542 matches
-
deloc să săvârșesc mârșăvia, ci m-a îmboldit doar s-o brodesc astfel încât nimeni să nu-și dea seama cine-i vinovatul. Când sania s-a oprit lângă casa cu pereți roșietici și cu ferestrele sparte, l-am rugat pe birjar să tragă în curte. Ca să putem intra pe poartă, a trebuit ca sania să fie dată înapoi până la grilajul de pe bulevard. Când am ajuns în poartă, tălpile de la sanie s-au oprit în bordură și sania s-a postat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
deranjat-o vizibil pe Zinocika. Ea s-a depărtat brusc de mine, devenind străină și neliniștită într-un mod jignitor. În timp ce Zinocika a coborât din sanie și s-a dus într-un colț întunecat al curții, eu, tocmindu-mă cu birjarul, care cerea insistent o sumă mai mare, mi-am amintit brusc și cu neplăcere că îmi mai rămân doar două ruble și jumătate și că, dacă cele mai ieftine camere sunt deja ocupate, îmi mai trebuie cincizeci de copeici. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cerea insistent o sumă mai mare, mi-am amintit brusc și cu neplăcere că îmi mai rămân doar două ruble și jumătate și că, dacă cele mai ieftine camere sunt deja ocupate, îmi mai trebuie cincizeci de copeici. Am plătit birjarului și m-am îndreptat spre Zinocika, dar, după felul cum își ținea geanta și cum își strângea umerii, am înțeles că nu-mi va fi ușor s-o fac să intre. Sania plecase, și în curte se vedeau acum doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
2 S-a întâmplat în august, când Iag, revenit de la Kazan, a trecut pe la mine, m-a trezit, a tras de mine, m-a pus să mă îmbrac, și m-a luat pe sus. În stradă, ne aștepta deja un birjar pe care-l tocmise de la gară, un birjar, deci, nu dintre cei mai buni. Calul era prea sfrijit pentru o trăsură atât de înaltă, care mai avea și roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
revenit de la Kazan, a trecut pe la mine, m-a trezit, a tras de mine, m-a pus să mă îmbrac, și m-a luat pe sus. În stradă, ne aștepta deja un birjar pe care-l tocmise de la gară, un birjar, deci, nu dintre cei mai buni. Calul era prea sfrijit pentru o trăsură atât de înaltă, care mai avea și roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam eu, aripile lăcuite erau împânzite de crăpături, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
atingea intensitatea maximă, Nelly începea să se desprindă din sărut. După ce am trecut pe lângă o poartă întunecată deasupra căreia un felinar nevăzut își arunca lumina galbenă pe numărul opt compus din două cerculețe cochete, care nu se atingeau, și după ce birjarii au sărit din trăsuri și cu un ton jignitor și amenințător ne-au cerut un preț mai mare, Nelly și Kitty ne-au prins de mâini și ne-au tras pe o scară neluminată. Moșmolindu-se mult timp cu niște lacăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
relațiile mele cu mama; cum aș fi putut să-i spun în ce fel am gonit-o eu pe mama ca să n-o vadă ea, Sonia? În sfârșit, cum aș fi putut să-i mărturisesc că banii cu care plătesc birjarii sau înghețata pe care o mănâncă ea sunt economiile bătrânei mele dădace? Pe de altă parte, nu puteam fi sincer cu Sonia, pentru că nici măcar poveștile despre părțile bune și nobile nu s-ar fi potrivit: mai întâi, în viata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
strâmbe; hornul se desprinse și începu să plutească umed în cerurile metalice. Nici măcar n-am încercat să stăvilesc lacrimile care-mi inundau ochii. 6 Peste o jumătate de oră, mă apropiam de casa lui Iag. La intrare am văzut un birjar încărcat de geamantane. Alături, îmbrăcat de călătorie într-o șubă lungă, îmblănită, se agita Iag cu „spaniola“ lui. Când mă zări, veni în fugă spre mine și mă îmbrățișă. În două cuvinte, i-am spus că acasă la mine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
