226 matches
-
ori prototipul nu-i nici el mai dihai, strecor eu pisicește... căci suntem destul de leneși. Poate pentru că alergăm pe două picioare. Corect, căci cu 6 picioare furnica fuge mai repede, dacă-i raportăm dimensiunile... Dar mi-aduc aminte de tot bipedul struț, dar pasăre, care nevând de ales ca ramură evolutivă Închisă, salvată doar prin diversificare/exacerbare a unor caractere specifice - altă diversificare la urma-urmei - a perfecționat ca mod de a exista fuga... și atinge 70 km/oră, sfidând codul rutier
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
totul anapoda din punct de vedere info-energetic pe care Îl oferă betoanele blocului În care m’am aciuiat, căci ea Își ciulise urechiușele și boticul adulmecând ceea ce În casa mea Înlocuia mireasma bradului: adică ceea ce iese pe eșapamentele prietenilor mei bipezi, dar care nu și folosesc amintitele două picioare, ci un motor care deocamdată nu Întrebuințează o energie firească, naturală, cu una fosilă, cu multe păcate. Pentru că fac adesea schimb de idei și voce cu prietenul Cristi, nu mai amintesc de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bacterii anaerobe, ca acum trei miliarde de ani, ca să ne simțim În hidrocarburi ca peștele În apă. Însăși existența noastră a fost condiționată de faptul că Natura a dosit hidrocarburile În adâncuri la timpul potrivit. Iar faptul că prietenii mei bipezi se dau În vânt după ele nu demonstrează decât că ar trebui să mai adauge ceva la rațiunea cu care se fălesc atâta. „Meridian“, 13 octombrie 2000, ora 12,38 5. Cu lațul de gât Orice pisică se arată nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Meridian“, 3 noiembrie 2000, ora 12,41 7. A exagera V’am mieunat deunăzi că pisica apare Întotdeauna așa cum vrea ea să pară. Dar pentru asta trebuie să fie veșnic atentă. Și am băgat de seamă la voi, prietenii mei bipezi, niște păcate. À propos: eu n’am niciunul, chiar dacă vouă vi se pare. Iată și primul păcat: În special al biologului, antropomorfizarea. Omul e mereu pe teren necunoscut. Asta pentru că promovează un progres, față de noi, ăștilalți, care ne mulțumim cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e musai să i născocesc ceva. Miau! Parcă grecii de odinioară valorificau așa ceva, zgârâind pe câte un ciob, opțiunea. Ei numeau asta ostraka. À propos: grecescul ostraka, ciobul, seamănă grozav cu Întregul, dar de la noi, strachina. Văd că prietenii mei bipezi sunt În mare fierbere. Unii candidează, alții le țin isonul. Dar Cristi e impasibil, lucru rău, căci nu-i pot toarce că i-am fascinație morbidă pentru moarte; chiar zeul lui e acum un mort, spune același imperial Iulian. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de pildă, moare, În pământ rămân urmele războiului, substanțele alelopatice, un fel de muniție neexplodată, care-l va Încurca pe el Însuși la anul. Și așa, grâu după grâu nu prea merge. Cum naiba? În Egiptul meu natal, prietenii mei bipezi, aceia care Își rădeau sprâncenele a doliu când vreun consângen al meu „pleca“, acei prieteni deci au pus grâu după grâu 5 milenii; de prosperitate... Vezi tu, Moti? Acolo, În fiece an, solul era reîmprospătat de mâlul lăsat de revărsarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Cum? Cu codița care, vă rog să vi-o imaginați, e destul de consistentă, și pe care o orientez exact În poziția care să-mi așeze centrul de greutate unde o cere situația. Așa aterizez mereu pe picioare, nu ca voi, bipezi berci, și tot așa mă țin pe muchea gardului, deși nu car ditamai prăjina - tot chestie de moment de inerție - precum acrobații de pe sârmă. Cristi spune că mai au și alții coadă. Dacă n’aș avea replică. Doar a mea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din care sigur vor lipsi verdele și albastrul; o să vă torc altă dată despre ele. Dar eu, pisica, ghicesc viitorul. Știu așa că el Îmi oferă un mediu, un teren de vânătoare tot mai degradat. Are grijă de asta Cristi și bipezii lui. Pe Cristi Îl iert totuși, căci degradează doar prin experimentele cu care Întreabă Natura. Așa a aflat și mi-a spus că mediul se oxidează, vrea să semene cu oxigenul, fără a fi. Pus În gardă, mi-am ordonat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
