173 matches
-
mele! La ei acasă e o permanență! acolo la Vanves, o Universitate despre viciile mele! glumele mele deocheate, depravările mele incredibile... că fiecare dintre destrăbălările mele merită pe puțin o mie! zece mii de ștreanguri! Prietenii sunt ca niște „note informative” bipede... foarte calzi, căldură animală... Flăcăul ăsta, perfidul face Dreptul... Va fi poate judecător la tribunal într-o bună zi. Este prima oară când privește un spânzurat așa de-aproape... un spânzurat de mâine... În fine spânzurat?... nu prea știu... Radiourile
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
fundamental în ființe de la un eșalon al speciei animale în sus (unii savanți pretind că și "mai jos": psihicul, cu treptele noastre interioare, ca inconștient, subconștient, conștient. Și nu prea se ține seama de faptul că sunt specifice acestei ființe bipede "superioare": conștiința, limbajul, gândirea modelată de cunoștințe, de învățătură (nu de simplă "învățare" că legătura behaviorista ori pavlovista între salivarea câinelui și clopoțel), de educație, care transformă orice boț de carne normal, ieșit din pântecul oricărei mame normale, într-un
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]
-
subînțeleasă că ignorarea sau uitarea lor ne-ar putea face să privim, atunci când e cazul, cu prea multă îngăduință derapajele sportivilor (fie ei și mari campioni) de la principiul fair-play-ului. "De ce să se antologheze doar recordurile, nu și derapajele de la poziția bipedă? De ce să preamărim necondiționat, trecând sub tăcere, rătăcirile idolilor de ieri și de azi? La urma urmei, de ce să glosăm pe marginea fair-play-ului și să nu denunțăm consecințele lipsei lui?" se întreabă Radu Paraschivescu, totuși fără morga moralistului de secol
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
scheletul descoperit în nordul Bavariei - denumit Sciurumimus albersdoerferi și datând din urmă cu circa 150 de milioane de ani - aparținea unui dinozaur din grupul megalozaurilor. Fosilele de dinozauri carnivori cu penaj descoperite până acum aparțineau unui grup denumit Coelurosaur, viețuitoare bipede, strămoși ai tiranozaurilor, despre care se crede că ar fi fost rude apropiate ale păsărilor. Megalozaurii alcătuiau un grup de dinozauri carnivori străvechi din familia teropodelor, considerate până acum ca fiind neaviare, scrie Mediafax. Anumite specii puteau să ajungă la
Studiu: Dinozaurii carnivori străvechi aveau pene () [Corola-journal/Journalistic/66413_a_67738]
-
-o: "Dar ce rău i-ar putea provoca copilului dumitale poveștile lui Creangă, poeziile lui Alecsandri și Coșbuc?" Am renunțat. Ca la orice idee himerică. O întrebare, însă, tot stăruie: La ce ne mai putem aștepta de la asemenea oameni (totuși, bipede vorbitoare și alfabetizate), care va să zică, din popor, care nu numai că nu dau doi bani pe carte, dar o consideră - horribile dictu - și un pericol pentru copii lor? Frisonantă interogație.
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
declarat, pentru AFP, Olga Feofanova, directorul muzeului. ' Se întâmplă foarte rar să găsești schelete întregi de dinozauri într-o stare atât de bună. Aceste descoperiri au o mare importanță', a adăugat ea, scrie Agerpres. Cele două schelete — ale unor ierbivore bipede din specia Psittacosaurus Sibiricus — au fost găsite la 2,5 m adâncime, după săpături care au durat peste trei săptămâni, într-un sit cunoscut din apropierea satului Șestakovo (regiunea Kemerovo, Siberia). Interesantele descoperiri vor fi expuse la muzeul regional, au informat
Schelete de dinozauri, găsite într-o stare foarte bună de conservare by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62061_a_63386]
-
viețuitor. El s-a adaptat cel mai bine schimbărilor de mediu, câștigând bătălia selecției naturale. Când pădurile tropicale din Africa au căzut pradă secetei, preumanii au fost siliți să se dea jos din copaci și să înceapă o viață nouă, bipedă și agresivă, dat fiind pericolul prădătorilor, iar selecția naturală a jucat un rol decisiv, inclusiv în răspândirea speciei dincolo de arealul originar și imigrarea ei în Europa. Spre deosebire de scepticii care prevăd sfârșitul omului, Coppens e convins că, dacă, în mai puțin
Un antropolog optimist () [Corola-journal/Journalistic/3150_a_4475]
-
din formele grave ale rătăcirii omului modern, care pleacă din antropocentrismul Renașterii. În Renaștere, „titanii“ s-au umflat prin autocunoașterea necunoașterii. Ei nu se cunoșteau pe ei înșiși și au crezut că s-au descoperit ca oameni. Omul — javra asta bipedă, pe care eu îl consider „animal prost“, homo stultus — atunci când se screme să facă singur ordine, adică atunci când practică umanismul, îl înlocuiește pe Dumnezeu cu el. Nicăieri Dumnezeu n-a avut de furcă cu dracul mai mult decât în sacrul
