2,237 matches
-
al patrulea se trezi smucit de umăr. Instantaneu lăsă ciucurii să atârne liber. Se frecă la ochi, își băgă un deget în nas, iar cu cealaltă mână se trase tare de buză. — Să pun pe masă prăjitura cu nuci sau biscuiții cu vanilie? Ne-am întors capul spre ușă, dar n-am știut ce să răspundem. Ne gândeam la ambele variante și nu eram în stare să alegem. Ne gândeam și la unchiul Traian și tot nu puteam alege. Apoi am
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dintre noi au ieșit la o țigară, alții până la baie și câțiva la prăjitura cu nuci. Eram sfioși și ne retrăseserăm în câte un ungher al sufrageriei ca să nu deranjăm. Mâncam repede felia de prăjitură, apoi ne întorceam după un biscuit cu vanilie. Ne simțeam vinovați pentru că ne era foame, ne țineam privirile numai în jos, dar acolo era sicriul, așteptând cuminte. După un timp am fost nevoiți să ne întoarcem lângă unchiul în dormitor, așa, ca din datorie. Spre dimineață
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai subțire și se opri. Se auzi soneria de la ușă. Noi începurăm să ne urnim în vârful picioarelor, încercând să ieșim fără zgomot din cameră. Am trecut repede pe lângă masa din sufragerie. Câteva felii uscate de prăjitură zăceau fărâmițate lângă biscuiții cu vanilie. Nimeni nu le dădu atenție. Am ieșit pe hol. Aerul rece de dimineață, părul zbârlit al lui Cristi abia trezit din somn, strigătul lui Woody din televizor și claxoanele autobuzelor ne aduceau înapoi la viață. Numai unii au
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile de pai din verandă, sorbeam licorile pe care mi le lăsase doamna K.: coniac, cafea, vin, pepsi-cola (pe care n-o cumpărai decât pe sub mână, cu pile mari), etc. și ronțăiam biscuiți și covrigei de casă. Când să cobor însă pentru ultima rundă de spălare a fundului de bazin, aud poarta descuindu-se. Atunci repede trag capacul bazinului, ca să nu mai vadă concitadinii cu ce mă ocup eu în timpul liber. Cineva de-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un excavator mușca din piatra Fontanei di Trevi ca dintr-un tort, câteva mașini de curse concurau pe Via Appia, iar o motostivuitoare prinsese În ghearele-i puternice antica sculptură circulară Gura Adevărului, Încercând s-o fărâme ca pe-un biscuit. În scurt timp Însă, avea să devină din ce În ce mai clar că mașinile Întâmpinau și câteva probleme În drumul lor spre socialism. Risipa de combustibil, lipsa know-how -ului și a mecanicilor le Încetineau considerabil Înaintarea. Între ele apăreau diferențe nu doar de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi găsit măcar cîțiva rolanzi mîndri de asta. Inițiativa consta În formarea unor echipe ce urmau să supravegheze comportamentul cetățenilor pe stradă. Atunci cînd un trecător arunca, fie și din neatenție, vreo hîrtie, vreun muc de țigară, vreun ambalaj de biscuiți sau chiar un simplu scuipat, membrii echipei se apropiau, recuperau Îndată acel obiect (firește, dacă mai putea fi recuperat) și i-l Înapoiau individului respectiv cu observația politicoasă: — V-a căzut ceva! Dacă el recunoștea nepăsător că Îl aruncase din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și avea un suflet atît de bun!... Noaptea dormeam cu el În pat, iar ziua Îl lăsam să zburde pe aleile de la Vila 12A. Ambasadorul la Londra al Republicii Socialiste România a primit ordin să-i cumpere În fiecare săptămînă biscuiți de la supermagazinul Sainsbury’s, pe care Îi trimitea apoi la București cu poșta diplomatică. CÎnd a Împlinit vîrsta deplinei maturități, Corbu a fost Înaintat la gradul de colonel al Armatei Române și trebuie să mărturisesc că, spre deosebire de mulți alți colonei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ca într-un car de luptă, Părințele, gladiatorule, nici păgînii nu s-ar fi pretat la așa ceva, chiar așa de urît se vedea totul din exterior? Ca un Flower Power resuscitat, saltele gonflabile, fierbătoare electrice, reșouri, rîșnițe de cafea, tutun, biscuiți, grisine, muzică non stop, Dylan, Beatles, Hendrix dintr-un pick-up vechi cules de la gunoi, femei care nu purtau chiloți, haine care puțeau, un du-te vino care făcea să-ți vîjîie capul, să te apuce greața, să faci și tu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
