213 matches
-
la Liceul Pedagogic „George Coșbuc” din Năsăud, după care s-a stabilit la Bistrița unde, alături de alți colegi de generație, a făcut demersuri pentru înființarea unui cenaclu de creație la Bistrița și pentru alocarea unor spații pentru ateliere artiștilor plastici bistrițeni. În vara anului 1988 s-a aflat la Anieș împreună cu sculptorii Maxim Dumitraș, Anton Tănase și Mircea Mocanu, spre a sculpta, după un desen tehnic riguros, elemente din piatră destinate coloanelor și placărilor cu piatră la Casa Poporului. În afară de o
Grigore Bradea () [Corola-website/Science/328404_a_329733]
-
a fost clădită dintr-o singură navă, în spiritul franciscanilor, care nu doreau stâlpi de susținere sau prea multe ornamente, astfel încât credincioșilor să nu le fie perturbată atenția de nimic. Mobilierul aparține secolului XV, fiind realizat de mai mulți meșteri bistrițeni. Orga în stil rococo este din 1766 și este a doua orgă ca mărime după cea a Bisericii Negre din Brașov. În 1651 a fost construit clastrul, în care a funcționat un colegiu universitar condus de eruditul János Apáczai Csere
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
Bolțile cu nervuri de piatră, cum o dovedesc consolele de pornire păstrate încă în pereți, acoperișul altarului în boltă stelară, pe nervuri, chenarele ferestrelor și ușilor vădesc, de asemenea, o influență a goticului transilvănean, datorată participării unor meșteri autohtoni - poate bistrițeni - la construcția ei. De remarcat portalele specific moldovenești, în arc frânt pe fațada vestică și dreptunghiulare cu baghete între pronaos și naos. Nu este sigur că biserica a fost încinsă cu un brâu sculptat, aidoma celor din Moldova. Pentru înălțarea
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
veacul XV și a durat posibil până către sfârșitul sec. XVII când a fost desființată de calvini. Existența unei mănăstiri sub culmile Țibleșului dinspre Nedeia și Măgura Calului este atestată și de toponimul Valea Călugărului. La 14 februarie 1533, autoritățile bistrițene întăresc printr-un “act de protecție” vechea concesiune dată mănăstirii Bichigiu, căreia ii conferă dreptul de posesie asupra unor păduri, poieni, mori și a altor bunuri. În acest act este pomenit, de fapt “episcopul Layr Iowan”, în care Augustin Bunea
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
Ion, la Vad păstorea din 1529 Anastasie. Pe acest temei susține Iorga că Ilarion s-a prezentat sfatului bistrițean și în 1523 și în 1533 nu în calitate de episcop de Vad, ci al unui episcopat distinct de acesta, întemeiat “pentru rumânii bistrițeni”. Preocupați de a lumina cât mai deplin aceste episode de istorie eclesiastică, cercetătorii au reușit să facă noi deschideri către adevăr. Astfel, invocându-se o greșală de transcriere a apelativului Kyr (domn), obișnuit în relațiile cu ierarhii Bisericii Ortodoxe care
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
în șirul localităților importante, opido (târg) Nosa, care au avut de suportat pierderi majore. După acest dramatic moment localitatea, intrată sub autoritatea unui comite regal, se reface rapid și la cea de-a doua invazie din anul 1285 reacția comunității bistrițene va fi mult mai bine coordonată. Prezenta ca reprezentant al regalității a unui comite, atestat documentar la 1274, presupune și existența unei mici fortificații în care acesta își avea reședința, documentele înregistrând un „turn de piatră” care era situat cel
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