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
știe, vor face într-o bună zi din ea, cum s-ar zice, un om cultivat. De vreme ce picioarele ei lungi până în amigdale, moștenire directă pe linie maternă, nu-i aduseseră nici un avantaj social, în afară de acela că o ajutau la deplasarea bipedă, nu-i rămăsese decât să se retragă în lumea ei mioapă și să mediteze, cum altfel decât adânc, la rostul vieții, ajutată, desigur, de alde Aristotel, Dostoievski, Jung, Kundera, Hesse și alții asemenea. Asta n o împiedica însă să studieze
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o ghiulea. În jurul lui se lățea o baltă care se scurgea leneș pe sub piciorul stâng într-o gură de canal. Se ridică din câteva sute de mișcări care nu păreau să-i fie de prea mare ajutor în recăpătarea poziției bipede. Era ud fleașcă și brusc i se făcu un frig cumplit. Își dădu seama într-un târziu că se afla pe o stradă pe care nu mai fusese în viața lui, că ploua mocănește și că-i lipsea portofelul. Era
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
onest în fundul inimei lui și iubitor de adevăr. Ce-o fi căutat alături cu Giani, Carada, Mihălescu e un mister pentru noi și pentru mulți din câți l-au cunoscut, căci desigur că locul lui nu era alături cu acele bipede pentru cari adevărul e o farsă și onestitatea o nerozie. Dar... de mortuis nil nisi bene. Erorile legate de-o mână de pământ se desfac deodată cu ea, și e destul dacă, în urma unei existențe atât de chinuite precum este
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de-a ne supăra pentru asta. Nimeni nu se mai supără pe bolnavii incurabili. Simptomele patente ne împing însă a scrie șiruri ca o încercare de studiu psihopatic nicidecum ca o apostrofă politică. Cum să numim în adevăr pe aceste bipede cari n-au nici rușine, nici onoare, nici remușcare, cari, incapabile de bine și adevăr, nu pot fi puse în mișcare de nici un motiv abstract și uman, ci numai de nesațiul pântecelui și de viciile cari - i mănâncă pe la toate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și ai să-mi ceri cifrele de vânzare. Eu unul sunt încântat să fiu martor la căderea ta în umanitate. Ei bine, fii pe pace. Am început cât se poate de cu dreptul. —Cu dreptul? Creatura în chestiune e cumva bipedă? — Ah, umor de biolog. Cronica din Kirkus e un pic amestecată, dar aia din Booklist face toți banii. Stai așa. Le am la îndemână. Le-am copiat pe laptop. O să-ți citesc pasajele esențiale. Weber ascultă. Era imposibil. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pizde, gura nevolnică a unei găuri de muiere! Linge! Așa să fie! Poate că cea mai înțeleaptă soluție ar fi să-mi duc viața în patru labe! Să mă târăsc prin viață înfruptându-mă cu păsărici și să las creaturile bipede să îndrepte relele pământului și să întemeieze familii! Cine are nevoie să i se ridice statuie, când pe stradă sunt atâtea ospețe umblătoare? Atunci, hai să mă târăsc prin viață - dacă mi-a mai rămas vreo viață! Lumea a-nceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pădure, iar călătoria autoarei spre gară și Înapoi s-a desfășurat la ceasul serii), iată, așadar, ce caracter neînfricat a putut să fie Pazi! Nu s-a Înfricoșat de niciun patruped sălbatic și, cum vom vedea Îndată, nici de bestiile bipede care o vor hăitui ca pe o căprioară inocentă. „Era timpul, când Cineva mă chema la asumarea jertfei. Nici nu trecuseră două zile de la venirea mea În sat că momentul a și sosit. Știind că șoseaua-i deteriorată din pricina ultimei
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
falangă. Printre cele două fascicule, musculare se observă tendonul flexorului lung al halucelui. * fasciculul lateral de către nervul plantar lateral; * fasciculul medial se realizează prin intermediul nervului plantar medial. Slab flexor al halucelui, intervenind mai ales în menținerea bolții plantare în stațiunea bipedă. MUȘCHIUL ADDUCTOR AL HALUCELUI Inserția de origine Inserția terminală Inervație Acțiunea Mușchiul este format din două fascicule musculare. Fasciculul oblic se formează de la nivelul cuneiformului II, cuboid, baza metatarsienelor III și IV, ligamentul plantar lung. Fasciculul transvers pornește de la nivelul
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
