156 matches
-
poziții. Cu ce protecție? Nomenclatura literară, mai ales provincială, nu poate sfida la nesfârșit cu aroganța, suficiența și mediocritatea sa profundă și agresivă. O altă consecință gravă a organizării comuniste a literaturii a fost și este transformarea scriitorului în salariat, birocrat, funcționar de stat, dirijat și asistat de Stat, de la debut și până la moarte. Orice s-ar spune: o societate pluralistă, democratică și o economie de piaț ă promovează, în primul rând, tipul scriitorului profesionist. El singur reprezintă realitatea profesional-literară fundamentală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
continuare) constituie o condiție vitală de existență socială și realizare literară. Este garanția absolută a supraviețuirii sale. De unde, o consecință foarte importantă. Am amintit-o, în trecere, și anterior. Scriitorul devine, ca profesiune și mentalitate, un funcționar de stat, un birocrat, cu dublă și irezistibilă vocație a carierei (preocupare insistentă și inevitabilă de avansare pe scara ierarhică, sau de păstrare cu orice preț a poziției obținute) și a sinecurii. Funcțiile culturale sunt, în general, foarte comode și rentabile. Scriitorul și-a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de Jos decît să aicepte ca religia să nu fie catolică aici. De asemenea, pentru că i se pare de neconceput să împartă ceea ce Dumnezeu i-a dat el refuză să numească împuterniciți. Stăpîn al unui guvern c:ntralizat la maximum, birocrat prin temperament, el consideră ci trebuie să rezolve singur toate problemele. Încetineala administrației de la Madrid devine proverbială: Dacă moartea ar trebui să mă caute la Madrid, aș fi nemuritor", declară în glumă un contemporan. Această mașinărie greoaie constituie instrumentul politicii
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
însă conferă conceptului o notă pro-masculină și de dreapta, după ce deceniul șase își însușise individualismul ca mod de revoltă socială și nonconformism. Mai mult decît atît, Rambo are păr lung, poartă o bentiță pe frunte, mănîncă numai hrană naturală (în timp ce birocratul Murdock bea Coca-Cola), este apropiat de natură, are o atitudine ostilă față de birocrație, stat și tehnologie, ceea ce e exact poziția multora dintre cei ce făceau parte din curentul contra-cultural din anii '60. Acesta este un exemplu excelent pentru modul în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
deja un aranjament cu domnul Lombard. Camerele trebuie rezervate cu câteva săptămâni în avans. - Acum mă pregătesc pentru concursul de sanscrită de la Uppsala, procedură ridicolă și penibilă care se va derula în a doua săptămână a lunii martie. Dar infectul birocrat care sunt ar vrea să aibă un post „serios”... Cum vă simțiți după acest sejur în țara soarelui și cum se simte dna Eliade? Regretăm mult că nu va veni și ea. I-ați scris lui Widengren?1 Am luat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
86. XXXIIItc "XXXIII" 1. „Stig Wikander îmi scrie, printre altele, despre un alchimist autentic pe care l-a întâlnit la Uppsala: «Un domn extrem de distins, care are un post foarte important într-un minister și care ar trece drept un birocrat foarte competent și foarte enervant dacă l-ați întâlni... dar a venit să mă vadă întrucât împrumutase de la bibliotecă anumite cărți despre poveștile populare care vorbesc, și ele, despre piatra filosofală în termeni simbolici. I-am arătat mica noastră bibliotecă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
gabor irlandez Îndesat, Între două vîrste. Îi lipseau cîțiva dinți din față, fapt care dădea senzația că ar avea buză de iepure. Genul ăsta de gabor putea să fie la fel de bine un bandit Îmbătrînit În rele. N-avea nimic de birocrat În el. Gaborul cu fața de broscoi era În mod vădit responsabilul cu interogatoriul. Mi-a spus să m-așez la masă, În fața lui. A-mpins peste masă un pachet de țigări și o cutie de chibrituri. - Luați o țigară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din afara imperiului. Preocupat de formă și de stil, dar și de conținut, sultanul s-a îmbrăcat ca un șef de stat european și și-a obligat funcționarii lui să-i urmeze exemplul. Anteriul și turbanul au fost înlocuite cu costumul birocratului european, iar fesul, echivalentul pălăriei, a devenit însemnul oficial purtat pe cap de otomani. Sultanul însuși asista la concerte și la recepțiile ambasadelor, iar modul lui de viață a devenit mai transparent ca înainte. Celelalte sectoare ale guvernului reflectau desigur
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