concentrări. Prostovan necioplit, mătrăgună ciufută, vântură-lume , nu te părăsesc fii fără grijă, nu mai am vlagă ca să-ți dau un șut În cur. Și la ce mi-ar folosi? Să cerșesc numai pentru mine? Să mănânc singur banane mucegăite și biscuiți râncezi? Să tremur singur de frig? Să mă Înțepe numai pe mine vara, țânțarii? Să rămân singur În Uniunea Europeană? -Iar Uniunea aia blestemată? molfăie Kawabata cuvintele, trăgând cu zgomot aer În piept. Ai zis că e Ziua Mondială a Râsului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ori ca să-și tragă sufletul. Până la venirea autobuzului Își cumpără de la dugheana de alimente din stație, o Încăpere prăpădită În care miroase a legume putrezite, o pâine, un iaurt, și o cutie cu pate de ficat și două pachețele cu biscuiți ,,Eugenia,,. Până la calea ferată, stația terminus, Antoniu privește atent prin fereastra autobuzului, reclamele ce-au Început să se aprindă una câte una, mișcându-și culorile amețitor. În spatele lui, o tânără veselă Îi povestește iubitului un film de dragoste, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei, sărăcia cerșetorului olog, are o importantă calitate : mirosul de curățenie. Kawabata a urinat și revine În Încăpere, cerând Încă un ceai, pe care Antoniu i-l prepară imediat și acceptând să molfăie o bucată de brânză topită și doi biscuiți. Un muscan albăstrui, a poposit bâzâind pe ,,biroul,, improvizat pentru scris, Înfruptându-se nestingherit cu niște cristale minuscule de zahăr. Dispare Într-un târziu, bâzâind enervant, prin ușa Întredeschisă, atras de lumina zilei. Kawabata se lungește din nou pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am așezat la picioarele ei. Georgie ședea în fotoliul verde jerpelit din locuința ei. Lumina rece a după-amiezii învăluia camera dând la iveală patul răvășit, scrumiera plină cu mucuri de țigară, masa încărcată de scrisori deschise, pahare murdare, bucăți de biscuiți și cărți de economie. Georgie purta pantaloni bej foarte strâmți și o cămașă albă și-și strânsese părul într-un coc dezordonat. Era palidă și prin paloarea transparentă a pielii străbătea din profunzime o ușoară îmbujorare. În lumina rece ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dezvoltat. Deși zdrobitor de prezente, gândurile îmi rămâneau totuși învăluite în noapte. În cele din urmă am renunțat, am copiat scrisoarea pentru Honor, am închis-o și am plecat la poștă. Ceața se risipise. Când m-am întors am mâncat biscuiți și m-am tratat cu whisky și lapte fierbinte. Mă simțeam complet epuizat, căci scrisorile către Honor îmi ceruseră un efort intelectual atât de mare cum nu mai făcusem de când scrisesem Sir Eyre Coote și Campania de la Wandewash; aveam totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cămin și toate luminile erau aprinse. Draperiile nu erau încă trase și, prin fereastra luminată, se vedea magnolia încărcată de apă. Antonia, care citea lângă foc, sări să mă întâmpine. Avea deja un Martini gata pregătit și un castronaș cu biscuiți pe măsuță. Mă sărută și mă întrebă ce-am făcut toată ziua. I-am spus și am sorbit din Martini. M-am așezat greoi pe canapea. Mă simțeam tot timpul cumplit de obosit ca și cum însuși faptul de a exista îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încă o zgârietură care apăruse după ultima mutare. Mi-am umezit un deget și l-am trecut peste zgârietură. M-am dus în bucătărie și am căutat din priviri ceva de mâncare. Pe undeva trebuia să fie o cutie de biscuiți Bath Oliver, adusă de Rosemary. Mi-am scos haina și m-am căutat prin buzunare sperând să găsesc niște chibrituri. Am dat peste scrisoarea către Georgie pe care am recitit-o și apoi am rupt-o. Am găsit chibrituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-o. Am găsit chibrituri și mi-am aprins o țigară. Se pare că iarăși rămăsesem fără whisky. Dar băusem oricum destul pentru ziua aceea. Am scos din frigider o sticlă cu lapte și mi-am turnat niște lapte în pahar. Biscuiții erau pe raftul pe care era normal să fie. În mod evident Rosemary făcuse o provizie serioasă de cutii ce arătau a marfă scumpă. Drăguț din partea ei. Am pus laptele și biscuiții pe o tavă. Mi-am scos sacoul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și mi-am turnat niște lapte în pahar. Biscuiții erau pe raftul pe care era normal să fie. În mod evident Rosemary făcuse o provizie serioasă de cutii ce arătau a marfă scumpă. Drăguț din partea ei. Am pus laptele și biscuiții pe o tavă. Mi-am scos sacoul și m-am