310 matches
-
pelicule horror sparg, în grupuri demente, liniștea bulevardelor, făcînd parte din alt regn. Nu. Pe terasa de lîngă podul Wilson, cu vehicule în repaus și cu fioroasele căști pe masă, motocliștii par chiar oameni, cînd își sorb răcoritoarele. Dar dar blîndele, acum, Yamaha, Harley Davidson, Ninja, Honda, încălecate, vor reintra în regimul lor descreierat. Consolare: doar la o sută de metri statuia lui Descartes restabilește, de pe soclu, ordinea: Cogito, ergo sum! Și aici, da, cerșetori. Dar nu cu prunc într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zâne să iasă din pădure și să danseze. Sul fil d'un soffio etesio, Sul fil d'un soffio etesio scorrete, agili larve; fra i râmi un baglior cesio d'alba lunare apparve. Danzate! E îl passo blândo misuri un blândo suon, la magiche accoppiando carole alla canzon. Erriam sotto la lună , scegliendo fior da fiore; ogni corolla în core porta la sua fortuna. Coi gigli e le viole scriviam de' nomi arcăni; dalle fătate mani germoglino parole... parole alluminate di
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a depinde, adică a fi sclavul dorinței tale. Brațele care te cuprind cu cea mai mare tandrețe sunt de fapt un lanț, iar dacă ești Richelieu - ba chiar Don Juan -, atunci când le sfărâmi, din tot lanțul acestor brațe atât de blânde, nu desfaci niciodată decât un inel. Iată sclavia căreia Brummell i s-a sustras. Victoriile sale au avut Întotdeauna insolența nepăsării. Nu s-a lăsat niciodată cuprins de vârtejul celor pe care Îi tulbura. Într-o țară ca Anglia, unde
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
numai Eu am vorbit cu dânsa de-atunci și pîn-acuma. [ROMAN] Acolo lângă strană tu n-ai vorbit cu ea? [BOGDAN] Tu o văzuși acolo... eu nu... O draga mea! De-ai știi tu ce fumoasă-i, ce dulce e, ce blîndă! Și când gândesc... bolnavă? O Roman! ce osândă. [ROMAN] Dar nu-i bolnavă tare... o doare capul... [BOGDAN] Dară... Tu știi că de atâta ea poate ca să moară. ROMAN (rîde apart) Ei! nu spun eu... Ia spune, Bogdane, cu temei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nenorocit? [VERENA] Taci! Taci! 2275 Zi-mi un cuvânt... dar poate să-mi spui și vorbe rele Totuna mi-e acuma, tot drag îmi e de ele... Privirea ta cea dulce în lacrime se scaldă Și totuși e atâta de blândă și de caldă. O, nu-ți închide ochii... sub languroasă geană Pare că văd din parte-ți o tainică dojană... Vezi... pân-la cel din urmă al inimei răsuflet De-i fi rea, de-i fi bună... te voi iubi din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nenorocit? [VERENA] Taci! Taci! 2275 Zi-mi un cuvânt... dar poate să-mi spui și vorbe rele Totuna mi-e acuma, tot drag îmi e de ele... Privirea ta cea dulce în lacrime se scaldă Și totuși e atâta de blândă și de caldă. O, nu-ți închide ochii... sub languroasă geană Pare că văd din parte-ți o tainică dojană... Vezi... pân-la cel din urmă al inimei răsuflet De-i fi rea, de-i fi bună... te voi iubi din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
luce, O umbră trece-n noaptea-i și ea își face-o cruce, Durerea, ce își râde de regele-noroc, Din stelele ei face să curg-un mir de foc. Și Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit Ascultă ruga-i blândă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros suris Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră, De cugetă lumi nouă cum cugetă o liră Dulci melodii și visuri. O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce luce, O umbră trece-n noapte-i și ea își face cruce, Durerea, ce își râde de regele-noroc, Din stelele ei face să curg-un mir de foc Și Dumnezeu, ce-adie în ceru-i înflorit, Ascultă ruga-i blândă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros surâs Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră, De cugetă lumi nouă - cum cugetă o liră Dulci melodii și doruri... O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