un șervețel și-l puse în geanta sa enormă, spunându-mi, desigur, spasiba într-o frază din care am vrut să înțeleg că mă pot baza pe el în orice moment; nu avea bărbia beethoveniană, aducea perfect cu Ilia Ilinski, birocratul din toate comediile muzicale sovietice despre care tocmai scrisesem în Cinema că n-au de ce să le invidieze pe cele americane; i-am zis cât mai vesel cu putință: Volga, Volga! La care el, tot așa, scherzando, îmi răspunse: niet
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
modern „cu frac și cu mănuși albe” rămâne un proiect niciodată realizat. Cât de departe este această viziune de accepția modernă a funcționarului e ușor de decelat. Abia cu Caragiale, pentru prima oară în circuitul literaturii intră un nou- venit : birocratul. Modernitatea și-a spus cuvântul, la numai câteva decenii distanță lumea s-a schim- bat considerabil, birocrația nu mai este un chip urât, respingător, ci a devenit normativă și banală. Funcționarii sunt printre cei care constituie o middle class în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
spre berăriile și cafenelele unde se dezbat intens chestiunile zilei, unde se comunică ultimele știri, unde Miticii își consumă cheful de vorbă cu berea, șvarțul pe care le aduce țalul. Însă mai există un alt mare scriitor european pentru care birocratul se află în centrul atenției. Franz Kafka își scrie o mare parte dintre povestiri în deceniul al doilea, cel care vede declanșarea și desfășurarea Primului Război Mondial. Roma nele îi vor apărea în interbelic, Metamorfoza chiar mai devreme, în 1915. Funcționarul Gregor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Gheorghe Sion, care a prins regimul Regulamentului Organic în Moldova și autoritatea rusească. El duce o viață dublă, împărțită între birou, cu atribuțiile funcționărești, și casă, cu "desfătările" intelectuale; însă asta nu pentru că se plictisește la birou, pentru că munca de birocrat ar fi definitiv incompatibilă cu preocupările sale intime. Problema lui e că nu găsește în acest spațiu instituțional un loc prielnic pentru a-și exprima aspirațiile. O altă muncă de birou, într-un context ideologic diferit, ar putea foarte bine
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
bancă. Aceasta este lumea liberă, libertatea politică și economică permit celui care își asumă riscuri și este insistent să poată deține mai mult decât oricare dintre cei ce participă la repartiție. Alternativa ar fi repartiția de tip socialist, în care birocratul știe mai bine ce salariu trebuie să aibă un medic chirurg sau un academician. Nu există un sistem de repartiție perfect, inventat de oameni pentru a oferi deplinul confort tuturor și deplina liniște socială. Statul plătește după o grilă gândită
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
economia nu se reglează de la sine și că este nevoie permanentă de intervenția statului.Aceasta este o altă utopie. Statul nu este chemat și nici nu a fost chemat să dețină capacități de producție, și să înlocuiască piața cu ,,înțelepciunea" birocratului. Statul proprietar de mijloace de producție este o remanență de tip socialist. Statul nu este și nici nu poate fi manager, nu poate fi jucător pe piața liberă, pentru simplul motiv că menirea sa este aceea de a fi arbitru
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
primit moșii din partea mamei sale. În perioda 1772-1773 Ecaterina a avut o relație scurtă cu Alexandr Vasilicikov, un tânăr locotenet de Gardă. Împărăteasa și-a descris amantul ca "un cetățean excelent, dar foarte plictisitor". Piotr Zavadovski, ofițer de armată și birocrat ucrainean a ajutat-o pe Ecaterina la elaborarea reformei administrației locale. Idila celor doi s-a sfârșit în 1777, dar Ecaterina a continuat să-l ajute în carieră. Cu Simeon Zorici, împărăteasa a avut o legătură scurtă în 1777-78, un
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
așa cum au făcut-o mulți alții. Troțki îl numea pe Molotov „mediocritatea personificată”, dar prostia lui aparentă ascundea o minte ascuțită și un mare talent administrativ. El a lucrat în special din umbră și și-a promovat o imagine de birocrat fără culoare - era singurul bolșevic care purta costum și cravată, de exemplu. Când aliatul lui Buharin, Alexei Rîkov, a fost îndepărtat din funcția de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului (prim-ministru) în 1930, Molotov a fost succesorul său. Din acest
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
l-a separat de părinți. Natsu făcea parte dintr-o veche familie de samurai, strănepoată a unui daimyo (prinț), înrudită chiar cu dinastia Tokugawa; își dădea aere aristocratice, chiar și după căsătoria cu bunicul lui Mishima, un om comun, un birocrat care s-a îmbogățit în paradisul fiscal al noilor frontiere coloniale. Natsu era o femeie încăpățânată, "maladivă, puțin isterică, chinuită de reumatisme și nevralgii craniene", uneori violentă, (în operele lui Mishima există numeroase aluzii la această violență); avea dureri cumplite