este o perioadă căreia Enciclopedia i-a rezervat mai multe paragrafe dense, cu nume și date, fiind notat chiar momentul trezirii, ora la care cucul din perete anunța scularea de dimineață, cînd băiețelul tresărea năuc din somn. SÎnt trecute numele birjarilor, numele vecinilor pe care-i condusese pînă la poartă, portretul domnului Învățător și vorbele adresate de acesta noii mame a băiețelului, povețele preotului, spusele celor rămași la hotarul satului, cînd el le-a mai făcut odată cu mîna În semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ai făcut nici un plan pentru viitorul imediat? — Nu. — Trebuie să încerci să aduni la loc firele împrăștiate. De ce nu te duci în Italia să te apuci de lucru? Din nou nu mi-a răspuns, dar mi-a venit în ajutor birjarul. Lăsând o clipă calul la pas, s-a întors către noi și ne-a vorbit. N-am auzit ce spunea, așa că am scos capul pe fereastră. Voia să știe unde dorim să ne ducă. I-am spus să aștepte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lase în Place Pigalle? — Mai bine nu. Prefer să mă duc la atelier. Am șovăit o clipă: — Vrei să vin și eu cu tine? l-am întrebat. — Nu. Aș vrea mai degrabă să fiu singur. — Cum vrei. I-am dat birjarului adresa și ne-am continuat drumul în tăcere. Dirk nu mai fusese la atelier din dimineața aceea nenorocită în care o dusese pe Blanche la spital. M-am bucurat că nu ține să-l însoțesc, și dupa ce l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pictate într-o manieră complet nouă pentru mine. Și mai tare mă nedumereau peisajele. Erau vreo două-trei imagini de la Fontainebleau și mai multe străzi ale Parisului. Prima mea senzație a fost că le putea perfect de bine picta și un birjar beat. Eram de-a dreptul năucit. Culorile mi se păreau extraordinar de crude. Mi-a trecut prin minte că toată povestea e o farsă uluitoare și de neînțeles. Acum când privesc în urmă mă impresionează mai mult ca oricând perspicacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Castel. Deși ieșit la pensie de patru ani buni, se mai ducea din când în când la V. Gravul înhăma caii la ora zece fără zece. La zece fix, Destinat ieșea din Castel, se urca în trăsură și îi poruncea birjarului să mâne caii. Ajuns în oraș, mergea pe străzi, făcând mereu aceeași plimbare: strada Marville, Piața Prefecturii, aleea Baptiste-Villemaux, strada Plassis, strada d’Autun, scuarul Fidon, strada Bourelles. Gravul venea după el cu trăsura, la douăzeci de metri în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că nu am trăit în neștire. Între-un general și un cioban, Nu este nici o deosebire De formă, doi ochi, cinci membre, o inimă, Cam așa spunea Jean Jacques Rousseau, Iar frumusețea femeii Nu cunoaște opreliști, Ești prea familiar, spune birjarul, Calul ciulește urechile, nechează ușor, Bate pământul cu copita dreaptă, Cum vă mai rabdă? Întreabă calul. Se mută în mine durerile tale, Murim și prin cei care mor înainte, Zadarnic veciei trimitem semnale, În cosmosul rece, tu ești fierbinte. La
IRESPIRĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361422_a_362751]
-
mitocănie, este opera unui publicist care și-a pierdut cumpătul și uzul rațiunii... Ar trebui, probabil, să mă opresc aici și să las cititorii revistei să judece, singuri, dacă acest stil brutal de mahala, autoritar și ultimativ ca limbajul unui birjar oborean, se potrivește sau nu într-o confruntare literară, cu tradiția intelectuală a unei reviste respectabile?!... Nu pot însă să închei răspunsul meu pentru că autorul ascuns sub anonimatul Ochiului magic, acru la inimă și veninos la minte cum nu se
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
al tatălui meu era natural, fără să fie stropit cu chimicale, un vin ecologic cum s-ar zice în zilele noastre. Când primarul venea cu șareta acasă, Cezar se oprea cu el direct la poarta noastră și ce ocări primea “birjarul” din partea celor două femei, vai de el. Abia dacă reușea apoi să-l ducă de căpăstru până la el la poartă. Îmi povestea la vie bunica cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
încă un fanatic s-a aruncat în aer, luând după el în Împărăția Cerurilor o mulțime de oameni nevinovați. După-amiază apelez la un taxi-triciclu, cu un șofer care mi s-a părut mai de încredere, deși toți sunt șmecheri, aidoma birjarilor noștri de odinioară. Mașinuța lui nou-nouță demonstra cât de bine îi merge afacerea. Omul te trage de limbă, ca să știe când pleci, adică să fie sigur că nu mai ai timp să reclami la poliție, pentru că te duce, ca din
AVENTURI LA NEW DELHI – FRAGMENT DIN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362525_a_363854]
-
