138 matches
-
a făcut în timpul campaniei din 1877, el a fost decorat de către oficialitățile statului român cu Medalia Bene-Merenti clasa a II-a. Cea mai importantă compoziție de război a lui Sava Henția este cea intitulată "Lagărul", cunoscută și sub numele de "Bivuac", și ea se afla în anul 1991 la Pinacoteca Statului din Iași. Lucrarea este una dintre cele mai însemnate compoziții de acest gen care s-a făcut în România în secolul al XIX-lea. Scena înfățișează un bivuac al trupei
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
numele de "Bivuac", și ea se afla în anul 1991 la Pinacoteca Statului din Iași. Lucrarea este una dintre cele mai însemnate compoziții de acest gen care s-a făcut în România în secolul al XIX-lea. Scena înfățișează un bivuac al trupei care este dispusă pe un dâmb, în planul secundar putându-se vedea aliniate corturile de campanie, precum și grupurile de oșteni din jurul acestora așezați pe lângă cazanele de bucătărie îngropate într-un mal sau lângă ciuberele cu apă potabilă. Primul
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
m), Sala Suspendată (108/42/12 m), Sala Club (100/54/22 m), Sala Dan Coman (242/73/23 m), Sala Minunilor (230/40/30 m), Sala Gabor Halasi (490/103/35 m), Sălile Charonte, Sălile Grenoble, Sălile "A", Sala Bivuacului, Sala Înaltă (80/75/80 m), Sala Giganților (750/111/35 m), Sala Pagodelor (50/40/20 m), Sala "89" (110/30/22 m), Sala Helictitelor (75/50/22 m), Sala cu Ferestre (40/30/18 m), Sala Finală, Sala
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
explorare în care pe lângă identificarea unui etaj fosil este descoperit Labirintul Ascuns, care asigură un acces mult mai ușor în profunzimile cavității. Continuarea din Sala cu Nisip este descoperită în luna august a aceluiași an. În 1994, când în urma unui bivuac cu o participare numeroasă se atinge Sifonul de la Capătul Lumii (-264). Sunt descoperirea apoi Sala Giganților (104/40/30 m) și escaladarea pe +71 m a cascadei V, Speo Club Romaentilatorului. După o perioadă de relativă "stagnare" a descoperirilor, în
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
Racoviță Cluj Napoca,Marius Craciun,Mircea Almasan, Dan Soritau si Dan Porcaru reiau explorările și descoperă sub planșeul respectiv o fantă îngustă prin care iese un puternic curent de aer. După câteva luni încep dezobstrucțiile și descoperă Sala Pădurii și Sala Bivuacului până la Marea Prăpastie. În toamna aceluiaș an se explorează și cartează Galeria Mamuților și Sala Mamuților, Galeria Buclei, Galeria Clusteritelor și Sala Impresioniștilor. 1982 - S-a descoperit Labirintul, Activul, Sala cu Lac, Galeria T și o serie de alte laterale
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
T și o serie de alte laterale, puțuri și hornuri. 1983-1998 - Se efectuează acțiuni de explorare fără descoperiri substanțiale. Paralel sunt organizate acțiuni de ecologizare a peșterii. Astfel s-au scos la suprafață circa 120 kg de reziduuri rămase de la bivuacurile organizate între 1981-1982. Se marchează cu panglici colorate poteci unice de acces în zonele bogat concreționate. Se consolidează poarta și se schimbă dispozitivul de închidere. 1999 - se explorează o galerie în Sala Mamuților (cu posibilități de continuare) și o serie
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
afectat de curentul de convecție estival și un meroclimat de relativă stabilitate, pentru restul tronsonului de 400 m studiat. Peștera adăpostește în Sala Mare urme de viață ale ursului de cavernă (amprente de gheare, vetre de odihnă). In sectorul Sălii Bivuacului s-au găsit resturi fosile de crinoidee. Materialul paleontologic este prezentat prin fragmente de peduncul și prin entroce disparate și apațin în exclusivitate speciei Encrinus cassianus Laube. Materialul fosil sugerează un mediu de sedimentare calm, bine aerat cu un transport
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
După un parcurs relativ strâmt galeria se deschide și se ajunge în Sala Pădurii (10/5/5 m). Galeria continuă rectiliniu având dimensiuni mari (10-15 m), foarte bogat concreționată (stalactite, stalacmite, gururi, draperii, domuri, coloane, etc.), care debușează în Sala Bivuacului. Galeria se termină brusc la Marea Prăpastie (o săritoare de -25 m). La baza săritoarii se ajunge într-o sală de unde pornesc trei galerii. Spre nord se deschide Galeria Clusteritelor (unde se interceptează un mic curs activ al peșterii) care
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
necesită echipament tehnic individual și cunoașterea tehnicilor de speologie alpină (TSA); gradul 4 - peșteri sau avene care au suma verticalelor de ordinul sutelor de metri sau peșteri foarte lungi, pentru a căror parcurgere este nevoie de unul sau mai multe bivuacuri; pot fi și cavități active, în care există riscul de inundare totală a unor porțiuni de galerie, cursul de apă fiind periculos și neputând fi evitat, cunoașterea înotului fiind obligatorie; pentru parcurgerea lor sunt obligatorii echipamentul tehnic individual, echipamentul de
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
pește Mont Blanc du Tacul și Mont Maudit, cu coborâre pe ruta clasică, ref. Gouter, Tette Rouse, Leș Houches. 2007 — 25 iulie: Alpi, masivul Mont Blanc — Mont Dolent (3.823 m): Ruta normală, partea sudică și creasta sud-estică, Val Feret, bivuacul Fiorio. 2005 — 27 iulie: Alpi, grupul Rochefort, masivul Mont Blanc — Dente del Gigante (4.014 m): Pe ghețarul Geant și ruta normală pe fata sud-vestică. Interviuri
Crina „Coco” Popescu () [Corola-website/Science/325616_a_326945]
-
și însoțitorii săi parcurg 450 m în direcția aval și ajung la "Cascade de l’Avenir - Cascadă Viitorului". În 1951, Jean Lesur, cu o echipă de cercetași și de speologi locali sunt surprinși de viituri, dar reușesc să ajungă la "Bivuacul 5000" (situat la 5 km de intrare). În august 1962, are loc raidul Clubului de speologie din Paris. Trei echipe, numărând în total 27 de oameni, descoperă "Allées Cavalières ( Aleile cavalerești)" și regăsesc râul pierdut la "Déversoir". Acesta va fi
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
și din alte părți pot contribui la descoperiri. Evoluția tehnicilor a facilitat explorările: bărci mai rezistente, îmbrăcăminte care protejează mai bine împotriva frigului și a umidității, echipamente de calitate pentru sectoarele înguste și delicate, iluminare prin LED, apă curentă la Bivuacul 5000m , telurofonul pentru a comunica din când în când cu cei de la suprafață... Padirac rămâne, cu toate acestea, o cavitate particulară prin lungimea sectoarelor navigabile și succesiunea dificultăților. Asistență reciprocă este obligatorie, de n-ar fi decât din perspectiva celor
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
5 km din rețea dintre care 3 km de galerii înecate și, după ce a trecut prin 22 de sifoane, el reapare prin sifonul aval al rivière de Lavaur (râului Lavaur), la ora 7:05 dimineață. De aici este însoțit până la Bivuacul 5 000 de unde vestea este anunțată la suprafață prin telurofon. După câteva ore de somn și încă 5 km parcurși prin râul subteran, el iese la suprafață prin avena Padirac, în ovațiile prietenilor săi. http://wikimapia.org/#lat=44.857329
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]