136,390 matches
-
Andrei Șaguna și românii din Transilvania 1846-1873, iar subiectul cooperării bisericii cu dictatura revine în orice istorie a comunismului românesc - inclusiv în cele ale lui Dennis Deletant - oprindu-se mai ales asupra lipsei de reacție a înaltului cler față de dărîmarea bisericilor din București și distrugerea sistemului de mănăstiri (transformarea lor în cooperative meșteșugărești, impunerea unor condiții de vîrstă, sex și statut social pentru călugări). Lucrarea lui Olivier Gillet se deosebește de aceste abordări - nu numai pentru că este dedicată în întregime evoluției
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
din București și distrugerea sistemului de mănăstiri (transformarea lor în cooperative meșteșugărești, impunerea unor condiții de vîrstă, sex și statut social pentru călugări). Lucrarea lui Olivier Gillet se deosebește de aceste abordări - nu numai pentru că este dedicată în întregime evoluției Bisericii Ortodoxe Române în perioada 1948-1989, ci și datorită faptului că analiza pe care autorul o face se orientează asupra mecanismelor interne ale bisericii, de legitimare a relațiilor cu statul totalitar și de identificare cu "patria", "națiunea" și "românismul". Concluzia la
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
Lucrarea lui Olivier Gillet se deosebește de aceste abordări - nu numai pentru că este dedicată în întregime evoluției Bisericii Ortodoxe Române în perioada 1948-1989, ci și datorită faptului că analiza pe care autorul o face se orientează asupra mecanismelor interne ale bisericii, de legitimare a relațiilor cu statul totalitar și de identificare cu "patria", "națiunea" și "românismul". Concluzia la care ajunge Gillet este că "armonizarea" intereselor bisericii ortodoxe cu cele ale statului s-a produs cu acordul ambelor părți; acceptarea interferenței statului
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
datorită faptului că analiza pe care autorul o face se orientează asupra mecanismelor interne ale bisericii, de legitimare a relațiilor cu statul totalitar și de identificare cu "patria", "națiunea" și "românismul". Concluzia la care ajunge Gillet este că "armonizarea" intereselor bisericii ortodoxe cu cele ale statului s-a produs cu acordul ambelor părți; acceptarea interferenței statului face parte din atitudinea socială a BOR, în schimbul tăcerii față de abuzuri ea a căpătat o poziție de preeminență raportat la celelalte culte legale, ceea ce în
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
acceptarea interferenței statului face parte din atitudinea socială a BOR, în schimbul tăcerii față de abuzuri ea a căpătat o poziție de preeminență raportat la celelalte culte legale, ceea ce în ochii conducătorilor bisericești repara dezechilibrele Constituției din 1923 (care acorda statut de biserică națională cultului greco-catolic). Anticapitalismul și antioccidentalismul promovate de comunism se suprapuneau extrem de bine peste antivaticanismul tradițional al Bisericii Ortodoxe Române, foarte intolerantă față de alte forme de creștinism, iar abrogarea unilaterală în 1948 a Concordatului privitor la uniați și înglobarea acestei
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
poziție de preeminență raportat la celelalte culte legale, ceea ce în ochii conducătorilor bisericești repara dezechilibrele Constituției din 1923 (care acorda statut de biserică națională cultului greco-catolic). Anticapitalismul și antioccidentalismul promovate de comunism se suprapuneau extrem de bine peste antivaticanismul tradițional al Bisericii Ortodoxe Române, foarte intolerantă față de alte forme de creștinism, iar abrogarea unilaterală în 1948 a Concordatului privitor la uniați și înglobarea acestei biserici în cea ortodoxă nu putea decît să convină Patriarhiei de la București, care nici acum nu acceptă retrocedarea
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
națională cultului greco-catolic). Anticapitalismul și antioccidentalismul promovate de comunism se suprapuneau extrem de bine peste antivaticanismul tradițional al Bisericii Ortodoxe Române, foarte intolerantă față de alte forme de creștinism, iar abrogarea unilaterală în 1948 a Concordatului privitor la uniați și înglobarea acestei biserici în cea ortodoxă nu putea decît să convină Patriarhiei de la București, care nici acum nu acceptă retrocedarea bunurilor obținute prin această unire forțată. Gillet este bine familiarizat cu dreptul canonic și cu toate formele pe care le poate lua bizantinismul
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
ale istoricilor români și maghiari asupra Transilvaniei. însă, trebuie iarăși precizat, nu aceste aspecte formează aria lui de analiză, ele sînt cel mult reflexe ale receptării unor probleme legate de românism prea disputate de-a lungul vremii. Olivier Gillet, Ideologia Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist, trad. Mariana Petrișor, București, ed. Compania, 2001, 320 pag., 89.000 lei. Apariția cărții lui Pavel Câmpeanu e, am putea spune, un eveniment anunțat - cu destulă vreme înainte, fragmente din acest volum au apărut în