privilegiului de a fi judecați de judele „ales de ei dimpreună și din mijlocul lor” și a dreptului de liberă trecere pentru negustorii și mărfurile produse și comercializate de dânșii. Prin actul amintit erau deschise larg căile pătrunderii mărfurilor breslelor bistrițene pe piețele regatului și recunoscută cetățenilor săi autonomia juridică. Ulterior, acordarea dreptului de târg anual (1353) a potentat forță economică a orașului. Privilegiul acordat de către regale Sigismund de Luxemburg, în anul 1366, prin care locuitorii Bistriței primesc dreptul la alegerea
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
a Bistriței cuprinde un cap de struț încoronat cu potcoava în cioc - simbol al comerțului și coiful regal al regelui Ludovic de Anjou, cu scutul regatului și al casei de Anjou [2]. În anul 1465 regele Matia Corvin a acordat bistrițenilor dreptul de a dărâma vechea cetate și să fortifice întreaga localitate. Cele 22 de bresle ale orașului formate din aurari, măcelari, fierari, dogari, rotari, funari, etc reușesc să fortifice burgul cu ziduri de piatră de circa 10 m înălțime și
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
păstrată din bibliotecă fostului gimnaziu evanghelic datează din anul 1475, achiziția de cărți și existența unor biblioteci este reflectată documentar încă de la începutul secolului al XVI-le. La 1745 este menționată o tipografie , cea a lui Emerich Gall. Primele publicații bistrițene au fost Bistritzer Wochenblatt, cu an de apariție 1862, iar prima publicație românească, Revista ilustrata. Clădirea gimnazului a fost reconstruită în anii 1832 - 1833, clădire care a funcționat că școala până în 1935, când a fost demolată. Școală de fete a
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
menționată documentar în 1516, se numea „Vulturul Negru” și se află în proprietatea orașului. În 1857 un groaznic incendiu a cuprins orașul, 184 de case au foast mistuite de flăcări, inclusiv turnul bisericii evanghelice. În 1861 a fost înființată secțiunea bistrițeana a Societății Gustav Adolf care a contribuit la construcția a numeroase biserici evanghelice în districtul Bistriței. În anul 1874 s-a înființat Societatea bistrițeana a pompierilor voluntari. În 1886 era dată în exploatare linia ferată Dej - Bistrița. Iluminatul public cu
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
case au foast mistuite de flăcări, inclusiv turnul bisericii evanghelice. În 1861 a fost înființată secțiunea bistrițeana a Societății Gustav Adolf care a contribuit la construcția a numeroase biserici evanghelice în districtul Bistriței. În anul 1874 s-a înființat Societatea bistrițeana a pompierilor voluntari. În 1886 era dată în exploatare linia ferată Dej - Bistrița. Iluminatul public cu lămpi de petrol a fost introdus la Bistrița 1862. Localul actual al Primăriei a fost edificat că și hotel între 1854 și 1855. În
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Budacul, având 1859 m . La sud Râul Bistricioara desparte masivul de la vest la est, mai întâi de Munții Giurgeu până la Tulgheș și mai apoi de Masivul Ceahlău, culmile bistrițene desfășurându-se pe aproape 50 km spre est. Limită nord-estică este ferm marcată de firul Bistriței, peste care se învecinează, până la Holda, cu masivele Rarău — Giumalău și mai apoi, până la vărsarea Bistricioarei în Bistrița, cu Munții Stânișoarei . La vest, sunt
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
colaboratori și Cioculescu și alții), a doua, în 1947, „în urma unui denunț al lui G. Călinescu.” Dl Pintea ar trebui să comunice textul incriminator. Îl publicăm oricînd în România literară. Astfel de informații trebuie făcute publice. l Tot din revista bistrițeană aflăm (de nicăieri din altă parte nu ne-a venit știrea) că se face aproape anul de cînd, la finele lui 2002, a trecut în neființă criticul Zaharia Sângiorzan, autor, între altele, a unei lungi discuții, împărțită pe 365 de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]
