar hai să vorbim, să înțeleg! Reziști până mâine? îmi spune el zâmbind în telefon, așa cum zâmbește mereu, de ai senzația că e calm și echilibrat și binedispus și nimic grav nu poate fi, ne vedem mâine după spectacolul tău și a plecat înainte de spectacol iar eu am stat cu Baby și cu Pinochio până foarte târziu, până la 1 noaptea, când a apărut Filosoful într-o stare anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
siguranță, minunat! Și Toinette porni să se acomodeze cu obiectele din atelier. Tablouri, mobile, draperii și iar tablouri îngrămădite sau rezemate de pereți. Un loc ciudat și cam... auster. Ledoulx discuta într-un colț cu Dante Negro. Era mulțumit și binedispus. Tocmai aflase despre revenirea deloc victorioasă a Acvilei la masa negocierilor. Pasărea de pradă se întorsese cu aripile pleoștite, fără să fi apucat în gheare Constantinopolul. Întâlnise pe cel mai puternic adversar al tuturor vremurilor: ciuma. ― Așa, așa! Și Ledoulx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl chemă pe doctorul Banerjee de la clinica din bazar și, fiind un bărbat energic, acest sosi cât de repede putu să își vadă pacientul. Avea mustață și ochelari rotunzi și o diplomă de la școala medicală din Ranchi. Coboară, îi strigă binedispus. Cum vrei să te examinez dacă stai în copac? Dar nu, Sampath nu avea de gând să riște. Nu era prost. Nu se dădea el jos să se lase prins și - cine știe? - băgat în cușcă și dus la azilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
chimie. Sper că n-aveți nimic împotrivă să învățați câte ceva, fără a vă întrerupe lucrul. Se îndepărta apoi fără a aștepta vreun răspuns. Când întoarse capul, văzu că omul îl urmărea din ochi și-i veni să zâmbească. Intră foarte binedispus în cabinetul tehnic. În sfârșit se ivise prilejul de a folosi unele din metodele de învățământ pe care le stăpânea. Dezordinea din cabinet era atât de mare, încât îi trebuiră câteva minute ca să găsească gazul hipnotic pe care-l caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pot fi de acord cu afirmațiile dumitale, care mi se par neîntemeiate. - Ei bine, acum știm ce părere are despre noi domnul Grosvenor! exclamă Kent. Acesta nu părea revoltat de insultă în sine. Atitudinea lui era a unui om foarte binedispus, ba chiar pus pe glume. Uitase pesemne că, în calitate de locțiitor al directorului, avea datoria de a veghea că ședința să se desfășoare într-o atmosferă demnă și civilizată. - Domnule Kent, i se adresă Meader, șeful subsecției de botanică, nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
forțată și nerelevantă în plan literar. Dar întreruperea frecventă a relatării, prin care autorul speră să dea impresia că este copleșit de emoție, că se înăbușă de prea multă trăire, nu reușește decât să ne agaseze (sau, dacă suntem dinainte binedispuși, să ne amuze). Prefațatorul cărții, Th. Parapiru, susține că narațiunea aceasta sacadată este „o bijuterie narativă“ și că „Ion Avram scrie artizanal, cu profund simț artistic“. Același prefațator mai pretinde că „fraza este supusă [de Ion Avram] unei operații de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care-o cunoști, nu-i așa? — Nu, a scuturat din cap Margaret. N-am idee cine e. Nici ea nu știa de ce minte. Mick a zâmbit cu sticla de bere la gură. — Hm! — Cinstit, a exclamat ea Încercând să pară binedispusă. Era pricepută la așa ceva, Își zisese, Îi reușea chiar și mai bine când voia să pară. și-a luat foaia de ziar și a Împăturit-o cu grijă. — Mi-am zis, uite, acolo e tipul ăsta amărât, fără nici un aju
