1,725 matches
-
început să scadă în cele din urmă, când Oleg, un războinic vareg, a atacat din Novgorod spre sud orașul Kiev pentru a-i alunga pe hazari. Oleg a fost fondatorul Rusiei Kievene în jurul anului 880. Vikingii scandinavi numiți "varegi" de către bizantini, au combinat pirateria cu negustoria și au început să străbată căile navigabile dinspre Marea Baltică către Marea Neagră și Marea Caspică. Slavii așezați de-a lungul acestor râuri îi angajau deseori pe varegi să-i apere. Conform primelor cronici kievene, un vareg
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
-lea de Capua a murit, iar drepturile de moștenire ale fiului acestuia, Pandulf, au fost încălcate, iar teritoriile au fost acordate lui Landulf, ca asociat. În 969, Pandulf Cap de Fier a fost capturat în bătălia de la Bovino. "Strategos"-ul bizantin de Bari, Eugenius, a cucerit orașul Avellino și a supus asediului Capua, apoi și Benevento. Mama lui Landulf, Aloara de Capua și arhiepiscopul Landulf I de Benevento, au preluat guvernarea în numele lui Landulf, apărând orașul în fața bizantini. În 977, după
Landulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324900_a_326229]
-
Bovino. "Strategos"-ul bizantin de Bari, Eugenius, a cucerit orașul Avellino și a supus asediului Capua, apoi și Benevento. Mama lui Landulf, Aloara de Capua și arhiepiscopul Landulf I de Benevento, au preluat guvernarea în numele lui Landulf, apărând orașul în fața bizantini. În 977, după eliberarea tatălui său, Landulf s-a raliat acestuia într-o expediție de apărare a Montecassino împotriva raidurilor contelui Bernard de Alife. La moartea lui Pandulf Cap de Fier din martie 981, marele principat longobard constituit de acesta
Landulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324900_a_326229]
-
Severin avea drept scop apărarea, consolidarea și extinderea autorității coroanei maghiare la sud de Dunăre. În timpul războiului lui Bela al IV-lea cu Ottokar al II-lea al Boemiei din 1260, bulgarii sub conducerea țarului Constantin I Asan (1257-1277), și bizantinii conduși de Împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), vor trece Dunărea și vor ocupa cetatea și Banatul de Severin până când magistrul Laurențiu, fiind numit Ban, recucerește cetatea și regiunea care sunt restituite Ungariei. Cavalerii ioaniți, a căror îndatorire era
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
Ungariei. Cavalerii ioaniți, a căror îndatorire era să apere regiunea și cetatea, se vede că părăsiseră cetatea fie în timpul atacului bulgar, fie mai înainte. În 1268 Banul Alexandru, împreună cu garnizoana Cetății, participă la mai multe războaie victorioase împotriva bulgarilor și bizantinilor. Cetatea Severinului are o istorie particulară în raport cu alte cetăți din spațiul carpatic. Rolul și importanța sa a fost preponderent militar, comerțul aducător de bunăstare fiind dificil din pricina poziției geografice și a faptului că au stăpânit-o într-o succesiune permanentă
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
1078-1081): moneda conține atât de puțin aur încât devine albă. Dar de data aceasta, este vorba de o devalorizare impusă de un context dificil: o mare parte din Asia Mică este pierdută, jafurile turcilor și normanzilor i-au incitat pe bizantini să-și îngroape tezaurele, în timp ce statul trebuia să găsească cu ce să plătească mercenarii și tributurile. După cum mărturisesc cronicarii bizantini Nicefor Bryennius și Anna Comnena, casieriile statului bizantin erau goale, de unde necesitatea de a reduce procentajul de aur din monede
Nomisma () [Corola-website/Science/321877_a_323206]
-
longobarzilor începând cu 572 sau 573 și până la 574 sau 575. Cleph a succedat regelui Alboin al longobarzilor, față de care nu avea nicio legătură de rudenie. El a fost un personaj violent și înspăimântător atât față de romani cât și față de bizantini, cu care a luptat pentru a menține controlul asupra Italiei. Cleph a extins stăpânirea longobarzilor asupra întregului nord al Italiei, desăvârșind cucerirea Toscanei și împingând autoritatea longobardă până la porțile Ravennei. A murit asasinat după o domnie de 18 luni de către
Cleph al longobarzilor () [Corola-website/Science/324969_a_326298]
-
perioada 634 - 1180 între Imperiul Roman de Răsărit) și califatele arabe. Conflictele au început în timpul primelor cuceriri musulmane ale Califatului Rashidun și ale Califatului Omeiad și au continuat sub forma unor lungi lupte de frontieră până la începutul cruciadelor. Ca rezultat, bizantinii au pierdut multe teritorii, iar Levantul, Mesopotamia și Africa de Nord au fost cucerite de către arabi. Prelungirea și escaladarea războaielor dintre bizantini și sasanizi din secolele al șaselea și al șaptelea au lăsat ambele imperii epuizate și vulnerabile în fața apariției bruște și