steaua lui, dar nu regret că n’o să aibă cine-mi traduce opera. Și așa, pe vremea când eram În Egipt, Într’un mediu cu mult mai sănătos, eram vărgat, iar de negru nici urmă. Prin Evul Mediu, când voi, bipezii, ați apucat să ardeți jumătate din pădurile Europei și ați transformat pământ fertil În deșert, ca’n Orientul Apropiat, noi, pisicile am Început să devenim negre. E drept, Încă doar de leac, motiv pentru care, asociate cu negriciosul din iad
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
evoluție spirituală. Doar că viața e pragmatică. Trăiește aici și acum. Iar aici, genetica spune că e nevoie de heterozis, efectul diversității. Iar semnul ei e prezența pigmentului negru, eumelanina. Vedeți câtă grijă am eu de biodiversitatea pe care voi, bipezii, vă străduiți s’o reduceți? Atentă la compatibilitatea cu mediul, pisica se leagă de un loc; nu de un om, pe care-l urmărește În orice mediu ar ajunge, precum concurența canină. Mai mult, prefer locurile cu locurile cu biocâmp
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se leagă de un loc; nu de un om, pe care-l urmărește În orice mediu ar ajunge, precum concurența canină. Mai mult, prefer locurile cu locurile cu biocâmp antitetic celui propriu, am cui ceda preaplinul negentropiei mele. Și așa, bipedul de Cristi trebuie să privească cu atenție la mine și să-mi păstreze casa neschimbată, dacă vrea un mediu compatibil În care să-mi traducă „memoriile“. Și același sfat dezinteresat vi-l dau tuturor. Profesoară mai bună decât pisica nici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
limbuța dar mi-e teamă că mulți mă vor Învinui de partizanat, când mă gândesc la proverbialul conflict dintre pisică și subiect: câinele... Deși eu n’am nimic cu el, zisa dușmănie fiind un soi de antropomorfizare, dezvoltată de voi, bipezii adică, de două milenii și jumătate cel puțin, de când Esop Își compunea fabulele. - Vrei să spui, Moti, că miauni sine ira et studio, adică pe românește „fără ură și părtinire“? - Exact. Și Întotdeauna. Căci În Natură nu există dușmănie, ci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dumnezeu, În care de altfel nici nu crezi - bravo ție pe chestia asta, dar tot nătâng rămâi... - Pentru că moștenesc prin Basarabia ceva pământ și am să mă Înstăpânesc peste câteva vaci și’oi mai vedea eu peste ce? - Exact. Voi, bipezilor, moșteniți, vindeți și cumpărați numai suflete. Te miră? Doar pe mine nu mai cumpărat; am venit singur, pe vremea În care mai erai Înțelept, și nu te gândeai să mergi la piață să-ți cumperi un pisoi. Cum te-ai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să zicem dumnezeu, deși eu, ca pisică, tot “dedesubtul” vostru, Îl am prea departe pentru a crede În el - acela ar hotărî același lucru În ce vă privește? Aș vrea să-l văd pe cutare primar semnând sentința - că vouă, bipezilor, documente vă trebuie -, așteptând-o pe a lui, căci nici el nu-i chiar „ușă de biserică“... Să fiu pragmatic. Această crimă Împotriva firii, jugănirea, e și scumpă - banii contribuabilului! -, o jumătate de milion plătită doar ca arvună pentru injecția
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Să văd că de fapt câinele sancționează moftul meu proprietar căci, ignorând titluri de proprietate, Își instituie propriul teritoriu, peste granițele cadastrale, pe care și-l dispută cu alți câini dar, atacând mai mult sau mai puțin demonstrativ pe proprietarul biped, obține uzufructul: oase ori pâine, pentru care nu mai trebuie să alerge. Dar dacă acest „tribut“ e de fapt ofranda pe care am cam uitat s’a aducem pe altarul Naturii, silind-o să și-o ia singură? Doar e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fel de omogenizare pui- teritoriu cât mai deplină. - Miau Îi ajută și mămica, chiar alungându-i deîndată ce-i simte În stare să-și poarte de grijă. Ai spune tu că și ea ascultă de aceeași lege, nu ca voi, bipezilor, pentru care nu există respect de lege, nici măcar pentru cele emanate de Parlament. - Ai pus gheruța pe rană. Într’adevăr, nu prea obișnuim să respectăm legile, motiv pentru care avem și pușcării. Dar asta ne-a „ajutat“ tot Natura. Căci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sau evadate, ca neîmpăcându-se nici cu legea, nici cu pedeapsa? Una din două, dar unde or evada? Căci lumea voastră e croită prea dur pentru ele. - Nu știu unde, dar o fac totuși cu succes. Dovadă că „pisicile“ bipede supraviețuiesc „motanilor“ bipezi. Și te parafrazez: s’au văzut plângând - eventual - mai multe văduve decât