viața ta n-ai nevoie s-o posezi, îți este dată! N-ai de ce s-o echivalezi cu aspecte materiale, care pot să-i facă bine, dar de care nu depinde binele vieții. Și, vezi bine, cinstite reprezentant al speciei bipede, vezi bine că, așa cum trece ea prin vârste, viața trece prin ea însăși și, cu vremea, se scurtează; cu toate că tu, atent la proprietăți și posesiuni, nu bagi de seamă că viața ta se scurtează, că o posezi din ce în ce mai puțin cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în mod continuu agresivitatea. Căci, dacă omul este cu adevărat dependent de ceva, el nu este dependent de divin, cum vrea Schleiermacher, ci de foame (se înțelege: și de sete, și de frig). Deci omul devine ființa independentă și vertical bipedă (pentru că era doar orizontal biped, adică dependent de mersul pedestru, paralel cu solul), adică ființa care se ridică și privește lung înainte, făcând cu mâna alte gesturi decât cele captive, ale apucării - deci devenind biman, cu expresivitatea articulației manuale care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
reprezentate de o poziție fundamentală sau derivate ale acesteia. Poziție fundamentală este o poziție a corpului stabilită în mod convențional după natura reazemului acestuia față de sol sau aparat. Pozițiile fundamentale sunt: stând, așezat, culcat, sprijin și atârnat. Stând. Poziție ortostatică bipedă și plantigradă cu călcâiele apropiate, vârfurile depărtate (o lungime de talpă), genunchii întinși, pieptul ușor ridicat, brațele jos cu palmele orientate spre coapsă, capul drept, privirea înainte. Așezat. Corpul se sprijină pe șezută, cu picioarele întinse pe sol sau pe
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
ne trebuie neapărat. Cum este, de exemplu, frigiderul cu televizor. Nu cred că era tocmai articolul (sau combi-ul) care lipsea din bucătăria ideală - ori, mai știu eu, din sufrageria ideală. Dar mă amuză gândul că se găsesc oameni, ființe bipede, înzestrate cu rațiune, care vor să stea în fața frigiderului ca să se uite la meci sau, de ce nu, la un concert din timpul Festivalului „George Enescu”. Parcă îi văd cum deschid frigiderul, iau o bere, ciocnesc virtual cu dirijorul orchestrei și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
piară în neant. Lecțiile pe care le ține nu sunt numai de muzică, ci și de istorie, literartură, filosofie, câteodată, chiar, de matematică, fizică ori chimie, căci, realmente, acest bătrânel plin de viață și nerv, pare a fi o bibliotecă bipedă, o enciclopedie. Ce bine era dacă și azi, la concertul Filarmonicii, organizatorii l-ar fi invitat pe el să prezinte programul. Lipsa lor de orientare o să-i coste. Păcat! Beethoven... Tristețea, îngândurarea, optimismul, triumful vieții, bucuria, marea bucurie generată de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Mufid pornește radioul și-mi spune că am ajuns. Nasul lui ca ciocul unui pelican vrea să mă înveselească și să-mi dea speranță. Coborâm. Aș vrea să nu urc dealul din fața mea. Ninge, iar mirosul îngrozitor de viu al tinerei bipede blonde mi-a rămas întipărit în minte. Mirosul morții, par să gândească fulgii care mi se topesc necontenit pe față. Alunec și cad de două ori până la poartă. În cabină, un paznic cu ochi mici și mototoliți se încălzește la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
viață și atâta dinamism în ea, încât, într-o clipită, ajunse să domine peisajul. Nava se așeză într-un făgaș săpat de propria-i greutate în câmpia stâncoasă care începea brusc la periferia metropolei moarte. Corl se uita la ființele bipede care ieșiseră din navă și stăteau acum în grupuri mici la poalele unei scări rulante, coborâte printr-o poartă puternic luminată. Simți că i se usucă gâtlejul de foame și că i se întuneca mintea din pricina dorinței aprige de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
15 Ixtl aștepta. Prin fața ochilor i se perindau, ca într-un caleidoscop, amintirile tuturor lucrurilor și priveliștilor întrezărite vreodată. Într-o străfulgerare își văzu și planeta natală, de mult pustiită. Se simți mândru și plin de dispreț față de aceste ființe bipede care ar fi vrut să-l captureze. Își aminti că, într-o vreme, cei din neamul lui fuseseră în stare să controleze mișcarea în spațiu a unor întregi sisteme solare. Asta, înainte de a fi renunțat la călătoriile spațiale în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pentru a dispărea dintr-un loc și a apărea În altul, instantaneu, sau pentru a se ascunde de sine Însuși. Oliver Îl Întrebă dacă e posbil să folosească femeia-ușă pentru a trece din regnul vegetal În cel bântuit de ființe bipede și profesorul răspunse afirmativ. Oliver stătea liniștit la locul său, ținându-și cele două ramuri pe genunchi cu ochii ațintiți spre bărbuța Înspicată a Înaltei somități, căreia toată asistență i se adresa cu „excelență” și chiar cu „maestre”. „Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]