1,090 matches
-
de ea. Ba, adesea, lumea trebuie să dea câțiva pași înapoi, ca să-și ia vânt spre a merge mai sigur înainte. Vai de cel ce n’a luat seama la mișcarea ei prudență!... se va găsi rătăcit, că s’a bizuit a merge cu capul înainte fără socoteală. Oamenii toți mor; unii mai de timpuriu, alții mai târzior... Dar, toți mor; dar numai unii îmbătrânesc: aceia câri nu simt că lumea merge și că omul nu trebuie să se înțepenească ‘n
Scrisoarea lui Caragiale către Vlahuţă. Ce credea marele dramaturg despre neamul românesc [Corola-blog/BlogPost/92519_a_93811]
-
un spectacol foarte frumos în festival, dar și prezentarea unui album pe care foarte puțini dintre actorii și regizorii români contemporani îl au, referitor la întreaga să creație, pe care îl vom lansa într-una dintre zile. Bineînțeles că ne bizuim și sperăm în prezența maestului Beligan, alături de un spectacol pe care l-a realizat cu Centrul Cultural pentru UNESCO al Casei de Cultură a Sectorului 4 din București. - Care vor fi prețurile biletelor? Mircea Bodolan: - Vor fi diferite, în funcție de valoarea
Mircea Bodolan [Corola-blog/BlogPost/96928_a_98220]
-
un loc, Marin Mincu face apel la sintagma "instanță tiranică". Nu cumva e una de autocaracterizare? Căci întregul d-sale demers are ca scop impunerea unui prototip metodologic (cîtuși de puțin limpede configurat, așa cum vom arăta și mai jos), care, bizuit pe ideea unui divorț al poeziei de sentiment, de toate aspectele empiriei, funcționează ca un principiu de valorizare. Creațiile poeticești nu mai sînt percepute ca organisme vii, ce se îmbie percepției și analizei ca atare, ci aidoma unor cadavre pe
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
cu mijloace inadecvate, totuși tolerate de organele ideologice. Și anume beatifica "valorile spirituale de rang suprem", vituperînd nu numai Occidentul decăzut în opulență, "Germania untului", ceea ce suna bine în auzul cenzorilor, dar și, implicit, "valorile civilizației materiale", pe care se bizuia "socialismul", lucru ce i se trecea cu vederea. Erezia gînditorului de la Păltiniș, din punctul de vedere al ma-terialismului dialectic și istoric, era contrabalansată de satisfacția sardonică a consimțirii sale propagandistice... Minuțios documentată, învederînd o remarcabilă vervă demonstrativă, scrierea lui Sorin
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
intervenise o anume "destindere" a politicii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, au dat roade. Cei ce nu respingeau avansurile temnicerilor se bucurau de ușurarea condițiilor de detenție, cei recalcitranți se vedeau supuși în continuare umilințelor și durităților. Avea loc așa-zisa "reeducare", bizuită pe avantajele mîncării mai bune și a unor înlesniri de program, inclusiv accesul la unele instrumente intelectuale. Atitudinea lui Noica, apreciază Sorin Lavric, s-a înscris pe o poziție medie, între inflexibilitatea unor Alexandru Ghika, Mircea Nicolau, Grigore Caraza, Marcel
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
contemporan, ajuns "cel mai tradus autor român (20 de limbi)" și "un nume pă toate gurile" - e vorba de Norman Manea - mi se pare, francamente vorbind, nedreaptă. În ansamblu, cartea Magdei Ursache e reconfortantă ca orice demers critic tranșant care, bizuit pe o percepție corectă și penetrantă, ascute spiritul critic al cititorilor. Mărturisesc că nu prea multe pagini ale publicisticii noastre actuale mi se par atît de atracțioase prin aerul lor inteligent-justițiar, prin neobosita lor vervă personalizată precum cele ale autoarei
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
stăpânit de o credință... nu neapărat religioasă, ci o credință care să depășească arta, o credință superioară ce conduce la totala uitare de sine. Anonimatul reclamă în mod imperativ un asemenea suport. Anonimatul nu poate fi atins de unul singur, bizuindu-te doar pe propriile-ți forțe. Toate aceste opere o confirmă. E bine de știut, însă, că dacă ele sunt acum reunite aici, asta se datorează devoțiunii unui custode al muzeului, care, la sosirea sovieticilor, le-a strâns, le-a
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
ai caracterului românesc. Unul deștept, șiret și superficial, celălalt mai greoi, mai lent, mai prost, dacă vrei, dar mai serios și mai creator. Aș vrea să urmăresc acest prototip de român în toată viața noastră socială". Cu o atare mentalitate bizuită pe de-o parte pe filoane ancestrale de neconvențională factură și pe de altă parte pe buna ordonare, pe un țărănesc realism al execuției, Rebreanu face dovada unei obiectivități antiromantice. Nedorind a vorbi despre sine, într-o vreme a ardenței
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