văduvi. Și, iartă-mă Moti, suntem mai dihai: noi satisfacem nevoia de antinomie, condiția vieții, Între noi, nu Între noi și restul lumii ca voi, patrupezilor. Măcar o dată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o dată să mă sui și eu pe soclu. - Miau Las’ că mai vine o vinere... „Meridian“, 25 mai 2001, ora 11,50 În viața oricărei pisici vine o vreme când, fără a se uita În urmă, Își ia codița, precum bipezii traista’n băț. Așa și eu. Încotro? Felis silvestris e cam răutăcioasă de-o vreme. Deh! Are puiuți. Așa că am tras o raită pe la Chișinău, să mă bucur de binefacerile noului și europeanului pașaport. Lucrătura dracului, la urma-urmei și el
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
uitat gheruța trasă peste bot când, mic și prostuț, voia joacă cu tine, care ești atât de ocupat... Vezi, Cristi, e o chestiune de respect, și am să rămân În acest context, chiar pentru a te critica, pe tine și bipezii tăi. Atât de miloși... dar și de părtinitori, chiar În dauna propriei specii. Nu mă interesează cât vă costă milostenia, adică Întreținerea câinilor vagabonzi adunați la Tomești, În azil. Dar nu Înțeleg de ce, având și bipezi vagabonzi, nu sunteți la fel de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
critica, pe tine și bipezii tăi. Atât de miloși... dar și de părtinitori, chiar În dauna propriei specii. Nu mă interesează cât vă costă milostenia, adică Întreținerea câinilor vagabonzi adunați la Tomești, În azil. Dar nu Înțeleg de ce, având și bipezi vagabonzi, nu sunteți la fel de milostivi. Trec peste prostia bipedă care nu Înțelege că orice câine extras din oraș lasă loc altuia, venit de aiurea: În fond, același lucru e valabil și la bipezi. Trec și peste faptul că ambii vagabonzi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
azil. Dar nu Înțeleg de ce, având și bipezi vagabonzi, nu sunteți la fel de milostivi. Trec peste prostia bipedă care nu Înțelege că orice câine extras din oraș lasă loc altuia, venit de aiurea: În fond, același lucru e valabil și la bipezi. Trec și peste faptul că ambii vagabonzi: câine și om trăiesc În același mod și din aceleași expediente. Adică În stradă, scotocind prin gunoaie și cerșind. Dar chiar ați uitat solidaritatea de specie, care vă obligă să dirijați un surplus
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
noaptea toate pisicile sunt negre. Privind la mine, pot spune că și ziua. Ceea ce nu știu aceia e că noi ne deosebim excelent Între noi, chiar sub blănița neagră, căci avem semne distinctive, precum vârtejul de pe năsucul meu, care scapă bipezilor. Cum le scapă și altele: de pildă, pentru tine, Cristi, toți chinezii sunt o apă și-un pământ. Cam așa e Moti, dar nu știu unde vrei să mă duci. La consecințe. Ca, de pildă, tot crezând că toți sunt la fel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ca, de pildă, tot crezând că toți sunt la fel, ești În stare să simplifici - Împotriva firii - lucrurile: cum ar fi să reduci Întreaga diversitate vegetală, cele aproape 300 de mii de specii la doar cele 300 de pe care voi, bipezii, luați „pielea“, plantele cultivate. Cam tot așa ești În stare să faci și cu animalele. Vrei să spui, Moti, că aș fi În stare să pun umărul la reducerea biodiversității? Uitând că, dacă evoluția, schimbarea unidirecțională prin sine, a tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de voi, „șosea“ pe care cât de „hăisa“ ar lua-o tot Îi mai rămâne ceva ferm sub picioare, și cu totul alta o cărăruie, precum pentru Natură cele doar câteva sute de specii pe care le agreeați tu și bipezii tăi, cărăruie de pe care ajunge lesne În mai știu eu ce spini... În astfel de condiții evoluția, ca și viața, se poate opri oricând - ca să mă exprim eufemistic - bea un pahar În plus. Și cred că ți-ar părea rău
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot ai să mă iubești... „Meridian“, 12 februarie 2002, ora 11,28 45. O comédie Bag de seamă, Cristi, că-ți plac comediile, mai ales ca desene animate, deși pe Mikey Mouse l’aș prefera În frigare... De altfel, tuturor bipezilor le place modul ăsta de a-și omorî timpul... Nu cumva scrieți și aici după dictarea Naturii? Moti, avem lucruri mai importante - zicem noi - de făcut. De pildă, să ne satisfacem ancestralul instinct de proprietate. Chiar asupra semenului, devenit astfel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]