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așteptare lângă tovarășul meu adormit, a cărui față Inge o zgâriase, încă mai simțeam pe mine mirosul ei și acela al clăii de fân. Iar apoi, când mergeam deja cu prada noastră spre Bad Kreuznach, Kongo a rânjit fără încetare, binedispus, dar nu a spus nimic porcos... Până astăzi. Plecarea aceea grăbită mă urmărește. De ce atâta grabă? Ca și când, mânat de frică, simțeam nevoia să fug departe. A durat destul până a venit trenul. Timp care a trecut nefolosit. Cu întârziere, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
avut drept urmare alcătuirea unui trio de jazz. Cel de-al treilea era chitaristul și cântărețul la banjo Günter Scholl, care voia să predea artele frumoase și care mai târziu a și ajuns cu promptitudine profesor de desen, un băiat întotdeauna binedispus. Mie mi-a revenit ca instrument de percuție un obiect banal, folosit încă din cele mai vechi timpuri ale jazzului - New Orleans! -, scândura de spălat, pe a cărei tablă vălurită băteam ritmul cu degetare pe opt dintre degete. În Czikos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cine e copilul și mergem cu toții să vedem ce face Ostiță. Privim de la distanță și vedem joaca lor nevinovată. Amedeo se așeza cu trupul chircit și nebunul trecea peste el... dar râsul lui era acum dulce ca al unul copil binedispus. Noi ne privim unii pe alții și ca într-o minte colectivă gândim: dar Ostiță e al nostru, cum poate el să vină de o zi și să ni-l fure? Invidia ne dă un ghiont și roade cu plăcere
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ceilalți angajați, ci împreună cu el și fiica sa, pe nume Helen. El și-a dat seama că între mine și fiică s-a născut, nu o simpatie oarecare, ci s-a născut dragostea. Într-o seară, la cină, domnul Owen binedispus ni s-a adresat nouă, adică fiicei sale și mie, ce ar fi dacă neam căsători. Și eu și Helen am rămas surprinși de propunere. Se vede că în cei opt ani de când lucram la el mă cântărise bine. Nunta
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în viteză, puseseră mâna pe bagajele făcute de cu seară și ieșiseră cu pași împleticiți și căscând, inca amorțiți de somnul prea scurt, în zorii din estul Londrei. Acum însă, gândindu-se la vacanță ce-i aștepta, erau tot mai binedispuși. Erau un cuplu frumos - Fanny cea blondă și subțirica lângă Creighton cel zvelt, cu nas acvilin și păr castaniu, mătăsos, en brosse - si păreau conștienți de acest lucru. Ascultau un CD la combină muzicală de la bordul mașinii. Era muzică unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
spre Statuia Libertății. Bâta căzu jos după câțiva metri, pălind în cap un cetățean de culoare. Cu doar câteva ore înaintea plecării lui Mișu, în New York izbucnea cea mai mare revoltă revoltă socială a timpurilor moderne. * Domnul Popa se tezise binedispus. Soarele îi gâdila plăcut burtica și domnul Popa râgâi ușor în semn de bună dimineața. Urma o nouă zi în care nu avea nimic de făcut. O nouă zi în care putea să mănânce, să-și salte burtica goală peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de la o poștă și pentru fiecare dintre ele Îi zvârlea cu ceva În cap. Subotin Însă se obișnuise cu astfel de scene și, În timp ce farfuriile zburau În jurul lui, el fluiera. A doua zi apărea la slujbă plin de cucuie, dar binedispus. Când subalternii Îl Întrebau ce s-a Întâmplat, Ippolit, fluierând aceeași arie, le spunea că a fost la un concert. Acum Subotin se simțea Într-un fel culpabil că ajunsese să-și calce jurământul. Pentru că acasă erau mereu discuții, Subotin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
