293 matches
-
compușii cuprului trec sub formă de cloruri. La tratarea produșilor prăjiți cu soluție de acid sulfuric ce conține ioni de Fe3+ are loc transformarea sulfurilor neprăjite în sulfat de cupru, reacțiile fiind activate de prezența aerului care reoxidează sulfatul ferului bivalent la fer trivalent O altă metodă este tratarea minereurilor sau deșeurilor ce conțin combinații insolubile ale cuprului cu soluție de amoniac, când cuprul trece în soluție sub formă de ion complex. Minereurile de cupru ce conțin cupru nativ se dizolvă
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
fierbere. Reacționează cu acidul sulfuric și azotatul de argint precum și cu unii oxizi după ecuațiile. S în atmosferă de hidrogen la 800°C rezulta cupru metalic și hidrogen sulfurat. Sulfatul cuprului monovalent Cu2SO4 : se obține prin încalzirea sulfatului de cupru bivalent cu cupru metalic. Se prezintă ca pulbere cenușie stabilă la rece și în aer uscat ,se dizolvă în HCl conc. și acid acetic sau amoniac . Sulfitul cuprului monovalent Cu2SO3·H2O rezultă prin trecerea unui curent de SO2 printr-o soluție
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
cupru în prezență de cupru metalic absorb rapid monoxidul de carbon. Diclorura de cupru servește la prepararea unor coloranți, drept catalizator(la oxidarea acidului clorhidric dupa procedeul Deacon etc.) și în pirotehnie. Se cunosc mai multe cloruri bazice ale cuprului bivalent, ca de exemplu: CuCl 2·2 sau 3CuO, CuCl2·CuO·H2O,CuCl2·4CuO·6H2O,CuCl2·6CuO.9H2O,CuCl2·8CuO·12H2O etc. Dibromura de cupru CuBr2 rezultă în soluție apoasă prin acțiunea unui exces de brom lichid asupra cuprului metalic în
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
6CuO.9H2O,CuCl2·8CuO·12H2O etc. Dibromura de cupru CuBr2 rezultă în soluție apoasă prin acțiunea unui exces de brom lichid asupra cuprului metalic în prezența apei sau prin neutralizarea acidului bromhidric cu monoxid,hidroxid sau carbonat bazic de cupru bivalent. Prin concentrarea soluției apoase de dibromură de cupru la 20°C se separă tetrahidratul dibromurii de cupru CuBr2·4H2O și prin evaporarea aceleiași soluții în vid pe H2SO4 concentrat se separă cristale de CuBr2. Cristalele clinorombice negre de cu structură
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
acid cloric sau prin acțiunea Ba(ClO3)2 asupra soluției de sulfat de cupru: se prezintă sub formă de cristale octaedrice albastre, delicvescente,care se topesc la 65°C și se dizolvă în apă sau alcool. Cloratul bazic al cuprului bivalent Cu(ClO3)2·3CuO·3H2O se obține prin descompunerea cristalohidratului Cu(ClO3)2·6H2O la 100°C sau prin acțiunea Cu(OH)2 asupra unei soluții apoase de clorat neutru de cupru divalent. Combinația Cu(ClO3)2·3CuO·3H2O se
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
cupru la 600°C în atmosferă de hidrogen rezultă cupru metalic. Se cunosc următoarele polisulfuri ale cuprului Cu2S3, Cu2S5, Cu2S6, Cu2S7 care se prezintă ca substanțe amorfe de culoare brună. Se cunoaște de asemenea sulfura bazică 5CuS ∙ CuO. Sulfitul cuprului bivalent CuSO3 este foarte nestabil și se obține prin tratarea carbonatului bazic sau a hidroxidului de cupru divalent cu apă saturată cu SO2 gazos. Se cunosc sulfiții bazici 2CuSO3 ∙ Cu(OH)2 ∙ 1⁄2 H2O galben și CuSO3 ∙3CuO ∙ 7H2O galben
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
sau a hidroxidului de cupru divalent în acid selenic. Combinația CuSeO 4 ∙ 5H2O se prezintă în cristale albastre, foarte stabile, care au densitatea 2,6 g/cm3, sunt solubile în apă și se descompun la cald . Dihidratul seleniatului de cupru bivalent CuSeO 4 ∙ 2H2O se prezintă în microcristale incolore și monohidratul CuSeO 4 ∙ H2O ca pulbere albă. Se cunosc seleniații dubli cu formula generală Me SeO4 ∙ CuSeO 4 ∙ 6H2O ( unde Me ͥ = K+, Na+, NH ) și seleniatul bazic SeO3 ∙ 4CuO ∙ nH2O
