303 matches
-
în studiile clinice . Fentanilul este metabolizat în ficat și în mucoasa intestinală în norfentanil de izoenzima CYP3A4 . Norfentanilul nu este activ din punct de vedere farmacologic , în studiile la animale . Peste 90 % din doza de fentanil administrată se elimină prin biotransformare în metaboliți N- dezalchilați și hidroxilați inactivi . Eliminare După administrarea fentanilului pe cale intravenoasă , mai puțin de 7 % din doza administrată este eliminată sub formă nemodificată prin urină și numai aproximativ 1 % este eliminată sub formă nemodificată prin materiile fecale . Metaboliții
Ro_281 () [Corola-website/Science/291040_a_292369]
-
proteinele plasmatice se face în proporție de 80 % până la 85 % . Principala proteină de care se leagă fentanilul este alfa- 1- acid glicoproteina , însă atât albumina , cât și lipoproteinele contribuie într- o anumită măsură . Fracțiunea liberă a fentanilului crește cu acidoza . Biotransformare După administrarea bucofaringiană a Effentora , căile metabolice nu au fost caracterizate în studiile clinice . Fentanilul este metabolizat în ficat și în mucoasa intestinală în norfentanil de izoenzima CYP3A4 . Norfentanilul nu este activ din punct de vedere farmacologic , în studiile la
Ro_281 () [Corola-website/Science/291040_a_292369]
-
în studiile clinice . Fentanilul este metabolizat în ficat și în mucoasa intestinală în norfentanil de izoenzima CYP3A4 . Norfentanilul nu este activ din punct de vedere farmacologic , în studiile la animale . Peste 90 % din doza de fentanil administrată se elimină prin biotransformare în metaboliți N- dezalchilați și hidroxilați inactivi . 55 Eliminare După administrarea fentanilului pe cale intravenoasă , mai puțin de 7 % din doza administrată este eliminată sub formă nemodificată prin urină și numai aproximativ 1 % este eliminată sub formă nemodificată prin materiile fecale
Ro_281 () [Corola-website/Science/291040_a_292369]
-
proteinele plasmatice se face în proporție de 80 % până la 85 % . Principala proteină de care se leagă fentanilul este alfa- 1- acid glicoproteina , însă atât albumina , cât și lipoproteinele contribuie într- o anumită măsură . Fracțiunea liberă a fentanilului crește cu acidoza . Biotransformare După administrarea bucofaringiană a Effentora , căile metabolice nu au fost caracterizate în studiile clinice . Fentanilul este metabolizat în ficat și în mucoasa intestinală în norfentanil de izoenzima CYP3A4 . Norfentanilul nu este activ din punct de vedere farmacologic , în studiile la
Ro_281 () [Corola-website/Science/291040_a_292369]
-
în studiile clinice . Fentanilul este metabolizat în ficat și în mucoasa intestinală în norfentanil de izoenzima CYP3A4 . Norfentanilul nu este activ din punct de vedere farmacologic , în studiile la animale . Peste 90 % din doza de fentanil administrată se elimină prin biotransformare în metaboliți N- dezalchilați și hidroxilați inactivi . 69 Eliminare După administrarea fentanilului pe cale intravenoasă , mai puțin de 7 % din doza administrată este eliminată sub formă nemodificată prin urină și numai aproximativ 1 % este eliminată sub formă nemodificată prin materiile fecale
Ro_281 () [Corola-website/Science/291040_a_292369]
-
mică de 18 ani , deoarece nu există date referitoare la siguranță și eficacitate . Utilizare la pacienți cu insuficiență hepatică și renală NEVANAC nu a fost studiat la pacienții cu boli hepatice sau insuficiență renală . Nepafenac este eliminat în principal prin biotransformare , iar expunerea sistemică este foarte mică după administrarea topică oftalmică . Pacienții trebuie instruiți să agite energic flaconul înainte de utilizare . Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică , celelalte medicamente trebuie administrate separat la interval de cel
Ro_690 () [Corola-website/Science/291449_a_292778]
-