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Rashidun și ale Califatului Omeiad și au continuat sub forma unor lungi lupte de frontieră până la începutul cruciadelor. Ca rezultat, bizantinii au pierdut multe teritorii, iar Levantul, Mesopotamia și Africa de Nord au fost cucerite de către arabi. Prelungirea și escaladarea războaielor dintre bizantini și sasanizi din secolele al șaselea și al șaptelea au lăsat ambele imperii epuizate și vulnerabile în fața apariției bruște și extinderii arabilor. Ultimul dintre aceste războaie bizantino-persane s-a încheiat cu victoria bizantinilor: Împăratul Heraclius I a recăpătat toate teritoriile
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
de către arabi. Prelungirea și escaladarea războaielor dintre bizantini și sasanizi din secolele al șaselea și al șaptelea au lăsat ambele imperii epuizate și vulnerabile în fața apariției bruște și extinderii arabilor. Ultimul dintre aceste războaie bizantino-persane s-a încheiat cu victoria bizantinilor: Împăratul Heraclius I a recăpătat toate teritoriile pierdute și a restaurat Sfânta Cruce la Ierusalim în 629. Cu toate acestea, niciun imperiu nu a avut șansa de a se recupera deoarece în câțiva ani ambele au fost lovite de atacul
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
și prelungitul conflict bizantino-persan a netezit calea Islamului". La sfârșitul anilor 620, profetul Mohammed a reușit să unifice o mare parte din Arabia sub conducere musulmană. El a fost conducătorul arabilor când au avut loc primele hărțuieli între musulmani și bizantini. La câteva luni după ce Heraclius și generalul persan Shahrbaraz au convenit asupra condițiilor de retragere ale trupelor persane din provinciile est-bizantine ocupate în 629, trupele arabe și bizantine se confruntă la Mu'tah. Mohammed a murit în 632 și a
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
astăzi în nord-vestul Arabiei Saudite), cu intenția de a ataca armata bizantină. Cu toate acestea, informația s-a dovedit a fi falsă. Deși nu a fost o bătălie, evenimentul, dacă într-adevăr a avut loc, reprezintă prima expediție arabă împotriva bizantinilor, expediție care însă nu a dus la o confruntare militară. Cu toate acestea, nu există nicio relatare bizantină contemporană a expediției spre Tabuk și majoritatea detaliilor provin din surse musulmane mult mai târzii. S-a afirmat că există o singură
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
trupe disponibil sub comanda unor generali iscusiți, inclusiv Theodore Trithyrius și generalul armean Vahan, pentru a-i înlătura pe musulmani din teritoriile recent câștigate. În Bătălia de la Yarmuk din 636, musulmanii, care au cercetat locurile în detaliu, au atras pe bizantini să lupte pe un teren înclinat, pe care bizantinii îl evitau de obicei. Printr-o serie de atacuri costisitoare, printre văi adânci și stânci, bizantinii au intrat într-o capcană catastrofală. Pierderea Siriei de către bizantini a fost o lovitură enormă
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Trithyrius și generalul armean Vahan, pentru a-i înlătura pe musulmani din teritoriile recent câștigate. În Bătălia de la Yarmuk din 636, musulmanii, care au cercetat locurile în detaliu, au atras pe bizantini să lupte pe un teren înclinat, pe care bizantinii îl evitau de obicei. Printr-o serie de atacuri costisitoare, printre văi adânci și stânci, bizantinii au intrat într-o capcană catastrofală. Pierderea Siriei de către bizantini a fost o lovitură enormă. Potrivit istoricului Al-Baladhuri din sec. al IX-lea, Heraclius
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Bătălia de la Yarmuk din 636, musulmanii, care au cercetat locurile în detaliu, au atras pe bizantini să lupte pe un teren înclinat, pe care bizantinii îl evitau de obicei. Printr-o serie de atacuri costisitoare, printre văi adânci și stânci, bizantinii au intrat într-o capcană catastrofală. Pierderea Siriei de către bizantini a fost o lovitură enormă. Potrivit istoricului Al-Baladhuri din sec. al IX-lea, Heraclius I, în timp ce se îndepărta de Antiohia spre Constantinopol ar fi exclamat: „"Ah, Siria! Ce țară extraordinară
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
în detaliu, au atras pe bizantini să lupte pe un teren înclinat, pe care bizantinii îl evitau de obicei. Printr-o serie de atacuri costisitoare, printre văi adânci și stânci, bizantinii au intrat într-o capcană catastrofală. Pierderea Siriei de către bizantini a fost o lovitură enormă. Potrivit istoricului Al-Baladhuri din sec. al IX-lea, Heraclius I, în timp ce se îndepărta de Antiohia spre Constantinopol ar fi exclamat: „"Ah, Siria! Ce țară extraordinară este aceasta pentru inamic!"”. Impactul pierderii Siriei de către bizantini este
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