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
continuare este prezentată fiziologia principalilor hormoni gastro-intestinali, cu excepția gastrinei, care a fost deja descrisă la reglarea umorală a secreției gastrice. II.8.3.1. Colecistokinin-pancreozimina (CCK-PZ) În 1964, Jarpes, Mutt și Toczko izolează din mucoasa duodeno-jejunală un peptid cu rol bivalent, având acțiune stimulatoare atât asupra motilității biliare, cât și asupra secreției pancreatice. Lanțul structural polipeptidic al CCK-PZ se găsește sub două forme moleculare - una cu 33 de aminoacizi, iar alta cu 39 de aminoacizi. Segmentul terminal al CCK-PZ, și anume
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de tipul NADPH-oxidazei, xantinoxidazei și mieloperoxidazei, cât și de participarea mijloacelor de contracarare și apărare antiradicalară endogenă, reprezentate de enzimele antioxidante de tipul superoxid-dismutazei, catalazei și glutationperoxidazei (Wassman și colab., 2004). Fiind mult mai reactive decât O2 molecular redus pe cale bivalentă, speciile radicalare ale oxigenului determină acroșarea sau dislocarea unor componente moleculare ale lipidelor, proteinelor și nucleoproteinelor celulare provocând injurii multiple tisulare. Solicitările stresante intensificând oxidațiile biologice activează formarea în exces a speciilor reactive ale O2 în detrimentul enzimelor antioxidante și contribuie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
degradarea hemoglobinei și activitatea enzimei hemoxigenaza prezentă în aproape toate țesuturile și organele, excepție făcând doar hematiile. Alterând prin oxidare punțile de carbon ale hemului rezultat din hemoliza zilnică normală, hemoxigenaza eliberează cantități echimoleculare de CO, biliverdină (bilirubină) și fier bivalent (Wu și Wang, 2006). Activând hemoxigenaza, hipoxia indusă de dereglările vasculare din timpul agresiunilor stresante, intensifică prin excesul de CO format, alterările multiple celulare realizate de speciile radicalare ale oxigenului și azotului. Interacțiuni și fenomene cumulative directe sau indirecte între
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unele verbe altfel tranzitive, ceea ce corespunde construcțiilor franceze (și din alte limbi, cum este româna) cu pronume reflexiv: engl. the stone rolled "piatra s-a rostogolit" față de Lucie rolled the stone "Lucie a rostogolit piatra". Alte asemenea verbe cu diateză bivalentă realizată prin absorbție sunt comb "a (se) pieptăna", dress "a (se) îmbrăca", shave "a (se) bărbieri", wash "a (se) spăla" etc. Pe lângă această accepție sintactică, termenul absorbție este folosit și în domeniul morfologic, cu un înțeles evident diferit: printre alți
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
originar 108 (în franceză avem și compusul moto-école "școală de șoferi pentru viitorii motocicliști"). Alte cuvinte condensate din compuse tematice păstrează însă valoarea lexico-gramaticală a compuselor din care provin (rom. kil(o) < kilogram, scopie < radioscopie, taxi < taximetru); unele sunt gramatical bivalente și pot fi polisemantice, atunci când provin din mai multe compuse: rom. radio este substantiv și adjectiv cu sensuri multiple, de regulă împrumutate din franceză (cf. radiodifuziune, radiocomunicație, radioreceptor, radiofonie, radiofonic, radioelectric etc.). Deducem din cele de mai sus că nu
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