în 1992, mama în 1997. Genetic, supraviețuiesc prin cei doi fii, două nepoate și două strănepoate: o rânduială demografică aproape indecentă. Narativ, supraviețuiesc prin amintire, în care unii au mai mare încredere decât alții. ș...ț Eu mă mai pot bizui și pe documentația familiei din sertarul acela neîncăpător. Unde, spre exemplu, se găsesc și rezultatele de la examenele-test susținute de mine, la cincisprezece ani. Memoria nu mi-ar fi spus, în nici un caz, că am avut cele mai mari note la
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
scrie Criști Citre pe blogul personal. "Singura activitate editorială a acestui redactor-șef de after school este pregătirea minunatei emisiuni de la ora 20.00. Dar și aia pe fugă. Își adună echipa și face o sedinta lungă și lălâie. Se bizuie pe noul lui editor, specialist în cancanerii și „știri sexi". Nu contează, are randament: a dat afară în opt luni mai mulți oameni valoroși decât a angajat George Orbean într-un an și jumătate. Uneori, e așa de frânt și
Cristi Citre, reglare de conturi cu Prelipceanu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81349_a_82674]
-
de diferite și aparent depărtate". Astfel între Al. Paleologu și C. Noica a apărut și s-a accentuat o diferență de undă moralistă. O detașare tot mai pronunțată a primului de cel ce avea să devină "magul de la Păltiniș" se bizuie pe preferința sa față de gînditorii nesistematici, spontani, "firi participative", de un entuziasm lucid, prelungit într-o "tinerețe sufletească": Chesterton, Ortega y Gasset, Denis de Rougemont, Cioran. Eseiști în accepția primară a termenului, de "încercare", ei învederează frecvent "o nuanță de
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
neașteptat din Ardeal", un topos în care confuzia esteticului cu alte domenii părea profund înrădăcinată, se asocia cu aceea că gestul în cauză semnifica o delimitare de un moment neprielnic evoluției nestînjenite a valorii estetice, ilustrînd un act de moralitate, bizuit pe "conștiința temerității gestului și a primejdiei ce poate conține pentru fiecare din d-voastră". Invocarea insistentă a scrupulelor morale nu suna oare, în 1943, ca un avertisment inclusiv pentru următoarele teribile decenii? Explicabil, presa timpului a întîmpinat Manifestul cu
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
de minunățiile tehnicii”; ei vor călători cu iuțeala gândului, având la dispoziție „trenuri metropolitane automatizate și silențioase care vor fi propulsate de un sistem electropneumatic”. Astăzi, nimeni nu mai pune la îndoială capacitatea de anticipație a scriitorului francez, care se bizuia, de fapt, pe descoperirile tehnice ale timpului său; Jules Verne le intuia, însă, viitorul. Sedus de progresele tehnico-științifice, secolul al XIX-lea se afirma neîndurător sub imboldul devizei „Time is money” (Timpul înseamnă bani). Mai cu seamă în Anglia, unde
Agenda2005-50-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284493_a_285822]
-
Teatrul Național Timișoara îl dedică în 15 ianuarie, de la ora 18, la scena mare, lui Mihai Eminescu va fi categoric unul atipic: nu poezii, nu coruri, ci... un talk-show semnat de regizorul Sabin Popescu. Intitulată „Noi, Mihai Eminescu“, „emisiunea-spectacol“ se bizuie pe publicistica lui Eminescu, „de o actualitate infernală, aș spune. Eu am făcut selecția textelor și nu am ocolit nici una din temele majore“, declară regizorul, precizând: „dedic spectacol comunitații jurnalistice timișorene“. Moderatori vor fi jurnalistul Robert Șerban, istoricul Victor Neumann
Agenda2006-02-06-general7 () [Corola-journal/Journalistic/284618_a_285947]
-
eu spun că el caută, nu că află. Sau dacă află trebuie să fie ca Newton, inspirat. DEMOCRAȚIE N-ar trebui să se vorbească așa de mult despre democrație. Eu, în materie de democrație, nu am nici o părere personală. Mă bizui pe doi gânditori clasici. Pe Platon și pe Aristotel. Platon susține că sunt trei forme de guvernământ degenerate: tirania, oligarhia și democrația. Aristotel spune că democrația este sistemul în care face fiecare ce vrea. Și eu am spus: după cum se
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
rămas dacă, puțin cîte puțin, lucrurile n-ar fi început să se schimbe. Pămîntul a intrat la stăpîn. Hotărît și puternic, curajos și deștept, folosindu-și mai mult și mai bine mintea născocitoare, Omul s-a ridicat dintre animale și, bizuindu-se pe aceste calități divine, le-a întrecut și le-a dominat. Dar planurile sale de expansiune au schimbat iremediabil mersul lucrurilor. Atunci au început și pentru lupi vremuri grele. Omul a capturat o bună parte dintre ei; la început