Of, of!...” Mai dura puțin și-l arestau, în direct, pe însuși Dimitrie Bolintineanu. Noroc că l-au confundat cu Dimitrie Leonida, pe care nu l-au găsit acasă. Era teleportat! Să-i văd acum!... La Poștă și căpușele ei, birjar!... Tiptil-tiptil, nu cu sirene, mascați, reflectoare... Aniversare De ziua statelor unchiului Sam, adevărul a ieșit la suprafață. Ca untdelemnul! Încă din 2011, iarna, cvorumul era îndeplinit, cu mult sub numărul de votanți din 29 iulie 2012. Între timp, populația României
TABLETA DE WEEKEND (40): PARA POŞTALO-FILATELICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364252_a_365581]
-
și în pante extrem de abrupte, măsurate în unghiuri imposibile, cu oameni pe străzi ca la noi , trotuare înțesate cu prăvălii și mărfuri expuse direct în stradă, pe străzile din apropierea debarcaderului sau muzeului marinei, birje trase de cai cu clopote-claxoane, cu birjari cu joben și trese de zici că cine știe ce “amirali” de pe vremea elisabetană sau victoriană sunt “rămași” sau năpustiți ca o cavalcadă ecvestră din celuloidul westernian al Hollywood-ului (ca și mijlocul de tracțiune, de altfel !), cu încălțări văcsuite în culoarea tunicii
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
fumează trăgând fum printr-un coș de fabrică, tușind de se aude pe celălalt mal. E satisfăcut că a făcut curat pe dinafară uitând să curețe murdăria mentalităților balcanice a oamenilor ce așteaptă în viață precum în gară înjurând ca birjarii în piață. Stă precum Gânditorul din Hamangia Și meditează la raportul ultim al demnității făpturii este poezia și chipul sădit de Dumnezeu la Facere. ...Și mai trage un fum gânditor și împătimit. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Poezii de Al.
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367151_a_368480]
-
terasa Madonei din Salute (Venice, from the Porch of Madonna della Salute) tot a lui Turner, este realizată în 1835. A fost un copil talentat, un artist precoce, mai târziu devenind artistul despre care se spunea că avea aerul de birjar bețiv și neglijent. A pictat mult timp în acuarelă și a continuat cu vopsele de ulei, rămânând fidel naturii, cu subiecte din care puteai vedea neputința omului în fața dezlănțuirii naturii. Am privit, am închis ochii și mi-am zis: Iată
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
introduși domnișoarelor de onoare. Partenera mea la această ocazie era o tânără învățătoare, o olteancă vivace și prietenoasă. Ne-am împrietenit pe loc. Am plecat spre biserică. La ieșirea din curte așteptau două trăsuri cu niște cai superbi. Fiecare dintre birjari a insistat ca mireasa să se urce în trăsura lui. Unul dintre aceștia a fost și mai insistent pentru că era văr cu mireasa. Fiind prezentată cu această dilemă, diplomată, aceasta a decis să meargă la biserică pe jos, împreună cu ceilalți
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
cu mireasa. Fiind prezentată cu această dilemă, diplomată, aceasta a decis să meargă la biserică pe jos, împreună cu ceilalți nuntași, biserica fiind cam la 200 metri de casa ei. În această situație, spre uimirea tuturor celor prezenți, fulgerător, al doilea birjar a scos un cuțit foarte ascuțit și cu o viteză uluitoare l-a lovit pe vărul miresei direct în stomac. Nimeni nu a avut timp să reacționeze ca să împiedice atacul. O parte dintre nuntași, care se adunaseră în drum, l-
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
al tatălui meu era natural, fără să fie stropit cu chimicale, un vin ecologic cum s-ar zice în zilele noastre. Când primarul venea cu șareta acasă, Cezar se oprea cu el direct la poarta noastră și ce ocări primea “birjarul” din partea celor două femei, vai de el. Abia dacă reușea apoi să-l ducă de căpăstru până la el la poartă. Îmi povestea la vie bunica cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
eleganți ca un prinț și o prințesă care se visaseră unul pe altul o viață și acum li se împlinise acest vis. -Am sosit, domnul meu! - glumi Veronica, dându-i mâna să se urce în cupeu. Veronica spuse o adresă, birjarul cunoștea locurile, era vorba de castelul de lângă Oberdobling cu pădurea aceea veche care-i străjuia aripile lui de vis, prelungite prin luminile ferestrelor. Castelul își avea povestea lui cu o prințesă poloneză otrăvită și un prinț alcoolic; amândoi muriseră cam
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]