realitate, de natură supraindividuală, unitară: limba."2 Înainte de socializarea creată prin discurs, prin diversificarea relațiilor interpersonale, dialoguri, conversații, discuții, dezbateri etc., se identifică și o raportare intrapersonală la realitatea psihică a textului: relectura că proces ritualic derulat într-un timp bivalent, sacru și profan, prin metafore spațiale. (Re) citirea nu reprezintă doar o problemă de spațiu, cât una de timp special, circular, cvasi mitic.3 Relația lectură-relectură pare evidență pe plan empiric, pragmatic, pentru că universul ficțional al textului are întotdeauna cel
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
problematica relației dintre morală și voința liberă de opțiune a individului. Aplicații: Dacă valorile sunt standarde sau reguli de comportament pe bază de judecăți de valoare, dați exemple de valori: 1.Personale 2.Organizaționale 3.Comunitare Comentați: Sursa valorilor este bivalentă. Se află în interacțiunea dintre persoană și societate. Punct de discuție: În ce fel perspectivele diverse pe care le au oamenii asupra unor evenimente pot genera conflicte de valori? Valorile diferă și ne diferențiază. Ele creează unicitate, dar și conflicte
Ghidul Mentorului by Teodora Ruginosu, Angela Sava, Doina Buraga, Cezar Daniel Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/1288_a_2202]
-
mesajului primit cu stocurile de mesaje păstrate și clasificate în memoria cerebrala. Decizia de recunoaștere (sau de nerecunoaștere) se face pe baza unor indici de recunoaștere. Gândirea europeană, datorita în special lui Aristotel, a fost dominată de o logică zisă bivalentă, descrisă de filosoful grec Chrysippos of Soli și care nu admite pentru o funcție logică decât una dintre valorile: adevărat sau fals. Gândirea orientală a folosit și o logică trivalentă, în care o funcție logică poate avea și valori pe
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de fapt, oricare dintre ele - să se nască și să se absoarbă neîncetat. Nuvela nu ar fi arătat așa cum arată și nici Eliade nu ar fi fost scriitorul acesta pe care Îl cunoaștem dacă nu ar fi avut clare raporturi bivalente cu secolul al XIX-lea, de a cărui experiență globală a căutat până târziu să se desolidarizeze. Prin urmare, prima lungă paranteză din eseul „Secolul istoriei” (F, 1994, p. 127) trebuie confruntată cu Folclorul ca instrument de cunoaștere și SDH
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
urASC-(ă). Tipul III de flexiune Cuprinde verbele de conjugarea a II-a. Flexiunea lor se caracterizează prin existența a cinci teme distincte. Se sustrag omonimiei tema perfectului și tema II a prezentului, așa încât tema polivalentă este redusă la una bivalentă. Prin urmare, aceste verbe prezintă în timpul conjugării o temă bivalentă și patru teme monovalente. A. — Tema bivalentă. Este constituită din rădăcina verbului și un sufix tematic -EA-, care provoacă omonimia a două teme: A1: tema infinitivului: păr-EA A2: tema imperfectului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a II-a. Flexiunea lor se caracterizează prin existența a cinci teme distincte. Se sustrag omonimiei tema perfectului și tema II a prezentului, așa încât tema polivalentă este redusă la una bivalentă. Prin urmare, aceste verbe prezintă în timpul conjugării o temă bivalentă și patru teme monovalente. A. — Tema bivalentă. Este constituită din rădăcina verbului și un sufix tematic -EA-, care provoacă omonimia a două teme: A1: tema infinitivului: păr-EA A2: tema imperfectului: păr-EA-(m), păr-EA-(i) etc. B. — Tema II a prezentului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin existența a cinci teme distincte. Se sustrag omonimiei tema perfectului și tema II a prezentului, așa încât tema polivalentă este redusă la una bivalentă. Prin urmare, aceste verbe prezintă în timpul