410 matches
-
nu-i intimidez, așa că au flecărit vesel despre tot soiul de lucruri. Erau extraordinar de drăguți, niște copii sănătoși și agreabili. Și atmosfera de acolo, sub copacii din parc, era foarte plăcută. După o oră s-au înghesuit într-o birjă ca să se ducă acasă, iar eu am pornit alene către club. Mă simțeam poate cam singur și asta m-a făcut să mă gândesc cu oarecare invidie la viața plăcută de familie pe care o zărisem pentru o clipă. Păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bată joc de el trimițându-l la o casă rău famată dintr-o stradă sordidă. Și totuși mi-am zis că poate n-ar fi rău să mă duc să verific. A doua zi, pe la ora șase, am luat o birjă până în Rue des Moines, dar am coborât la colțul străzii, întrucât preferam să merg pe jos până la hotel și să-l cercetez înainte de a intra. Era o străduță cu prăvălioare care slujeau nevoilor unor oameni săraci și cam pe la mijlocul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ai fi jefuit un copil, și toți îl disprețuiau pentru că e atât de naiv. Îmi închipui că un hoț de buzunare, mândru de îndemânarea lui, trebuie să simtă un fel de indignare față de femeia neglijente care își lasă într-o birjă o poșetă plină de bijuterii. Natura îl făcuse ținta ironiilor, dar îi refuzase insensibilitatea. Suferea cumplit sub biciul glumelor și farselor care se făceau neîncetat pe socoteala lui și totuși nu înceta niciodată - s-ar părea chiar dintr-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vină, dar de fapt era prea bolnav ca să opună vreo rezistență eficace rugăminților lui Stroeve și hotărârii mele. L-am îmbrăcat în timp ce el ne blestema și ne înjura printre dinți, l-am coborât pe scări, l-am urcat într-o birjă și până la urmă l-am adus în atelierul lui Stroeve. Până am sosit era atât de istovit, încât ne-a lăsat să-l urcăm în pat fără să mai scoată vreo vorbă. A fost bolnav vreme de șase săptămâni. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pornit la trap și pentru mine era ceva cu totul înfiorător în felul cum își biciuia caii. Parcă ar fi vrut să dea uitării mortul lăsat în urmă. Din când în când zăream dricul legănându-se în fața noastră și vizitiul birjei noastre își mâna și el caii mai repede ca să nu rămânem în urmă. Și eu simțeam în sinea mea dorința de a-mi scoate din minte toată povestea. Începuse să mă cam plictisească o tragedie care de fapt nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
credeai bre, că te-mpușc?! Uite revorverul. E gol.” Apoi a râs o grămadă...A doua zi a fost internat la Caritatea, că domnul Chibici, la care ședea, nu-l mai putea ține în frâu. Într-o noapte luă o birje și s-a dus la Șosea. A început să tragă focuri îîn aer, de speria lumea. Poliția a pus mâna pe le...” 8. La ospiciu Interlocutor: Domnule R., l-ați văzut pe Eminescu la Caritatea? -Da. A fost cu Dionisie
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
nu se mai termină, unduitoare pe verticală și în pante extrem de abrupte, măsurate în unghiuri imposibile, cu oameni pe străzi ca la noi , trotuare înțesate cu prăvălii și mărfuri expuse direct în stradă, pe străzile din apropierea debarcaderului sau muzeului marinei, birje trase de cai cu clopote-claxoane, cu birjari cu joben și trese de zici că cine știe ce “amirali” de pe vremea elisabetană sau victoriană sunt “rămași” sau năpustiți ca o cavalcadă ecvestră din celuloidul westernian al Hollywood-ului (ca și mijlocul de tracțiune, de
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
Se privesc vinovați. Ies din dormitor și coboară scările câte două odată. Colonelul, lat pe canapea, cu fața hâită, gâfâie ca un câine de curse. Doamna Ghervescu îi freacă mîinile și încheieturile. - Repede Elena... ieși în stradă și strigă o birjă! ordonă Victor. - Domnule Colonel, unde vă doare? Victor îi ia mâna stângă și-i caută pulsul. - Îîîî...Colonelul se luptă să pronunțe, dar limba-i alunecă și se dizolvă în dantura falsă. -Domnule Colonel, mă auziți? Puteți să zambiți, vă
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
fără vlagă, cu pielea inflamată. Îi scoate pantofii și-i masează tălpile pe când Victor îi ridică capul usor și încearcă să-l facă să înghită o tabletă de aspirină. Ochii Colonelului rămân închiși abandonat condiției sale. - Ce-o fi cu birja? Șoptește Victor. Corpul Colonelului se frământă în fermentație intensă cand sufletul lui prins în capcană evadează pe furiș în fața ochilor lor. Doamna Ghervescu apucă ca în ghiare mâna Colonelului și încearcă să-i vorbească la ureche. - Nu am puls! Șoptește
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