efectelor terapeutice și a frecvenței reacțiilor adverse ale acestora . Kaletra nu inhibă CYP2D6 , CYP2C9 , CYP2C19 , CYP2E1 , CYP2B6 sau CYP1A2 la concentrații relevante clinic ( vezi pct . 4. 3 ) . S- a evidențiat că , in vivo , Kaletra își induce propria metabolizare și crește biotransformarea unor medicamente metabolizate de către enzimele citocromului P450 și prin glucuronidare . Medicamentele contraindicate în special datorită importanței potențiale a interacțiunilor și din cauza riscului reacțiilor adverse grave , sunt enumerate la pct . 4. 3 . Inhibitorii nucleozidici ai revers transcriptazei ( INRT ) : Zidovudină și abacavir
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
terapeutice și a frecvenței reacțiilor adverse ale acestora . Kaletra nu inhibă CYP2D6 , CYP2C9 , CYP2C19 , CYP2E1 , CYP2B6 sau CYP1A2 la concentrații plasmatice relevante clinic ( vezi pct . 4. 3 ) . S- a evidențiat că in vivo , Kaletra își induce propria metabolizare și crește biotransformarea unor medicamente metabolizate de către enzimele citocromului P450 și prin glucuronidare . 51 Didanozină : se recomandă administrarea didanozinei à jeun ; de aceea , didanozina se administrează concomitent cu Kaletra à jeun . Amprenavir : vezi recomandările descrise pentru administrarea concomitentă de Kaletra comprimate cu efavirenz
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
o mai mică măsură de către CYP3A4 . Kaletra se prescrie cu prudență concomitent cu medicamente cunoscute că induc prelungirea intervalului QT , cum sunt , clorfeniramină , chinidină , eritromicină , claritromicină . 72 S- a evidențiat că in vivo , Kaletra își induce propria metabolizare și crește biotransformarea unor medicamente metabolizate de către enzimele citocromului P450 și prin glucuronidare . Toate sudiile privind interacțiunile , atunci când nu s- a declarat altfel , s- au efectuat folosind Kaletra capsule care determină o expunere la lopinavir mai mică cu 20 % decât Kaletra 200/ 50
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
respectiv 3, 1 % dintre pacienți amețeală . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Administrarea de hidroclorotiazidă în asociere cu irbesartan nu are nici un efect asupra proprietăților farmacocinetice ale celor două substanțe active . Irbesartanul și hidroclorotiazida sunt medicamente active pe cale orală și nu necesită biotransformare pentru activarea lor . După administrarea pe cale orală de Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS , biodisponibilitatea absolută a irbesartanului este de 60- 80 % , iar a hidroclorotiazidei de 50- 80 % . Alimentele nu modifică biodisponibilitatea Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS . După administrarea orală , concentrația plasmatică maximă apare după
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
respectiv 3, 1 % dintre pacienți amețeală . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Administrarea de hidroclorotiazidă în asociere cu irbesartan nu are nici un efect asupra proprietăților farmacocinetice ale celor două substanțe active . Irbesartanul și hidroclorotiazida sunt medicamente active pe cale orală și nu necesită biotransformare pentru activarea lor . După administrarea pe cale orală de Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS , biodisponibilitatea absolută a irbesartanului este de 60- 80 % , iar a hidroclorotiazidei de 50- 80 % . Alimentele nu modifică biodisponibilitatea Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS . După administrarea orală , concentrația plasmatică maximă apare după
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
respectiv 3, 1 % dintre pacienți amețeală . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Administrarea de hidroclorotiazidă în asociere cu irbesartan nu are nici un efect asupra proprietăților farmacocinetice ale celor două substanțe active . Irbesartanul și hidroclorotiazida sunt medicamente active pe cale orală și nu necesită biotransformare pentru activarea lor . După administrarea pe cale orală de Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS , biodisponibilitatea absolută a irbesartanului este de 60- 80 % , iar a hidroclorotiazidei de 50- 80 % . Alimentele nu modifică biodisponibilitatea Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS . După administrarea orală , concentrația plasmatică maximă apare după