conjugării o temă bivalentă și patru teme monovalente. A. — Tema bivalentă. Este constituită din rădăcina verbului și un sufix tematic -EA-, care provoacă omonimia a două teme: A1: tema infinitivului: păr-EA A2: tema imperfectului: păr-EA-(m), păr-EA-(i) etc. B. — Tema II a prezentului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiunii, cinci teme flexionare. Spre deosebire de verbele din tipul III de flexiune, caracterizate de același număr de teme distincte, aceste verbe au, în sfera temei polivalente, alte teme omonime. Se desprind acum din omonimie, tema imperfectului și tema perfectului: A. — Tema bivalentă. Este formată din rădăcina verbului și un sufix tematic -E-. Sunt omonime: A1: tema infinitivului: cer-E A2: tema II a prezentului: cer-E-(-m, -ți), să cer-E-(m) etc. B. — Tema imperfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -EA-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ă) etc. Tipul V de flexiune Se cuprind aici verbele din conjugarea a III-a care au sufixul -S în structura temei de participiu și un grup de verbe cu sufixul -T. Flexiunea lor prezintă șase teme distincte: o temă bivalentă și cinci teme monovalente. Tema bivalentă conține aceleași teme omonime ca și verbele tipului IV de flexiune. Apare în plus, la aceste din urmă verbe, din tipul V, o nouă temă monovalentă, a participiului, care se detașează dintre temele secundare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Se cuprind aici verbele din conjugarea a III-a care au sufixul -S în structura temei de participiu și un grup de verbe cu sufixul -T. Flexiunea lor prezintă șase teme distincte: o temă bivalentă și cinci teme monovalente. Tema bivalentă conține aceleași teme omonime ca și verbele tipului IV de flexiune. Apare în plus, la aceste din urmă verbe, din tipul V, o nouă temă monovalentă, a participiului, care se detașează dintre temele secundare ale perfectului. A. — Tema bivalentă. E
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Tema bivalentă conține aceleași teme omonime ca și verbele tipului IV de flexiune. Apare în plus, la aceste din urmă verbe, din tipul V, o nouă temă monovalentă, a participiului, care se detașează dintre temele secundare ale perfectului. A. — Tema bivalentă. E formată din rădăcina verbului și un sufix tematic -E-. Sunt omonime: A1: tema infinitivului: prind-E A2: tema II a prezentului: prind-E-(-m, -ți) etc. B. — Tema imperfectului. Este formată din rădăcina verbului și sufixul tematic -EA-: prind-EA-(-m, -i
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
persoana a III-a, singular, a indicativului: ar-(e), tema IV, pentru prezentul conjunctivului, persoana a III-a (întâlnită în limba vorbită și în limba textelor vechi și la persoana a II-a a imperativului): să aib-(ă); o temă bivalentă avEA-, pentru infinitiv avea și imperfect avea-(-m, -i etc.), o temă a perfectului, pentru cele trei teme secundare: avU-(-i, -și etc.), avU-(-sesem, -seseși etc.), avU-(t), o temă a gerunziului: avÎND. • O situație deosebită prezintă verbul a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
LEXICO‑GRAMATICALE DE ADVERBE" Adverbul este o clasă deschisă de unități lexico-gramaticale. Pe de o parte, prin mijloace interne (derivare, conversiune, compunere) și prin mijloace externe (neologisme), vocabularul limbii se îmbogățește cu noi adverbe. Pe de alta, numeroși termeni lexicali, bivalenți sub aspect lexico-gramatical, în planul paradigmatic al limbii, își anulează una din valențe, în planul sintagmatic al textului, unde pot funcționa ca adjective sau ca adverbe: „Să mergem împreună,/Sub acel farmec liniștit/De lună.” (M. Eminescu, I, p. 187
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]