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
un burócrata</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> (</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Moartea unui birocrat</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">) sau </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Fresa y chocolate
Experiențe ale teatrului muncitoresc-țărănesc în socialismul de stat. Colectivele de teatru socialist din Cuba și Nicaragua () [Corola-website/Science/296126_a_297455]
-
doar trei ani. În 1977, a terminat liceul în orașul său natal, pentru ca un an mai târziu să se angajeze la Departamentul de Exploatări Miniere din cadrul Institutului de Exploatări Miniere. În 1979, s-a măritat cu Oleksandr Timoșenko, fiul unui birocrat din cadrul Partidului Comunist. Cei doi au o fată Evghenia, născută în anul 1980. Iulia a început să progreseze urcând treptele evoluției în cadrul organizației de tineret a Partidului Comunist, organizație denumită Komsomol. A absolvit Universitatea de stat din Dnipropetrovsk, fiind licențiată
Iulia Timoșenko () [Corola-website/Science/298992_a_300321]
-
altă parte, din cartierul general al mareluli duce nu a apărut niciun plan coerent de luptă, deși la nivel personal, comandantul suprem cunoștea foarte bine realitățile din corpul ofițeresc sau din rândul trupei. Nicolai s-a dovedit mai degrabă un birocrat decât un lider militar, lui lipsindu-i atât priceperea strategică cât și duritatea necesară unui comandant al tuturor armatelor ruse. În cartierul său general domnea o atmosferă cât se poate de relaxată, în ciuda repetatelor înfrângeri și uriașului număr de soldați
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
tot din cauza respectivă au fost suspendate în 1931, practic toate publicațiile azere din Turcia. La Berlin, Rasulzade a scos ziarele ""İstiqlal"" ("Independența") (1927-1934) și ""Qurtuluș"" ("Salvarea") (1935-1939). Nu este lipsită de interes părerea lui Stalin despre Rasulzade. Conform memoriilor unui birocrat azer, în timpul întâlnirii sale cu ""tătucul popoarelor"" la Kremlin, pentru plăcerea lui, el începe să jignească pe ""câinele burghez al capitaliștilor"" Rasulzade. Stalin ascultând în mod tacit răspunde cu fața încruntată: ""Nu vorbiți despre omul pe care nu-l cunoașteți
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
s-au specializat de asemenea în sketchuri în care două personaje expun argumente sofisticate, pe teme complet arbitrare, precum în „Magazinul de brânzeturi” sau „Papagalul mort”, și, probabil cel mai notabil, în „"argument sketch"” („sketchul argumentărilor”), unde Cleese interpretează un birocrat cu față de piatră, angajat să stea la un birou și să îi antreneze pe oameni într-o pălăvrăgeală trivială care inevitabil ajungea să-i enerveze. Toate aceste roluri erau opusul celor ale lui Palin (cu care Cleese spune adesea că
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
cel mai bine dintre Pitoni) - contrastul comic între agresivitatea nebunească a impunătorului Cleese, și șovăiala inofensivă a micuțului Palin, este o caracteristică importantă a emisiunilor. Uneori, tipica dinamică Cleese-Palin este inversată, precum în „"Fish Licence"”, unde Palin îl joacă pe birocratul pe care Cleese încearcă să îl convingă (deși tot Cleese îl joacă pe „lunaticul” dintre cei doi). După Cleese a fost numită o specie de lemurian - "Avahi cleesei" (sau „lemurianul cu blană al lui Cleese”). Asta a venit drept recunoaștere
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
să știe mai multe limbi, să cânte la un instrument muzical, să scrie poezii etc. Michel de Montaigne (1533-1592) a fost un scriitor francez care împlinea idealurile Renașterii și ale umanismului prin viața sa multilaterală de moșier, primar, consilier politic, birocrat de încredere, umanist învâțat, literat educat și catolic evlavios. În spirit umanist, a căutat rădăcinile Antichității, încrezându-se în valoarea și calitățile intrinseci ale omului și în gândirea rațională. La începutul secolului al XX-lea, a fost folosită pentru prima
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
ca moment în care s-a unificat "de jos" (cum e 14 iulie 1790 în Franța, cu "la Fête de la Fédération"), căci ea a fost unificată "de sus." De aceea, în Germania secolului al XIX-lea, referința-far este un politician, birocrat și chiar militar aristocrat, precum von Bismarck, nu cum se întâmpla în Franța aceluiași secol, unde referința-far a fost un scriitor popular (prin naștere, dar și dedicare), anume Victor Hugo. Faptul că unificarea a trebuit să fie câștigată prin război
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]