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupino nu i-ar fi rămas nici o șansă. Dar există motive temeinice pentru care un cap al haitei are parte de recunoașterea și supunerea tuturor. Nu e vorba numai de forță și hotărîre pe care Arus le avea din belșug. Bizuindu-te doar pe frica pe care o insufli, nu poți cîrmui o haită de lupi. Arus știa asta și era, înainte de toate, un neîntrecut cunoscător al naturii animale, un conducător drept și înțelept. El a fost primul care s-a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
zgomotul" părea că-l urmărise la distanță egală. "Imaginația îmi joacă feste", concluzionă Lupino, după ce se opri totuși pentru cîteva momente, să asculte și să adulmece aerul. Nu se mai auzi nimic, iar pe miros, din păcate, nu se putu bizui: vîntul bătea dintr-o direcție total nefolositoare lui. Încetul cu încetul, se lumina de ziuă. Pădurea prindea viață, aprinzînd scînteia încrederii în sufletul puiandrului. Va răscoli ținuturile astea, dincolo de cel mai îndepărtat punct în care ajunsese vreodată pînă acum; va
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vale, imposibil de traversat. Ar fi însemnat să nu-i rămînă altă variantă decît să se întoarcă de unde plecase. Să înainteze, în ciuda pericolului de a fi lovit, de a aluneca și de a fi făcut una cu cascada, să se bizuie, așadar, doar pe agilitatea lui și pe noroc? Clipa de ezitare se dovedi salutară. În ciuda zgomotului infernal, răzbătu pînă la urechile lui un strigăt stins, nedefinit. Se încordă tot, chinuindu-se să deslușească natura sunetului și direcția din care provenea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Își va căuta părinții; îi va găsi, spera, în viață, și va reîntregi familia separată cine știe cum. Va avea și el, ca toți puii, o mamă și un tată, la care va găsi iubire și înțelegere și care se vor putea bizui pe el la bătrînețe. Ceva îl oprea să viseze mai departe. Și pînă aici și era deja copleșit de emoții a căror greutate îi tăia respirația. Va fi posibil să guste și el, măcar o dată, din dragostea necondiționată de care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la voia întîmplării, pînă cînd adulmecară mirosuri stranii. Asta trebuia să fie. Se apropiau. Aveau noroc. Vîntul bătea în direcție bună, așa încît își puteau coordona destul de precis mișcările. Și, în eventualitatea în care Omul era un animal care se bizuia, ca și ei, pe miros, atunci, cel puțin pentru un timp, erau protejați. Studiară cu atenție izurile străine. Miros de lup!, descifrară entuziaști, în același timp. Într-adevăr, amestecat cu sumedenie de alte arome, răzbătea un abia sesizabil miros familiar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ziarul, jurnalul) drept un mijloc de a satisface o mare curiozitate a oamenilor și anume: de a afla alături de cine și încotro călătorim prin univers! În fond de ce n-ar fi așa?! Pentru a reuși în viață trebuie să te bizui mai mult pe forțele tale decât pe bunele „intenții” ale altora! Nu călca de prea multe ori într același loc, asta ca să dai timp ierbii să crească!. Nu alerga după trenul care tocmai a plecat din stație, vine altul... Și
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
facem o idee exactă despre ființa umană, natură, realitate și univers, a opinat d-sa, e nevoie de o întrepătrundere între cultura generală și științele exacte". întrucât nu e de ajuns ca o disciplină, oricare ar fi ea, să se bizuie doar pe cunoștințele care o alcătuiesc. Dacă vrem să avem oameni realmente cultivați - și-a continuat el argumentarea - și cei care se dedică științelor exacte trebuie să țină seama că "și muzica ascunde o gândire, că și la spatele lui
Cultura generală - ce se întâmplă cu ea? by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7189_a_8514]
-
fuseseră inventate de el însuși, sculptorul va fi acuzat de crimă și condamnat la moarte de un tribunal constituit ad-hoc de senilii pacienți al Azilului. Nu se poate trăi fără un stăpîn, fie el și nevăzut. Viața din Azil se bizuie pe frică, pe ură, pe denunțuri, pe lașități agresive, pe violență și amenințare. Nu se știe cine e supraveghetor și cine e supravegheat. Zvonuri, isterii individuale și colective, spaime, ură vîscoasă, promiscuitate întinsă ca o cangrenă a universului. Sculptorul însuși
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
se confruntă cu Răul, acel "impuls misterios și necunoscut", conform unei definiții baudelairiene, cu atît mai primejdios cu cît nu semnalează doar o absență a Binelui (Plotin, Augustin, Toma d'Aquino), ci instituie un tip de spiritualitate inversă, un prestigiu bizuit pe concepția diavolului ca simia Dei. Pornind de la arhetipul divin, demonul îl copiază cu sarcasm, îl parodiază în așa fel încît fosforescențele contestării pot deveni atractive. Simulacrul uzurpă meritele originalului, le exploatează în beneficiul său. Reflexelor normale li se substituie
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]