norocul eu nu-l caut, A lumii glasuri multe și glasul tău eu n-aud... Nu vezi tu, barba-mi albă și ochii [mei].... și gură Abia urmează încă a gândului măsură. Eu nu cred în nimica și nu cred blândei gure Ce-mi minte fericirea... Te du! Te du aiure. REGELE SOMN (zîmbind) Tu spui... privește-n juru-ți... lumea-i o feerie. Te duc prin fericire și inima-ți n-o știe, Dar vezi... nu vezi tu colo... apare-un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dulce Doar un capăt nu aleg. Și ce bine ați petrece Azi, când viața vă zâmbește, Cum în vremea mea Konaki O spunea pe bătrînește: Prin puștii și munți sălbateci, Prin prăpăstii, râpi, ponoară) Unde-n albia de stâncă Sună blândele izvoară, Acolo unde natura, Cu puterea ei măreață, Răspîndit-au pretutindeni Bucurie și viață, Unde brazii cei de fală Se înalță cu trufie, Unde zmeura și mura Au a lor împărăție, Unde toate împreună Strigă: "Vino, te oprește" Acolo amorul cheamă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce vă poate ajuta băiatul. Știu însă că Alambicul, Negai și cămașa aceea sunt tot ce a mai rămas din Abație. Și atunci când le veți folosi pentru a învinge definitiv Imperiul, să vă gândiți și la Alarik, ologul, și la blânda Xentya. Răzbu-nați-ne și pe noi. * * * - Dacă nu o să ne mai vedem... - Vorbești prostii. De ce să nu ne mai vedem? - Dacă nu ne mai vedem, reluă încăpățînat Johansson, știi ce ai de făcut. Oksana va fi probabil în siguranță. Întîlnește-o, ia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup supus legii lor! Iubirea-pasiune e o catastrofă. Pulsiunea de moarte care chinuie cele două trupuri debordează dimensiunile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
presa și cu o cană de cafea. — Îți transmite salutări. — Mama ta? Fac un efort să-mi Înăbuș groaza. Vrei să spui Elinor? Ce vrea? Luke are două mame. Pe Annabel, mama lui vitregă, o ființă cît se poate de blîndă și de caldă, care locuiește În Devon cu tatăl lui, și pe care am vizitat-o luna trecută. Și pe mama lui naturală, regina de gheață, Elinor, care trăiește În America și l-a abandonat cînd era mic și, după
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pace” (proclamă epitaful scris în latinește), „bătrân, bolnav, rătăcitor și șchiop” ( Nicolae Iorga), își luase o nouă țiitoare. Pe circaziana Maria (de reținut atracția Domnilor români față de femeile deosebit de frumoase aparținând acestui neam ibero-caucazian), care, „față de slabul Domn și de blânda Doamnă, juca adeseori un urât rol de căpetenie”140. Maria Chercheză va ajunge și stăpâna castelului din Bozea și nu va ieși prea ușor din istoria noastră... Tot în Austria și-a căutat adăpost și Radu Șerban. Plecase din Moldova
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că era „bătrân, bolnav, rătăcitor și «șchiopț” (N. Iorga), își luase o nouă țiitoare (era obligatoriu?!). Pe circaziana Maria (de reținut atracția Domnilor români față de femeile deosebit de frumoase, se pare, aparținând acestui neam ibero-caucazian), care „față de slabul Domn și de blânda Doamnă, juca adeseori un urât rol de căpetenie”255. Maria va ajunge stăpâna castelului din Bozea, îi va supraviețui Voievodului (fără a manifesta vreo veleitate de „moștenitoare”) și, întorcându-se acasă, se va mărita cu Adam, un grec, fiu al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Nota fundamentală a lirismului prezent în tablourile de natură, în scenele din intimitatea căminului ori în proiecția orașului de provincie și a peisajelor portuare este lentoarea melancolică sobră (dizolvând orice tentație a pateticului), cu o undă de meditație, îmbinată cu blânde, dulci-amare inflexiuni ironice, chiar autoironice, care dau pe alocuri senzația unui vitalism, dacă se poate spune, resemnat. Doar rareori își fac loc accente de deznădejde sau de sarcasm. Este o poezie degajând îndeobște un aer de simplitate familiară, amalgamând tendințe
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
haine baroce, Alkestis se supune canoanelor antice, textul raportându-se cu o relativă fidelitate la piesa omonimă a lui Euripide. Astfel, ea este un trenos vibrând de dragoste și moarte. Măsura unei iubiri nemăsurate, ca aceea dintre regele Admetos și blânda Alkestis, nu putea fi decât moartea. „Sensibilitatea thanatică” a autorului se manifestă aici din plin. Scrisă în versuri care dau puternic iluzia metrului antic, Alkestis mizează pe forța poeziei, când aspră, când suavă, totdeauna sobră. Cu Deliana, „basm pentru oameni
