4,262 matches
-
a numit Doinaș, avea această aptitudine, acest simț al umorului, o facultate ce nu funcționează fără inteligență. Și tot Doinaș, evocându-l pe Gary, îl situa ca inteligență, la același nivel cu Radu Stanca și deasupra celorlalți. Numai că, accidentele biografice cauzate de ideologia totalitară sfidată de el, i-au schimbat, dacă nu calitatea, i-au deturnat, sigur, ținta umorului. Râsul devine în opera lui majoră o problemă obsedantă. Umorul nativ funcționează intens, dar cu sens contrar. Râde pentru că a pierdut
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
critice asupra operei, cu și despre scriitorul Antonie Plămădeală, ilustrațiile foto și copiile acelor documente ce i-au aparținut fiind însoțite ulterior de o legendă enunțiativă și explicativă a conținutului acestora. De semnalat și acuratețea datelor despre persoanele intervievate (date biografice, opera etc.) În final, cartea se încheie cu o cugetare având valoare de simbol, exprimată de marele prelat cu privire la ființa trecătoare a omului și relațiile sale cu semenii: „Existăm în lume prin prietenii pe care ni-i facem și pe
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
Elena Ștefoi Încă o zi Singură de tot Minunea naște prunci vii În zori, din nimic Tablou biografic Totul e parte Dintr-un întreg imprecis Sigur ca moartea Fără de pereche Groaznic eșecul Celui Atotputernic Femei singure Târziu, pe tăcute Schimbă-te, schimbă Vârtejul nepoleit Cel de pe urmă Între noi pentru totdeauna Spaima trădării Mitralieră veche Pe metereze O
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
ah, ruble!... O dată cu foarte simpaticii și ușureii pesos ni se înmânează câte un formular, pe care orice magazine ce ne-ar vinde și o cutie de chibrituri trebuie să noteze denumirea mărfii, data tranzacției, numele gestionarului, câte ceva din datele lui biografice, semnătura și peste toate astea ștampila rotundă a unității comerciale. Într-adevăr, vorba lui Lenin: socialismul înseamnă evidență... Ce e drept, la plecare, pe aeroport, nu ne-a mai cerut nimeni formularele. De unde, probabil, și calitatea socialismului cubanez.) N. iscălește
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
poate vorbi despre un conflict identitar român-francez sau chiar despre o problemă identitară, în sensul tare al cuvîntului, măcar în cazul tînărului Eugen Ionescu? Răspunsul se construiește pe trei planuri: imaginea interbelicului Eugen Ionescu din jurnalele congenerilor săi, așadar contextul biografic, în al doilea rînd contextul cultural și în fine contextul operei, care la Ionescu traduce fidel obsesiile vieții. Schimbare de decor Fără îndoială că aventura conștiinței identitare se cristalizează pentru Eugen Ionescu o dată cu prima mare schimbare de decor din piesa
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
execuțiile prin gazare. Atribuie vina vremurilor, ba e chiar mândru că s-a împotrivit armatei rusești, pătrunsă în România. Se crede victimă a propagandei comuniste și a unui proces înscenat. Atât în aspectele generale, istorice, cât și în cele particulare, biografice, romanul este o alcătuire selectivă, de momente, acte, gesturi, mărturii, cu toatele atent, interesant și atrăgător desfășurate. În cel de-al doilea volum al ciclului său romanesc, Dieter Schlesak scrie, atingând și păstrând un sunet universal, extrem de matur timbrat literar (în
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
în această cazemată a propriei ființe” (p. 105). Diferența de celelalte romane este dată de plasarea acțiunii într-un viitor apropiat (prin nimic însă deosebit de realitatea prezentului) și de apariția unui nou personaj, Horia Giugaru, care împrumută cîteva dintre datele biografice ale autorului. De altfel în epilogul cărții (vezi pp. 239-277) acest personaj comentează din perspectivă auctorială romanele anterioare ale lui Dan Stanca și dă o interpretare explicită întîmplărilor din cel care tocmai se scrie. Romanul A doua zi după moarte
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
patru volume, adică cele apărute în intervalul 1968-1972, lansând pentru noi întrebarea dacă din 1973 începe o altă etapă în evoluția lui Mircea Ivănescu. Există indicii ale unor diferențe, care ar merita o analiză mai aprofundată. Fac o singură observație biografică, deci superficială: până în 1972 poezia lui Mircea Ivănescu se hrănește din boema bucureșteană, apoi personajele și atmosfera se schimbă într-un mod perceptibil. Poate că, la rigoare, o discretă graniță internă între două modalități poetice ivănesciene ar trebui să o
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