întors în salon numai în cămașă. Poate că totuși se făcuse prea cald. M-am așezat pe un scaun Chippendale chinezesc, ținînd tava pe genunchi. După o discuție cu Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aicea, În mașină! Fuga marș! Voi, soldații, nu prea sunteți obișnuiți să puneți mâna. Începu să scoată lăzile din mașină, dezvăluind pe rând conținutul fiecăreia: — O jumătate de ladă de șampanie. O rață rece. Fructe. Două sticle de sherry. Cârnați. Biscuiți șprițați. Salată. Măsline. — Ehei, făcu prietenul lui Ninici, așa-i că-i un prânz pe cinste? Ninici rămase nemișcat și privi un moment În tăcere. Apoi spuse cu voce scăzută: — E un festin. Cărase deja În camera maiorului sticlele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru el să mă insulte direct - sau cel puțin așa credeam. Voia să sufăr și eu alături de Dan și de Carol. Dan își petrecuse restul serii în sufragerie, urmărind o reluare a unui episod din Doogie Howser MD. Mâncă niște biscuiți sărați cu aromă de șnițel vienez și varză roșie. La etaj, Carol făcea același lucru. Se băgase în pat cam pe la unsprezece și jumătate. Dan o sărutase pe obraz și îi spusese „Noapte bună, iubito“. Se cuibăriseră în așternut, stingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
consola pe mama lasă, tu, p-ăsta-l facem popă, râdea cu incuri și fără dinți, plescăia-n somn, își lărgea încet, încet alimentația, mai o brânză dulce făcută-n casă, mai o supă pasată de morcovi și pui, mere rase cu biscuiți, înțelegeți, câte-un ou fiert pe săptămână, ușor, câte puțin din toate, ca să-i rămână obrăjorii bucălați, să fie zdrumpeș când îl hâțânam seara și să vă scrie vouă acum povești frumoase, care să vă placă. S-a născut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca să aflați câte ceva despre Luigi: Rahatul Sau atunci când plecase cu un prieten din blocul de alături, într-o după-amiază, n-avea nici zece ani, se plictisea, strada era pustie, se duseseră la grădiniță, unde fratele ăluia onora grupa mare. Mâncau biscuiți ca să-și găsească o ocupație, asta până au traversat curtea școlii, când s-au săturat de gustul ăla făinos și fără nici un Dumnezeu și s-au gândit să-i arunce. Erau pe maidanul plin de buruieni de sub ferestrele laboratorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de apă, s-au stropit de sus până jos, arătau ca porcii. Ideea i-a venit lui, personajului principal, Andrei M., care, așa cum am mai spus, era copil în vremurile acelea. Adică ce-ar fi, mă nene, să mânjim noi biscuiții cu porcăria asta, să facem un fel de senvișuri. În curtea școlii ieșiseră copiii de la semiinternat, băieții alergau după o minge spartă, fetele jucau „țară-țară, vrem ostași“, profesoarele nu se zăreau, dar era imposibil să nu fie și ele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-l luase acasă. Îi cunoștea pe toți, erau camarazii lui, oameni serioși cu care catapulta bucăți de pâine la masa de prânz și cu care slăbea șuruburile de la paturile pliante ale fetelor atunci când pedagogul ieșea pe culoar să fumeze. Ungea biscuiții tacticos, fără grabă, parcă-l gâdila ceva pe dinăuntru, lua cu un băț din resturile digestiei câinelui și întindea cu grijă, puțin câte puțin, până arăta totul aidoma cremei de la eugenii. Țipase o femeie care trecea pe poteca dintre bălți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
chiar, o gospodină pursânge, mare, grasă, cu sacoșe în mâini. Nu izbutise să-i prindă, își obosise degeaba varicele, o auzeau drăcuind undeva în urmă, la mai bine de o sută de metri. Erau pe terenul de fotbal deja, ronțăiau biscuiții păstrați curați, pe ceilalți îi ofereau cu larghețe în stânga și-n dreapta, ca pe cea mai firească faptă din lume, mai trăncăneau cu unul și cu altul, aiureli. Doar doi băieți au poftit, oricum gustarea se împărțise cu un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tragă la poartă. Celălalt, un tip oarecare, cu cele mai mari strădanii și nu-și putea aminti decât o figură turtită, nu juca fotbal, comenta, dădea sfaturi, așa că și-a îngăduit să se așeze lângă ei și să înghită trei biscuiți cu cremă. Le-a și lăudat gustul, dar asta scurt, până s-au auzit iarăși zbieretele femeii, ce faci nenorocitule? aruncă-i imediat! Doamne, ce se întâmplă și pe lumea asta, grasa care-i fugărise în timpul preparativelor era chiar mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]