ucenicia monahala în singurătate absolută la temperatura înghețului într-o cămăruța albă din mijlocul cimitirului unde cândva fusese o grădină de vară, la câțiva pași de bancă unde poposise cândva însuși regele poeziei, Eminenta Să, Eminescu, adus aici cu o birja întocmită de un nepot al lui Slavici: „Acum un secol și ceva/pe o bancă/a stat Eminescu./ De atunci/mereu/toamnă de toamnă/frunzele cad/peste umbră lui”//. („Umbră lui Eminescu la Cernica”, Cântecul păsării pe acoperiș, Editura RawEx
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
franci, cum a făcuto de curând miliardarul Barnas, care a plătit 7 milioane pentru un tablou de Cezanne.Dacă nu ești în stare, întoarce-te în România și cumpără reproduceri colorate! Dezorientat, am plecvat mai departe și, totuși, luând o birje, am oprit în fața hotelului particular al lui Vollard, din Rue Martignac, nr.28.Prezentând portarului,îmbrăcat în costum albastru cu fireturi de aur,cartea mea de vizită,mi-a spus că sunt așteptat de domnul Vollard la etaj.În hol
EVADARE DIN TABLOU, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355872_a_357201]
-
noi cei mici, adică i s-a făcut milă de de noi copiii „gură casca”! Cerul s-a inegrit subit, au apărut fulgere și brusc... o ploaie scurtă de vară. Bineînțeles oaspeții de vază s-au inprăștiat repede sărind în birjele și mașinile ce erau în așteptare prin apropiere. Furtuna a plecat tot atât de repede precum a venit, spre nesperata noastră bucurie care am găsit scaunele goale și mesele pline! Pe lângă multiplele bunătăți aflate acolo, și foarte puțin afectate de ploaia curata
BANCA AMINTIRILOR (13) FESTINUL DE 10 MAI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369077_a_370406]
-
unui ,,regizor”, nimeni altcineva decât Ștefan Vida Marinescu. Un prim subcapitol al celei dintâi părți (Profilaxia în contra alienării) surprinde portretul omului Caragiale, căruia îi place să se afle pretutindeni (,, la cafenea, la restaurant, în gară, la berărie, pe stradă, în birjă, în tren, la vreun «domițiliu», în piață ori în parc, la școală”) pentru a observa, pentru a studia și a reține fizionomiile și comportamentul celor mai diverse categorii umane, atât dintr-o curiozitate înnăscută, cât și din dorința scriitorului ca
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
franci, cum a făcuto de curând miliardarul Barnas, care a plătit 7 milioane pentru un tablou de Cezanne.Dacă nu ești în stare, întoarce-te în România și cumpără reproduceri colorate! Dezorientat, am plecvat mai departe și, totuși, luând o birje, am oprit în fața hotelului particular al lui Vollard, din Rue Martignac, nr.28.Prezentând portarului,îmbrăcat în costum albastru cu fireturi de aur,cartea mea de vizită,mi-a spus că sunt așteptat de domnul Vollard la etaj.În hol
EVADARE DIN TABLOU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354171_a_355500]
-
din tren direct în brațele noastre. Adică invers. Ne-a luat în brațe pe amândoi odată cum a pășit pe peron. Iubire mare, mare. Eram totuși măricei pentru cei 70 ai ei. Eu eram într-a treia. Am luat o birjă care ne-a plimbat pe toată Calea Victoriei până la intersecția cu Dâmbovița unde mama i-a arătat opera. Pe atunci opera funcționa în teatrul Regina Maria din apropierea Tribunalului. Abia după mai bine de o săptămână puteam pleca, timp în care mătușa
PUTEREA CONVINGERII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350680_a_352009]
-
deși nu avea nimic cu medicina. Mama i-a preparat un praf cu cocaină care i-a luat durerea la prima atingere. Spectacole a audiat 3 nu unul. Poate durerea de dinți s-a mai repetat, curentul de seară din birja cu muscal era verdictul iar praful minune își făcea efectul sub îngrijirea mamei. În ziua plecării, zor nevoie, mătușa dorea o cutiuță cu praful minune. Cum să dai însă cocaină, un puternic stupefiant, pe mâini nepricepute când însăși în farmacie
PUTEREA CONVINGERII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350680_a_352009]
-
stropii pe ferestrele vagonului. Pe peron, oamenii se salutau, scoțandu-și pălăriile de fetru, iar papioanele sunt la mare cinste. Hamalii strigau cât îi țineau gură. Pantofii scârțâiau, iar în lacul lor puteam să-mi aranjez mustață. La ieșirea principala, intro birje, mă aștepta pictorul Pallady. Mă atenționă cu bastonul ridicat. Mă așezai lângă el și birjarul, dând bici căilor, ne îndrepta direct spre Sala „Cartea Românească”. - Coane! Iată ce scrie Tudor Arghezi despre mine! Și, cu glasul lui baritonal, îmi citi
URMEAZĂ GARA DE NORD! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342520_a_343849]
-