demult și numai/ cîntecul și ploaia absolvă/ mîinile copilăros de goale/ glasul cerul aurora// ceea ce ne spunem azi s-a/ tras în depărtări stinghere/ între munți și între stele/ între noi și între vorbe/ glasul cerul aurora” (Romanță). Amplificîndu-se, vidul biografic se arată a fi un vid al Destinului: „Iar e luni/ și nu m-am mai născut/ iar mă voi naște din cînd în cînd/ și pînă să-mi crape ochii/ văd stele vezi...// Numai în copilărie știam/ că m-
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
să se mai întoarcă în țară. A rămas în Italia (poate în Sicilia), de unde era originară soția lui și unde trebuie să-și fi sfârșit de multă vreme zilele. Româniștii noștri din Italia ar putea contribui la elucidarea ultimelor detalii biografice legate de un scriitor care s-a pierdut în mod misterios în exil, fără a da nici un fel de semn de participarea la viața politică sau literară a diasporei românești, în afara derutantei apariții a micii nuvele Magie albă în 1952
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
unui profil succint și lămuritor. Nici Florin Manolescu nu a găsit nimic semnificativ pentru a-l include pe Teodor Scorțescu, într-un articol special, în enciclopedia sa printre scriitorii noștri din exil. Nu am spus încă ceea ce era mai important biografic pentru a explica, măcar parțial, această ruptură dureroasă. Absolvent al Facultății de Drept din Iași, Teodor Scorțescu a fost diplomat de carieră, începând din 1920. S-a perindat pe la legațiile din Istanbul (1921), Atena (1922), Ankara (1928), Helsinki și Riga
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
prozatorului, contrariantă, oricum, pentru cine a luat act de rezervele pe care tot el le-a exprimat, în numeroase ocazii, față de genul memorialistic, față de jurnal mai ales, ce e drept, dar și în general față de etalarea brută, neprelucrată artistic a biograficului. A privit cu neîncredere către această îndeletnicire, considerând că denotă de fapt o insuficiență. Ar fi un semn, până la urmă, de „incapacitate creatoare”. A spus deseori Breban aceste lucruri și acum le reia în Memorii unde chiar la început vorbește
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
un semn, până la urmă, de „incapacitate creatoare”. A spus deseori Breban aceste lucruri și acum le reia în Memorii unde chiar la început vorbește despre lipsa de sens a jurnalului, atunci când un scriitor are capacitatea, are forța de a încorpora biograficul în opera lui „ficțională”. El nu ar mai avea, în acest caz, de ce să recurgă la jurnal: „cel ce-și poate «deversa» biograficul în opera ficțională nu mai are nevoie de jurnal”. Îndată îi apare însă în minte exemplul lui
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
vorbește despre lipsa de sens a jurnalului, atunci când un scriitor are capacitatea, are forța de a încorpora biograficul în opera lui „ficțională”. El nu ar mai avea, în acest caz, de ce să recurgă la jurnal: „cel ce-și poate «deversa» biograficul în opera ficțională nu mai are nevoie de jurnal”. Îndată îi apare însă în minte exemplul lui Tolstoi, care îi contrazice teza. „Da, dar nu total”, îi răspunde Breban cititorului grăbit. Și încă: „Tolstoi «o face» ca o formă de
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
al «minciunii», al unui anumit tip de «minciună»...”. Biografismul netransfigurat l-ar fi condus pe I. Negoițescu, în Straja dragonilor, la o „mărturie ratată”, carte care ar fi putut să stea alături de Coridon-ul lui Gide, aceea însă de „un curaj biografic real”, tocmai pentru că depășește biograficul. Alți mari critici, G. Ibrăileanu și G. Călinescu, au fost mai „sinceri” când au “refuzat” să scrie jurnal, dar și de ar fi scris, esențialul despre ei, ca oameni, îl aflăm, susține Breban, din Adela
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
tip de «minciună»...”. Biografismul netransfigurat l-ar fi condus pe I. Negoițescu, în Straja dragonilor, la o „mărturie ratată”, carte care ar fi putut să stea alături de Coridon-ul lui Gide, aceea însă de „un curaj biografic real”, tocmai pentru că depășește biograficul. Alți mari critici, G. Ibrăileanu și G. Călinescu, au fost mai „sinceri” când au “refuzat” să scrie jurnal, dar și de ar fi scris, esențialul despre ei, ca oameni, îl aflăm, susține Breban, din Adela a primului și din Bietul
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
asigură, pentru că la el biografismul este doar un pretext și nu o țintă, un factor declanșator și potențator, un punct de pornire către altceva mai complicat și mai angajant. „Nu, nu o biografie vreau să vă propun, ci un «pretext biografic» pentru atacarea unei teme care interesează și a interesat întotdeauna pe mulți, și căreia nu totdeauna Biserica - sau bisericile! - i-a dat un răspuns ultim, satisfăcător: sensul existenței! Sau filozofiile!”. Cele trei semne de exclamare puse în frază sunt o