-
dar deja suntem prea aglomerați. Există o atitudine de tiranizare a elevului din partea profesorilor de educație fizică, ce se manifestă cam de maniera: nu ai adeverință, nu ai ce căuta la ore", susține președinta organizației profesionale a medicilor de familie bistrițeni. (EZ, 2.X.2007) 33 Vezi și Brăescu (2007: 10). 34 Corpusul confirmă afirmația din GALR II: 530-531: "Mai curând ar putea fi considerată tipică pentru circumstanțialul de mod structura în care mod este însoțit de articolul nehotărât: într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
prin folosirea unor verbe minimalizante: a pretins, a evitat să comenteze, nu a fost în măsură să... O mare și de neiertat eroare este ca informația de la care plecăm să fie ori speculativă, ori proiectată într-un viitor incert: Conservatorii bistrițeni se pregătesc pentru scrutinul din 2008 și negociază o eventuală fuziune cu PUNR. „Alianța DA și PSD sunt formațiuni uzate. Cu siguranță, electoratul va căuta alternative noi și modalități noi”, a declarat Ionel Tompa, liderul PC Bistrița-Năsăud. Conservatorii consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
forțe aflate în conflict, precizând dacă informația a fost sau nu confirmată de o sursă independentă. Renunțați la exactitatea rigidă: ora, momentul zilei, numele victimelor, adrese, precizări biografice etc. Ex: „Ieri, la prânz, 100 de elevi greviști de la 4 licee bistrițene (Grupul Școlar Sanitar, Liceul „Liviu Rebreanu”, Liceul Industrial Nr. 2, Liceul „Mureșanu”) au protestat în fața Inspectoratului Școlar din localitate”. Evitați citarea colectivă: „Greviștii ne-au declarat: «Așa nu se mai poate»”. Nu folosiți cifre mari. Ele se rotunjesc. Precizia exagerată
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
năsăudean, preocupare al carei rod se află în primul rând în lucrările Virtus Română Rediviva (I-VII, 1973- 1993; Premiul „George Barițiu” al Academiei Române) și în Dicționar literar (1639-1997) al județului Bistrița-Năsăud (1998). Unică în felul ei, reconstituire a valorilor bistrițene și năsăudene, în fapt o veritabilă enciclopedie, amplă monografie, ieșită de sub tipar în două decenii, este structurată pozitivist, propunându-și să reconstituie toate componentele culturii locale, de la personalități la modești dascăli și țărani fruntași, de la instituții, școli grănicerești, tipografii la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
în lexicon atât scriitori născuți și afirmați în Bistrița-Năsăud, cât și cei care, văzând lumina zilei aici, își desfășoară activitatea în alte zone din țară sau peste hotare, în fine nu sunt uitați cei cu rădăcini, prin strămoși, pe meleagurile bistrițene. Altă serie de cărți, precum Lumea transilvana a lui Ion Creangă (1989), Despre Liviu Rebreanu (2001), Andrei Mureșanu contra biografilor (2002) și George Coșbuc în viață și în documente (2003) se înscriu în același perimetru de preocupări, au un caracter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
Cluj-Napoca, 1989; Jurnalul unui scriitor candidat independent în Parlament, Chișinău, 1992; Basarabia, numele tău e Maria!, pref. Mihai Cimpoi, Cluj-Napoca, 1992; Sociologul Eugeniu Sperantia, pref. Tudor Drăganu, postfața Achim Mihu, Cluj-Napoca, 1993; Studentă, Cluj-Napoca, 1995; Academia Română (1866-1996). Academicieni năsăudeni și bistrițeni, pref. Ștefan Păscu, Cluj-Napoca, 1996; Corabia naufragiaților, pref. Teohar Mihadaș, Cluj-Napoca, 1996; Vinovat e Nobel, Cluj-Napoca, 1996; Dicționar literar (1639-1997) al județului Bistrița-Năsăud, postfața Petru Poanta, Cluj-Napoca, 1998; Zăpadă roșie, Cluj-Napoca, 1999; Desdemona, Cluj-Napoca, 2000; Despre Liviu Rebreanu, Cluj-Napoca, 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