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
Pavel Câmpeanu)- e vorba despre elemente de mică importanță, dar care doar puse laolaltă dau imaginea autentică a comunismului românesc, la fel cum se întîmplă cu istoria asimilării uniaților - la Gillet există o foarte coerentă expunere a rațiunii pentru care Biserica Ortodoxă Română se opune Concordatului cu Vaticanul, însă Deletant este cel care se ocupă de formele propriu-zise ale persecuției și ale opoziției religioase. Teroarea comunistă în România e un exemplu clar al modului în care e tratată istoria în lumea
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
ale tratatului Ribbentrop-Molotov/ vor putea face/ schimb de șerpi și de melci./ În Ucraina un șarpe/ va costa doi melci/ iar în România/ un melc va costa/ trei șerpi./ Profitul astfel obținut/ va fi folosit/ pentru construirea/ de școli, spitale, biserici,/ drumuri, poduri, grilaje,/ ziduri berlineze etc." (Tratatul cu Ucraina). Așadar sarcasmul se dezvăluie ca o latură "practică", moralistă a absurdului, într-un stil apropiat de cel al sicității "spirituale" a unor Bertolt Brecht sau Erich Fried. Producției lui Augustin Pop
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
români", considerați de reprezentanții Școlii Ardelene, și, mai târziu, de Octavian Goga, luminătorii satelor. Dacă Învățătorul și poporul poate fi considerat un tratat elementar de economie politică, Detorințele noastre este o pagină de pedagogie socială, vorbind despre educația în familie, biserică și școală, subliniind că numai morala religioasă și știința de carte sunt capabile să salveze poporul român. Ca și Gh. Șincai, în Învățătura firească spre surparea superstiției norodului, combate credința deșartă: "Credința deșartă nu e în sine așa primejdioasă, cât
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
comparații revelatoare: "Pe cei ce nu-și sfințesc și nu-și pricep chemarea, pe aceia ar trebui să-i mânăm din nou la școală sau să-i scoatem cu zbiciul din Casa Domnului, precum a făcut Cristos cu negustorii din biserica Ierusalimului... Învățătorul e ca și un grădinar. Precum grădinarul grijește ca pălămida să nu împiedece creșterea și dezvoltarea florilor, le udă în secetă, și le apără de viscole ca să nu piară ci să crească în frumuseți și nobleță, așa învățătorul
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
Fanfară în iarbă). În unele ocazii sînt preluate de-a dreptul uneltele reporterului: "Reporterul întreabă dacă acest loc pustiu/ (cu doi localnici și cîțiva ciobani transhumanți)/ mai are cimitir,/ de cînd nu mai au preot și rugă în sat, de biserica/ în ruină.// Răspund fie Doamna din Pustiu (cîndva femeie de serviciu/ la Cofetăria Macul Roșu din Timișoara), fie soțul ei/ (muncitor cu cîrca la o carmangerie de stat din Oraș);/ răspund, rînd pe rînd, vorbind despre cele trei cruci de
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
mai simplu și clar. În orice caz, hata înseamnă casă țărănească nu numai în limba rusă, dar și în cea egipteană; în limbile indo-europene V înseamnă vârtej. Bazându-ne pe noțiunile hata, hijina (colibă), halupa (bordei), hutor (cătun), hram (templu, biserică), hranilișce (depozit) remarcăm că semnificația lui H constă în "linia-obstacol dintre un punct și alt punct ce se mișcă spre cel dintâi". Sensul lui V constă în rotația unui punct în jurul altuia fix. De aici - vir (viraj), vol (bou), vorot
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
împrumutat de noi în cronica de față. Tradiții culturale, meșteșugărești și țărănești dintre cele mai originale se întîlnesc în comuna în care s-a născut poetul pătimirii românilor și unde e înmormîntată una din cele mai de seamă figuri ale bisericii ortodoxe. dl Emil Hurezeanu, și el de prin partea locului, ca și dna Ilinca Tomoroveanu, scrie în Planeta sătească: Aici este un buric al pămîntului. Goga și Cioran l-au părăsit cît se poate de repede, cu sentimentul că decad
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
Bun prieten cu răposatul Elvis Priesley, tartor al unui show cu o largă priză la public, fostul domnitor este dorit în țara natală, Docirania, pentru a revigora turismul. Ajuns aici întâlnește un veritabil cult al Dictatorului, o Securitate omniprezentă (chiar Biserica este o gazdă bună), iar "docirienii erau departe de o opțiune clară și căutau cu înfrigurare ceea ce le puteau oferi alții, ei înșiși neavând nici o soluție la propriile lor probleme; spiritul de imitație punea în evidență fragilitatea și instabilitatea societății
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
Dei qui în usum nostru largitur omnia, nulla în re non admirabilis pariter et amabilis.... Secția română etnografica: Ceramică de Golești și Mușcel-Argeș - Capră cu toarta care se uită în sus. Vlădești - Plosca cu patru împletituri că un colac de biserică, iar dedesubt o tata care seamănă frapant cu un coi bărbătesc, semn al fecundității. Costume românești pe manechine. Altă inscripție tradusă în românește: Cine nu este ispitit, nu propășește" (Sf. Augustin).