arțăgos... Privindu-l, Noimann se gândi să intervină cu o glumă, aplanând pe moment conflictul ce părea gata-gata să izbucnească Între cei doi comeseni ai săi. Satanovski Îi făcu Însă semn să nu se precipite. De altfel, inginerul părea destul de binedispus. Nici un semn de nervozitate nu se putea citi pe chipul lui masiv, cioplit parcă din stâncă... „Mă și mir”, replică el, adresându-se pictorului, „că, venind vorba de mine, ați pomenit de suflet...” Bikinski rămase Înmărmurit pe moment. „Mărturisesc”, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fără voia mea spectacolul unui biet hipnotizator. Acesta lucra cu un băiat de vârsta noastră care trebuia să ghicească, legat la ochi, numere de pe buletinele de identitate ale spectatorilor, și așa mai departe. În seara aceea eu și Zenobia eram binedispuși, spectacolele de circ ne-au plăcut totdeauna, așa că i-am spus, în glumă, Zenobiei : „Ce-ar fi să-l fac pe băiat să vină la mine ?“. Zenobia a pufnit în râs, eu am și uitat ce spusesem, nu mă interesa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
când mă sui în mașină. — Turul magic. Îmi surâde enigmatic și pornește motorul. Ieșim din Lower Ebury și o luăm pe un drum pe care nu-l recunosc, printr-un mic sătuc vecin, apoi în sus pe dealuri. Nathaniel pare binedispus și-mi spune povești despre fiecare fermă și fiecare cârciumă pe lângă care trecem. Dar abia dacă sunt atentă la el. Mintea mea lucrează la greu. Nu știu ce să fac. Nici măcar nu pot intra în clădire. Nu am nici un pic de credibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de furie, de groază, strigătele sale nu mai sunt decât un hohot prelungit. Ochii săi Îl imploră pe noul-venit. Împrejurul nefericitului, vreo douăzeci de indivizi, cu bărbile fluturând a victorie, cu ciomege răzbunătoare și, la distanță, un cerc de spectatori binedispuși. Unul dintre aceștia, observând expresia indignată a lui Khayyam, Îi aruncă pe tonul cel mai liniștitor: „Nu-i nimic, nu-i decât Jaber-cel-Lung!“ Omar tresare, un fior de rușine Îi străbate grumazul, murmură: „Jaber, tovarășul lui Abu Ali!“ O poreclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Uniunii Sovietice la 400 de metri spate! Trec oceanul înot. Dă-ne banii înapoi, hoațo! Începe să dea cu pumnii în peretele de sticlă incasabilă care desparte cele două compartimente. Se oprește când încep să-l doară pumnii. Lionel, încă binedispus, întreabă ironic: — O să mor și eu? — Toți murim. Mai devreme sau mai târziu. Uite, Edy, fiu-meu, o să moară mai târziu, la 120 de ani. — Piticania asta e fiul tău? râde Roman spre Edy, care-l privește urât. — Păcatele tinereții
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
stradă. Dar cine să controleze un tenisman care umblă cu geanta de sport la el, de dimineața până seara, prin cele mai improbabile locuri? Kiril îi așteaptă pe băieți în dreptul Podului Verdun, așa cum s-a înțeles cu Roman. E extrem de binedispus: a livrat toată marfa și acum mai are în geantă doar două rachete de tenis profesionale. Și în buzunarul interior al sacoului, câteva zeci de mii de euro. Mai exact, treizeci. Băieții o iau pe Bulevardul Carnot. Se opresc în dreptul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mâncare cu nume sofisticate și prețuri piperate. Liliane se simte deja inconfortabil și începe să se foiască pe scaun, ascunzându-și fața în meniu. Jean stă în spatele lui Robert, cu un carnețel în mână, pregătit să-și noteze comanda. Lionel, binedispus, îl întreabă pe șeful de sală: — Meniul e în franceză? — Doriți în altă limbă? — Denumirile astea se pot traduce și în altă limbă? — Denumirile da, nu și gustul, intervine Jean cu superioritate. — Îmi permiteți să vă dau eu niște sugestii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ies pe rând în ușă să vadă cine sunt cei doi clienți atât de excentrici. La felul doi, Gustave aduce sticla de vin și începe ritualul degustării. Gustave îi prezintă lui Lionel eticheta și dopul: — Observați: Château Pétrus, 1990. Lionel, binedispus, citește cu voce tare eticheta: — Château Pétrus, o mie nouă sute nouăzeci. Nici un an în plus, nici un an în minus. Am auzit c-a fost un an bun pentru vinuri... — Cel mai bun. Ca să-și susțină aserțiunea, Gustave vrea să-i
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]