amatori, dar mai ales despre tabloul achiziționat de mine, le-am răspuns: - Și când mă gândesc că eu l-am plătit o dată și el mă plătește o viață întreagă. Toți m-au aplaudat. La întoarcere, spre Gară de Nord, în birje, se află și un bărbos ciudat. Asculta ce vorbeam cu Pallady. La un moment dat, ne-a replicat: „Dacă cineva mi-ar dovedi că Hristos se află în afara adevărului, atunci aș prefera să rămân cu Hristos decât cu adevărul”. - Într-
URMEAZĂ GARA DE NORD! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342520_a_343849]
-
a replicat: „Dacă cineva mi-ar dovedi că Hristos se află în afara adevărului, atunci aș prefera să rămân cu Hristos decât cu adevărul”. - Într-adevăr, suntem „Un miroir profond et sombre”, replică prietenul pictor. Coborând în fața scărilor Gării de Nord, bărbosul din birje mi-a întins mâna și se recomandă: - Dostoievski! - „Unde mă aflu și în ce timp?!” Răspunsul îl dă controlorul de bilete, care, trecând pe lângă mine, mă anunță: -Urmează Gară de Nord! Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Urmează Gară de Nord
URMEAZĂ GARA DE NORD! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342520_a_343849]
-
Locul nostru de joacă, al pușlamalelor din mahala. Stâlpi din lemn gudronat, care susțineau firele electrice, se înșiruiau de-a lungul drumurilor. Chiar dacă Suceava avea o uzină electrică încă din anul 1908, existau în anii ’50 încă multe case neelectrificate. Birjele mai circulau pe străzile desfundate alături de „Gaz”-uri cu prelată, cărora li s-au alăturat apoi primele mașini „Volga” și „Warszawa”. În anul 1955 oborul din Areni s-a mutat la Șcheia, iar peste câțiva ani a început demolarea primelor
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
amurgul cocoțat pe cai de lemn, șapte e sângele vântului urcat în apusuri, opt e orașul putrezit în mâneca ochilor de cucuvea, nouă e ziua de ieri cu inima cât un curcubeu zece e balconul pe care fumează cerul, privind birjele ce trec înspre cimitir. George Baciu La Lancrăm au fost decernate premiile celei de-a XXXII-a ediții a Festivalului Internațional „Lucian Blaga” (6-9 mai 2012). Printre câștigătorii la secțiunea creație literară s-a numărat și poetul George Baciu care
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340701_a_342030]
-
conace sau palate, așa cum era și moșierul la care ea lucra ca bucătar pentru cei peste 130 de copii, din internatul școlii. Aceștia nu știau ce-i sărăcia. Ei aveau din ce trăi și posibilitatea de a se plimba cu birjele, cu caleștile sau cu automobilele. Ceilalți, săracii, munceau pentru ei, ca să le crească avuțiile. A doua zi era sâmbătă și de dimineață în zori au apărut și primele semnale că i-a cam sosit sorocul. Cocoșul s-a urcat pe
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]
-
tresar. Se privesc vinovați. Ies din dormitor și coboară scările câte două odată. Colonelul, lat pe canapea, cu fața hâită, gâfâie ca un câine de curse. Doamna Ghervescu îi freacă mîinile și încheieturile. -Repede Elena... ieși în stradăși strigă o birjă!Ordonă Victor. -Domnule Colonel, unde vă doare? Victor îi ia mâna stângăși-i caută pulsul. -Îîîî...Colonelul se luptă să pronunțe, dar limba-i alunecăși se dizolvăîn dantura falsă. -Domnule Colonel, mă auziți? Puteți săzambiți, vă rog? Ii cere Victor. Gura
ZI DE VARĂ, PROZĂ DE MARIANA ZAVATI GARNER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343631_a_344960]
-
își odihnește capul fără vlagă, cu pielea inflamată. Îi scoate pantofii și-i masează tălpile pe când Victor îi ridică capul usorși încearcă să-l facă săînghită o tabletă de aspirină. Ochii Colonelului rămân închiși abandonat condiției sale. -Ce-o fi cu birja?Șoptește Victor. Corpul Colonelului se frământăîn fermentație intensă cand sufletul lui prins în capcană evadează pe furișîn fața ochilor lor. Doamna Ghervescu apucă ca în ghiare mâna Colonelului și încearcă să-i vorbească la ureche. -Nu am puls! Șoptește Victor
ZI DE VARĂ, PROZĂ DE MARIANA ZAVATI GARNER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343631_a_344960]
-
ce-a rămas din amintiri, unii le au, alții le caută mereu și se-ntreabă... oare cine-s eu și cel de lângă mine? Bătrâni, mai văd, acoperind, cu-a anilor povară, băncuțe din lemn, murdare, făcute parcă de ei, odinioară, birje trase de cai, nechezând, acoperind râset de marinari, plini cu spume de bere, la gurile arse de sete și de soarele mării, găsindu-și fericirea, pe uscat, e alta, în brațe firave, sau țări, de femei iubarețe, purtând pălării de
ESPLANADA AMINTIRILOR MELE de COSTI POP în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381339_a_382668]