Brukenthal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14465_a_15790]
-
colorată, cu mere, ostii șazimeț, spumă de aur și zahăr". Multă vreme însă n-a fost admis pomul de Crăciun, prin 1642-1645 apărând o carte care denunța bradul ornat cu păpuși. Încă în 1785, baroneasa Oberkirch din Strassbourg consemna rezerva bisericii față de brazii "decorați cu lumini". Obiceiul, se precizează, este de origine alsaciană, de unde a pătruns, la începutul secolului al XIX-lea, la restul popoarelor germane. Au fost menționate câteva date ale atestării pomului de Crăciun: Goethe a văzut primul pom
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
Familia (din 15/29 decembrie 1902) încearcă, asemeni lui Petru Șpan, să domolească tonul contestatar la adresa obiceiului spunând că el este de origine romanică, fiindcă germanii numai de când au adoptat, în ianuarie 354, calendarul roman au început să sărbătorească, în biserică, Nașterea Domnului. Obiceiul și-ar avea sorgintea în datina romană de a pune, la înverzit și la înflorit, în vase, plante și rămurele de pomi. Obiceiul amintește că la Nașterea Mântuitorului "pomii înverzesc în livezi și poartă fructe". Obiceiul, scrie
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
pentru că este alogen ci și pentru a fi conservate pădurile de brad. În același an, în Cele trei Crișuri, Gr. Tăușan, invocând tot motivul protejării pădurilor de brad, propunea să se găsească un substitut tehnic, așa cum s-a procedat în biserici prin introducerea luminii electrice în locul lumânărilor. S-a întâmplat însă ceea ce au prevăzut Petru Șpan și T.T. Burada. Acesta, cu pregătire etnografică superioară și călător în multe spații etnografice de dincolo de granițele țării noastre, deși s-a opus adoptării obiceiului
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
lucrări este important să reamintim că ea a fost scrisă la doi ani după tulburările religioase din Transilvania, 1744, când s-a produs rebeliunea călugărului Visarion Sarai împotriva Unirii cu Roma. Episcopul Inochentie Micu Klein se afla în exil și Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică se afla într-un moment de cumpănă. În această situație de criză, cartea lui Cotore reia și argumentează cele patru articole ("articulușe") impuse și acceptate la Unirea religioasă din anul 1700: "ex patre filioque procedit
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
religioasă din anul 1700: "ex patre filioque procedit". ș(Spiritul Sfânt) purcede de la Tatăl și de la Fiulț, existența Purgatoriului, cuminecarea se poate face și cu pâine nedospită (azimă), primatul Papei. Este din acest punct de vedere o carte reprezentativă pentru Biserica Greco-Catolică din Transilvania și pentru iluminismul românesc, Gherontie Cotore profilându-se în această perspectivă ca "om al luminilor". Scrisă sub formă catehetică, de întrebări și răspunsuri, cartea lui Cotore probează o cultură teologică temeinică, susținând ideea că Unirea cu Biserica
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
Biserica Greco-Catolică din Transilvania și pentru iluminismul românesc, Gherontie Cotore profilându-se în această perspectivă ca "om al luminilor". Scrisă sub formă catehetică, de întrebări și răspunsuri, cartea lui Cotore probează o cultură teologică temeinică, susținând ideea că Unirea cu Biserica Romei este o revenire la religia străbună sau, cum se spune în limbaj religios arhaic, la "legea strămoșească". Dacă în textul cărții istoricii literari și teologii au descoperit o adaptare a Catehismului din 1726 al lui De Camellis, apărut tot
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
au agiuns vremea și puterea, fiind încă și mai mult gata a face..." (p. 33). Decăderea neamului românesc este deplânsă în final în tonul lamentațiilor din cronica lui Neculce și explicată prin această ruptură, determinată de o istorie mașteră, de Biserica Romei. Succesiunea antitezelor (prin contrapunerea adverbelor de timp oarecând/acum) conferă paginii virtuți literare: "O amar! Era și neamul rumânesc vestit și lăudat, iară acum fără de veaste și de toți ocărât zace! Era oarecând viteaz și în război tare, iară
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
de către împăratul Iosif al II-lea, care întrebându-l cine este, a primit un răspuns cu trimitere biblică: Sunt Iosif cel vândut de frații săi". Candidând a treia oară pentru scaunul episcopal din Blaj, este ales episcop în 1772. Istoricii Bisericii românești, vorbesc despre el ca despre al doilea Inochentie Micu. În timpul, episcopatului său, se introduce în Școlile Blajului ajutorul de pâine pentru elevii merituoși, așa-numiții "țipăi". Este nevoit să abdice în 1782 și să se retragă la Mănăstirea din
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]