poate continua, ilustrând bogata imaginație a oamenilor viețuitori ai acestor locuri. Există și denumiri de fructe care vizează diverse însușiri, cum ar fi: prunele „popești”, mari- lunguiețe și galbene, „coadeșe”, cu coada lungă, perje „țâța caprii” sau locul de origine (bistrițene, nemțești). Din registrul pomicol al zonei mai amintim vișinul, caisul, agudul și piersicul - mai puțin răspândit. De-a lungul timpului, soiurile autohtone de pomi au fost înmulțite și înnobilate printr-o riguroasă selecție empirică. Calea cea mai eficientă pentru ameliorarea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
titular la Șieu-Odorhei, Telciu și Nușeni, apoi la Liceul Teoretic din Beclean (1972-1980) și ca metodist la Casa Corpului Didactic din Bistrița (1982-1986). Din 1986 până în 1990 lucrează ca redactor la ziarul județean „Răsunetul”, din 1990 e redactor la ziarul bistrițean „Ecoul”, reluându-și totodată funcția de metodist la Casa Corpului Didactic. A mai predat limba și literatura română la Grupul Școlar Sanitar și la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița. Membru în colectivul de redacție al revistelor „Didactica nova” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
Dragolea, „Piatra soarelui”, ST, 1989, 5; Sorina Gabriela Costea, Acest suflet prea firav, LCF, 1995, 37; Călin Teutișan, „Libertate de noapte”, TR, 1995, 48-49; Viorel Mureșan, „Libertate de noapte”, PSS, 1995, 12; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 237; Gheorghe Grigurcu, Poeți bistrițeni, RL, 1999, 26; Ion Radu Zăgreanu, Lecturi simpatetice, Târgoviște, 1999, 40-42; Constantin Cubleșan, „Focul irevocabil”, „Curierul” (Cluj-Napoca), 2001, 312; Rodica Mureșan, „Frezia” și „învingerea” sa... dumnezeiască, LCF, 2001, 31; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 231-233; Florin Rogojan, Eu, iubirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
apucă și întinde săgeata cu ascuțiș de andrea în arc, și în zbor sbârnâitor o lasă să se ducă. Se umple de zvon tot plaiul Carpatin, calul alb se avântă ca o rachetă. Viteaza amazoană cu sânge mușatin, o mândră bistrițeană prințesa Margareta comandă seniorii în grai latin, strângând cu brațe tari arbaleta. În amurg când trofeele erau suficiente, având alături pe voievodul Costea, prințesa rostea rugăciuni de bogdaproste și mulțumire, avântându-și alaiul către cetatea de scaun. -Vezi gorganul acela
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Cuclin, Ion Bianu, Gh. Murgoci, N. Cartojan, V. Pârvan, G. Țițeica, Octavian Goga, I.-A. Candrea, D. Gusti, M. Dragomirescu, G. Murnu, P. P. Negulescu, Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Gala Galaction, Tudor Vianu. Bunăoară, D. Cuclin a afirmat că revista bistrițeană era „cea mai dragă publicație din țară”, iar N. Iorga a calificat-o drept una dintre „cele mai utile publicații românești”. Meritul publicației, ca și al culegerilor pe care le-a publicat D.-B. - Cântece populare (1919), Cântece naționale (1921
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286911_a_288240]
-
György László XE "László" . În versurile sale naive, dar extrem de semnificative pentru stereotipiile etnice tradiționale care structurează imaginea românilor la maghiari, el face și o comparație Între româncele din Chintelnic și săsoaicele din Arcalia, două localități situate În cuprinsul domeniilor bistrițene pe care le avea În administrare. Comparația dintre bărbații aparținând celor două comunități Îi favoriza categoric pe sași. În contrast cu țăranii sași, harnici și cumpătați, românii erau considerați de către arendașul maghiar leneși, hoți, neglijenți, urmași cu totul degenerați ai romanilor, care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]