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
respectiv 3, 1 % dintre pacienți amețeală . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Administrarea de hidroclorotiazidă în asociere cu irbesartan nu are nici un efect asupra proprietăților farmacocinetice ale celor două substanțe active . Irbesartanul și hidroclorotiazida sunt medicamente active pe cale orală și nu necesită biotransformare pentru activarea lor . După administrarea pe cale orală de Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS , biodisponibilitatea absolută a irbesartanului este de 60- 80 % , iar a hidroclorotiazidei de 50- 80 % . Alimentele nu modifică biodisponibilitatea Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS . După administrarea orală , concentrația plasmatică maximă apare după
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
respectiv 3, 1 % dintre pacienți amețeală . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Administrarea de hidroclorotiazidă în asociere cu irbesartan nu are nici un efect asupra proprietăților farmacocinetice ale celor două substanțe active . Irbesartanul și hidroclorotiazida sunt medicamente active pe cale orală și nu necesită biotransformare pentru activarea lor . După administrarea pe cale orală de Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS , biodisponibilitatea absolută a irbesartanului este de 60- 80 % , iar a hidroclorotiazidei de 50- 80 % . Alimentele nu modifică biodisponibilitatea Irbesartan Hydrochlorothiazide BMS . După administrarea orală , concentrația plasmatică maximă apare după
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
că tadalafilul se distribuie în țesuturi . La concentrațiile terapeutice , 94 % din tadalafilul din plasmă este legat de proteine . Legarea de proteine nu este afectată de disfuncția renală . În sperma subiecților sănătoși apare mai puțin de 0, 0005 % din doza administrată . Biotransformare Tadalafil este metabolizat predominant de către citocromul P450 ( CYP ) izoenzima 3A4 . Metabolitul circulant major este metilcatecol glucuronidul . Acest metabolit este de cel puțin 13000 de ori mai puțin selectiv decât tadalafilul pentru PDE5 . În consecință , nu este de așteptat să fie
Ro_195 () [Corola-website/Science/290955_a_292284]
-
că tadalafilul se distribuie în țesuturi . La concentrațiile terapeutice , 94 % din tadalafilul din plasmă este legat de proteine . Legarea de proteine nu este afectată de disfuncția renală . În sperma subiecților sănătoși apare mai puțin de 0, 0005 % din doza administrată . Biotransformare Tadalafil este metabolizat predominant de către citocromul P450 ( CYP ) izoenzima 3A4 . Metabolitul circulant major este metilcatecol glucuronidul . Acest metabolit este de cel puțin 13000 de ori mai puțin selectiv decât tadalafilul pentru PDE5 . În consecință , nu este de așteptat să fie
Ro_195 () [Corola-website/Science/290955_a_292284]
-
că tadalafilul se distribuie în țesuturi . La concentrațiile terapeutice , 94 % din tadalafilul din plasmă este legat de proteine . Legarea de proteine nu este afectată de disfuncția renală . În sperma subiecților sănătoși apare mai puțin de 0, 0005 % din doza administrată . Biotransformare Tadalafil este metabolizat predominant de către citocromul P450 ( CYP ) izoenzima 3A4 . Metabolitul circulant major este metilcatecol glucuronidul . Acest metabolit este de cel puțin 13000 de ori mai puțin selectiv decât tadalafilul pentru PDE5 . În consecință , nu este de așteptat să fie
Ro_195 () [Corola-website/Science/290955_a_292284]
-
că tadalafilul se distribuie în țesuturi . La concentrațiile terapeutice , 94 % din tadalafilul din plasmă este legat de proteine . Legarea de proteine nu este afectată de disfuncția renală . În sperma subiecților sănătoși apare mai puțin de 0, 0005 % din doza administrată . Biotransformare Tadalafil este metabolizat predominant de către citocromul P450 ( CYP ) izoenzima 3A4 . Metabolitul circulant major este metilcatecol glucuronidul . Acest metabolit este de cel puțin 13000 de ori mai puțin selectiv decât tadalafilul pentru PDE5 . În consecință , nu este de așteptat să fie