de către bizantini a fost o lovitură enormă. Potrivit istoricului Al-Baladhuri din sec. al IX-lea, Heraclius I, în timp ce se îndepărta de Antiohia spre Constantinopol ar fi exclamat: „"Ah, Siria! Ce țară extraordinară este aceasta pentru inamic!"”. Impactul pierderii Siriei de către bizantini este ilustrat și de cuvintele lui Joannes Zonaras: „"[...]Din acel moment [după căderea Siriei] Ismaeliții nu au încetat să ne invadeze și să jefuiască întregul teritoriu al romanilor"”. În aprilie 637, arabii, după un lung asediu, capturează cetatea Ierusalim, care
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Anatolia (Turcia) în 663. În 664 musulmanii au cucerit Kabul, Afganistan. Apoi, în perioada 665 - 689 a început o nouă campanie în Africa de Nord. Ea a început, potrivit istoricului american Will Durant, pentru a proteja Egiptul "de la atacul pe flancuri a bizantinilor din Cyrene". O armată de 40.000 de musulmani a avansat prin desert până la Barca, l-a cucerit și a mărșăluit spre Cartagina. O armată de 30.000 de greci bizantini a fost învinsă cu această ocazie. Apoi a venit
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
războiului civil a permis califatului să repornească cuceririle din Africa de Nord, începând cu Ifrikquiya. Între timp Imperiul Bizantin a trimis trupe din Constantinopol la care s-au alăturat soldați și nave din Sicilia precum și un puternic contingent de vizigoți din Hispania. Bizantinii au forțat armata arabă să se retragă în Kairouan. În primăvara următoare arabii au lansat un asalt pe mare și pe uscat, forțând bizantinii și aliații lor să evacueze Cartagina. Orasul a fost ars din temelii, astfl încât zona a
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
s-au alăturat soldați și nave din Sicilia precum și un puternic contingent de vizigoți din Hispania. Bizantinii au forțat armata arabă să se retragă în Kairouan. În primăvara următoare arabii au lansat un asalt pe mare și pe uscat, forțând bizantinii și aliații lor să evacueze Cartagina. Orasul a fost ars din temelii, astfl încât zona a devenit pustie pentru următoarele două secole. O altă bătălie a fost dată în apropiere de Utica și arabii au fost din nou victorioși, forțând
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
și aliații lor să evacueze Cartagina. Orasul a fost ars din temelii, astfl încât zona a devenit pustie pentru următoarele două secole. O altă bătălie a fost dată în apropiere de Utica și arabii au fost din nou victorioși, forțând bizantinii să părăsească această parte din Africa de Nord pentru totdeauna. A urmat o revoltă a berberilor contra stăpânirii arabe. Triburile de berberi unite și disciplinate de regina Cahina au împins arabii conduși de guvernatorul Hassan înapoi în Egipt. Cuceririle arabe au fost
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
stăpânirea berberă a adus numai distrugeri în orașele din Africa astfel încât arabii au fost întâmpinați cu bucurie. Regina Cahina a fost ucisă în prima luptă. În 698, arabii au cucerit cea mai mare parte a Africii de Nord din mâna bizantinilor. Zona a fost împărțită în trei provincii: Egipt, cu guvernator la Al-Fustat, Ifrikquiya cu guvernator la Kairouan și Maghreb (Marocul modern și Mauritania) cu guvernator la Fes. Musa ben Nusair, un general yemenit care a avut multe succese în campanie
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
din Palestina în Egipt în decembrie 639 și avansează rapid în Delta Nilului. Garnizoanele imperiale bizantine se retrag în fortificații unde se apară cu succes mai bine de un an. Dar arabii trimit întăriri, astfel încât ei capturează Alexandria în 641. Bizantinii adună o flotă și în 645 orașul le reaparține. Dar musulmanii au recucerit orașul în 646 în bătălia de la Nikiou, completând cucerirea musulmană a Egiptului. Astfel s-au încheiat 975 ani de dominație greco-romană asupra Egiptului. Egiptul a fost ocupat
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Heliopolis tocmai inventase pentru Imperiul Bizantin o nouă armă devastatoare, care a ajuns să fie cunoscută sub numele de "focul grecesc". În 677, marina bizantină a folosit această armă pentru a învinge decisiv marina umayyazilor în Marea Marmara, ca rezultat bizantinii au scăpat de asediu, anul următor, în 678. Printre cei uciși în timpul asediului a fost și Eyup, ultimul dintre însoțitorii profetului Mohammed (Pentru musulmanii de astăzi, mormântul lui Eyup este considerat a fi unul dintre cele mai sfinte locații din
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Pentru musulmanii de astăzi, mormântul lui Eyup este considerat a fi unul dintre cele mai sfinte locații din Istanbul). Victoria bizantină a oprit expansiunea umayyazilor în Europa pentru aproape treizeci de ani. Conflictul inițial s-a stins în timpul domniilor împăratului bizantin Leon al III Isaurianul și a Califului umayyazilor Umar ibn Abd al-Aziz, după asediul arab al doilea din Constantinopol în 717-718, când forțele arabe terestre conduse de Maslamah au fost învinse de zidurile Constantinopolului și de sosirea la timp a
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]