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
literară, ține a preciza exegetul, nu înseamnă că o facem de pe o poziție detașată, placidă și dezabuzată. Am profitat din plin de ipostaza tînărului scriitor care a debutat în presă doar după 1989 și care nu s-a implicat direct, biografic, în tensiunile de idei ale literaturii sub Ceaușescu. Deși nu avem un partizanat anume, în favoarea unei persoane sau a unui grup de interese, înțelegem totuși să ne rostim răspicat opinia ce-a rezultat din consultarea textelor tipărite, din compararea diverselor
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
figurează abstragerea din real, în favoarea ficțiunii, a convenției. Atît ideea cît și imaginea artistică reprezintă spații ale autarhiei spiritului, disociat de existențial. Într-un eseu din șirul Temelor, criticul își mărturisește disprețul față de autorii ce se nutresc din substanța evenimentului biografic, atît de lesnicios în abundența sa, întrucît artistul autentic s-ar cuveni să fie nu cel ce descrie lumea fenomenală, ci acela care și-o imaginează. Evident, aci se divulgă o mentalitate a evaziunii din mediul aspru al realității, inclusiv
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
ca punct de plecare lucrări similare (Ultimele zile ale lui Imannuel Kant, Ultimele trei zile ale lui Fernando Pessoa sau Ultimele zile ale lui Baudelaire, toate apărute în traducere greacă la Atena în anii ’90), a realizat o tulburătoare narație biografică și totodată romanțată, un fermecător amalgam de elemente documentate și de fantezie. Prin intermediul personajului principal, poetul italian fondator al futurismului Filippo Tommaso Marinetti (1876-1944), și el născut în Alexandria egipteană, scriitorul descrie cu duioșie, simpatie, dar și cu „ironie kavafică
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
prețios, care proiectează o lumină nouă asupra personalității enigmatice a lui Kavafis. Instrument de cercetare indispensabil, Cronologia Kavafis este totodată și un „roman” pasionant, care se citește, ca și cartea lui Filippos Filippou, cu sufletul la gură. În pofida sărăciei „evenimentelor” biografice, în carte sunt disecate toate resorturile intime ale mecanismului de creație a Alexandrinului. Ample pasaje din jurnalele, dar și din corespondența lui Kavafis (un aspect necercetat pînă acum), opiniile sale față de destinul uman, față de dragoste și de moarte, mărturiile culese
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
fără moarte de N. J. Herescu și Ochiurile rețelei de Sorana Gurian. Citind jurnalul lui Alice Voinescu, autoarea Traiectoriilor ține să remarce libertatea interioară, tonul pregnant confesiv, marea capacitate de a iubi a diaristei și pulsația epică a textului. Elementul biografic, în primul rând, o va interesa și atunci când va comenta unele romane românești și mai ales franceze. Un spațiu larg acordă acum Cornelia Ștefănescu jurnalului inedit al lui Ion Călugăru, de care se mai ocupase cândva. Mai exact, e vorba
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
în spațiul francez. Avizată cunoscătoare a acestei literaturi (mai acum un an sau doi, a publicat o remarcabilă carte despre Marcel Proust și românii), Cornelia Ștefănescu e atrasă în mod special de biografii: Alphonse Daudet, Roland Barthes, sau de confesii biografice care vin de la Marguerite Yourcenar, Pierre Magnan, Jean Cayrol. În cartea acestuia subliniază o fundamentală profesie de credință, scrisul ca filosofie de viață: „Totul există prin scris și se reduce la scris”, scrisul rămâne „arborele vieții”. Parafrazându-l pe Descartes
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
a te plasa într-un spațiu care să fie în același timp unitar și dislocat (Teatru și Film, România și Europa)”. Descoperi, în acest “bricabrac” din proprietatea unui mare regizor, personaje și povești antologice (Clody, Paradoxul fragilității), inserții fulgurante de biografic (accidentul de mașină, moartea mamei), inserții de politic (“normalitatea e cel mai utopic proiect care se poate imagina în România”), obsesii legate de teatru și de film (“perfecționismul nevrotic”, degradarea spectacolului în timp, epuizarea unor proiecte în “trăncăneală”), sau de
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
Cătălin Constantin Sunt un cititor voyeurist, avid de biografic, de orice informație care trece dincolo de statutul de autor și de aceea nu am neapărat nevoie de notorietatea vreunui nume sau de girul unui destin de excepție pentru a-i citi jurnalul. Argumentul funcționează deocamdată și pentru Mai nimicul nostru
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]