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
și fără sfârșituri. Se-nchegase flăcău mare Cordun, Păzea oile și umplea de cântec cele lunci, Avea bâtă de alun, Ochi de flacără și pletele lungi. Își înturna zorile fața și se uita peste apă Când se ducea Lisaveta cea blândă cu sapa la sapă. - Tu îmi ești dragă... - Nu spune asta... - Ba spun... - Te chiamă Cordun... - Mă chiamă Cordun... - Are să te bată Gheorghe din sat... - Știu și eu să mă bat. - Ești țigan, ai ochi de foc. - Am să te
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din sat... - Știu și eu să mă bat. - Ești țigan, ai ochi de foc. - Am să te iau la horă la joc. - Să nu, că n-o fi bine, de ne-or vedea jucând... Și s-a dus Lisaveta cea blândă la sapă, plângând. - Ce faci tu? - Pasc vitele. - Vrei să mergi la târg să-nveți? - Da' ce parcă mă poți trimite? - Pot, frate! - Batem palma? - Batem! În târg l-au așteptat prieteni mulți din toate părțile Și l-au așteptat
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se leagănă-n brațe În tandre visări; Pe când ca profume pe blânda ei față Plutesc sărutări. Iar aeru-n munte, în vale vibrează De tainici oftări; Căci junele astfel din pieptu-i oftează În, dalbe cîntări: Ah! ascultă mândruliță, Drăguliță, Șoapta-mi blândă de amor, Să-ți cânt dulce, dulce tainic, Cântul jalnic Ce-ți cântam adeseori. De-ai fi, dragă, zefir dulce, Care duce Cu-al său murmur frunze, flori, Aș fi frunză, aș fi floare, Aș sburare Pe-al tău sân
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri sfâșiate și lenjerii, și se minunau: Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de blândă! Baba a supus bestiile. Un preot sosit în vizită de la biserica din Allahabad spunea că asta îi amintea Sfântul Francisc din Assisi, care era mereu înfățișat atât de înduioșător, înconjurat de creaturile pădurii. Comportamentul maimuțelor era o altă proclamare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
discurs, nu numai în mersul tocului pe hârtie. Dacă timpul scrisului poate fi și timp al rostirii. Dacă eu, cel coborând, mă pot duce slobod și în vorbire, în rostire. Cred că se poate, deși, vorbindu-i acelei frumoase și blânde tinere, simțeam cum încep să fac memorialistică. Textul meu, acesta în care cobor, prindea să devină pagină din memoriile pe care încă nu am de gând să le scriu. Sau, poate, să le dictez unei asemenea tinere frumoase. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mult mai ademenitoare, pe care mi le deschide coborârea și în care mă las de bunăvoie prins. Am plecat de la Bibliotecă buimăcit, dezorientat. Am rătăcit pe străzile din jurul Cișmigiului, m-am lăsat jucat de această lumină a dimineții nefirești de blânde pentru un miez de iarnă, fără zăpadă. Am privit vârfurile plopilor aureolați de un aur mătăsos. Am mers fără gând până am ajuns aici, la „Colombo“. Cafeneaua de demult e acum o mizeră cofetărie. Nu mă interesează asta, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de film suprarealist. Pasiunea cu care naratorul bea nu este altceva decât o îmbrățișare plină de voluptate a Morții, o alunecare semi-conștientă întru Luminare, o luminare despre care acesta nu știe nimic pe moment, dar care-și promite intrarea triumfală/blândă în scenă. Ce este textul? Textul ar putea fi alunecarea în propria viață, puterea de a înregistra cu detașare amuzantă (care nu exclude uimirea în fața ingeniozității „punerii în pagină“) decorul și propria evoluție într-o poveste ce te privește din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chip, o floare Și să mă chemi în gândul tău... De n-am să vin și-ți va fi dor, În vadul unde ape curg Acolo jos, lângă izvor, Te-aștept pe seară, în amurg... Să mai admir figura-ți blândă, Mergând agale pe cărare, Să-ți sărut mâna tremurândă Ce-mi va aprinde-o lumânare...
DE N-AM S? VIN... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83774_a_85099]