Ro_195 () [Corola-website/Science/290955_a_292284]
-
absolută se situează între 64 % și 80 % . Distribuție : Volumul de distribuție este de aproximativ 21 l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . 11 Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
distribuție al valsartanului la starea de echilibru , după administrarea intravenoasă , este de aproximativ 17 litri , indicând că valsartanul nu se distribuie în proporție mare în țesuturi . Valsartanul se leagă intens de proteinele plasmatice ( 94- 97 % ) , în principal de albumina plasmatică . Biotransformarea : Valsartanul nu se metabolizează în mod semnificativ , doar 20 % din doză fiind recuperată sub formă de metaboliți . În plasmă s- au identificat concentrații scăzute ale unui hidroximetabolit ( sub 10 % din ASC a valsartanului ) . Acest metabolit este inactiv din punct de
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
absolută se situează între 64 % și 80 % . Distribuție : Volumul de distribuție este de aproximativ 21 l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . 25 Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
distribuție al valsartanului la starea de echilibru , după administrarea intravenoasă , este de aproximativ 17 litri , indicând că valsartanul nu se distribuie în proporție mare în țesuturi . Valsartanul se leagă intens de proteinele plasmatice ( 94- 97 % ) , în principal de albumina plasmatică . Biotransformarea : Valsartanul nu se metabolizează în mod semnificativ , doar 20 % din doză fiind recuperată sub formă de metaboliți . În plasmă s- au identificat concentrații scăzute ale unui hidroximetabolit ( sub 10 % din ASC a valsartanului ) . Acest metabolit este inactiv din punct de
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
absolută se situează între 64 % și 80 % . Distribuție : Volumul de distribuție este de aproximativ 21 l/ kg . Studii in vitro cu amlodipină au demonstrat că la pacienții hipertensivi aproximativ 97, 5 % din medicamentul circulant se leagă de proteinele plasmatice . 39 Biotransformarea : Amlodipina este metabolizată în proporție mare ( aproximativ 90 % ) la nivelul ficatului în metaboliți inactivi . Excreția : Eliminarea amlodipinei din plasmă este bifazică , cu un timp de înjumătățire terminal prin eliminare de aproximativ 30 până la 50 ore . Concentrațiile plasmatice la starea de
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
distribuție al valsartanului la starea de echilibru , după administrarea intravenoasă , este de aproximativ 17 litri , indicând că valsartanul nu se distribuie în proporție mare în țesuturi . Valsartanul se leagă intens de proteinele plasmatice ( 94- 97 % ) , în principal de albumina plasmatică . Biotransformarea : Valsartanul nu se metabolizează în mod semnificativ , doar 20 % din doză fiind recuperată sub formă de metaboliți . În plasmă s- au identificat concentrații scăzute ale unui hidroximetabolit ( sub 10 % din ASC a valsartanului ) . Acest metabolit este inactiv din punct de
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
extravasculară în proporție mare . La concentrații terapeutice , aripiprazolul și dehidro - aripiprazolul se leagă în proporție de peste 99 % de proteinele plasmatice , în special de albumină . 10 Metabolizare : Aripiprazolul este metabolizat în proporție mare de către ficat în special prin trei căi de biotransformare : dehidrogenare , hidroxilare și N- dezalchilare . Pe baza studiilor in vitro , enzimele CYP3A4 și CYP2D6 sunt responsabile de dehidrogenarea și hidroxilarea aripiprazolului , iar N- dezalchilarea este catalizată de CYP3A4 . Aripiprazolul este partea de medicament predominantă în circulația sistemică . La starea de
Ro_3 () [Corola-website/Science/290763_a_292092]